ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfasurau reprezentatiile. 2. Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Din fr. arene, lat. arena.

ARENA ~e f. 1) (in antichitate) Spatiu circular aflat in centrul unui amfiteatru special amenajat pentru reprezentatii. 2) Spatiu din mijlocul unui circ in care se desfasoara reprezentatiile. 3) Teren de sport inconjurat de tribune, pentru spectatori. 4) fig. Sfera, domeniu si loc de desfasurare a unei anumite activitati sau a unui proces. ~ internationala. ~ politica. /<fr. arene, lat. arena

DELTADROM s. n. loc de desfasurare a antrenamentelor si concursurilor de deltaplanism. (< delta/plan/ + -drom)

ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu circular asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfasoara o reprezentatie; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentatii. 2. (Rar) Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Fr. arene (lat. lit. arena).

SOSI, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge intr-un anumit loc (si intr-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A incepe sa se desfasoare. ◊ loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul sa moara. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fara veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi in situatia sa..., a se intampla sa... – Din ngr. soso (viit. lui sono).

PRINTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul, cadrul, locul desfasurarii unei actiuni) Prin. La intoarcere va trece printr-o padure. 2) (exprima un raport modal sau instrumental) Prin. Afirma printr-un gest. /pre + intre

ANVERGURA, anverguri, s. f. 1. desfasurare, intindere. ◊ loc. adj. De mare anvergura = pe plan mare; vast, atotcuprinzator. 2. Distanta intre extremitatile aripilor unui avion. ♦ Distanta intre varfurile aripilor intinse la pasari, fluturi si liliac. – Din fr. envergure.

PAROXISM, paroxisme, s. n. Intensitate maxima, punct culminant la care ajunge o senzatie, un sentiment, o stare, un proces, o actiune in desfasurare etc. ◊ loc. adv. Pana la paroxism = in cel mai inalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extrema. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

NEINCETAT, -A, neincetati, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfasoara sau se repeta) fara oprire, fara intrerupere; necontenit, continuu. – Ne- + incetat.

NEINTRERUPT, -A, neintrerupti, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfasoara etc.) fara intrerupere, fara oprire, continuu; necontenit. – Ne- + intrerupt.

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) Prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

DURATA s.f. Perioada de timp in care are loc, se desfasoara ceva; interval de timp cat dureaza ceva. ♦ Timp cat dureaza intonarea unei note muzicale; valoare. [< it. durata, cf. fr. duree].

SERAL, -A adj. De seara; (despre forme de invatamant) care are loc, se desfasoara seara. [< it. serale].

DURATA s. f. 1. interval de timp in care are loc, se desfasoara ceva; timpul cat dureaza ceva. 2. (muz.) timpul afectat unei note sau pauze. (dupa fr. duree, it. durata)

CALGARY [kælgəri], oras in S Canadei (Alberta), la poalele M-tilor Stincosi; 724,8 mii loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Centrul unui mare bazin de expl. a petrolului si gazelor naturale. Piata pentru griu si vite. Metalurgie; prelucr. petrolului. Ind. lemnului, mat. de constr. (ciment, caramizi), chimica, a carnii. Universitate. locul de desfasurare a celei de-a XIII-a editii a Jocurilor Olimpice de iarna (1988).

CHAMONIX-MONT BLANC [samoni mo blã], localit. in E Frantei, la poalele Alpilor Savoiei; 9,3 mii loc. (1982). Mare centru de sporturi de iarna. locul de desfasurare a primei olimpiade de iarna (1924).

ITINERANT, -A, itineranti, -te, adj. Care se deplaseaza din loc in loc pentru a desfasura o anumita activitate, pentru a exercita o anumita profesiune. – Din fr. itinerant.

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

ESTRADA, estrade, s. f. 1. Platforma (demontabila) de dimensiuni mici, adesea improvizata, intr-o sala sau in aer liber, pe care se desfasoara reprezentatii artistice. ◊ loc. adj. De estrada = (despre muzica, concerte, spectacole) distractiv, usor si variat; (despre teatre) care da spectacole cu program distractiv, usor si variat. ♦ Platforma ridicata fata de nivelul unei sali, pe care este asezata masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical usor, distractiv, cuprinzand mici piese vocale si instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupari sau colectivitati; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobandirea unui lucru, pentru intaietate, a fi in concurenta, in rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre intreceri, competitii sportive) A avea loc; a se desfasura. – Din fr. disputer, lat. disputare.

CAMP ~uri n. 1) Intindere vasta de pamant cu suprafata uniforma fara accidente insemnate de teren; campie; ses. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeste (de disperare, de suparare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Intindere de pamant in afara unei localitati. In plin ~. 3) Teren semanat cu culturi agricole. 4) loc unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de lupta. ~ de observatie. 5) Fondul unui tablou, a unei tesaturi etc. 6) Spatiu in care se exercita actiuni de forta asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. si campi in expresii] /<lat. campus

REGIZORAT n. 1) Activitate de conducere a jocului actorilor si a montarii unui spectacol; regie. 2) locul unde isi desfasoara activitatea un regizor; biroul regizorului. /regizor + suf. ~at

SCENA ~e f. 1) Parte in forma de platforma a unei sali de spectacole, special amenajata pentru reprezentatii artistice. ◊ A pune in ~ a monta o piesa; a inscena. 2) Activitate desfasurata de un actor; arta teatrala. ◊ A parasi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru. 4) fig. loc unde se desfasoara o actiune sau o activitate; arena. 5) Fapt care atrage atentia cuiva. 6) Manifestare violenta a unei atitudini fata de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputari pe un ton rastit si pretentios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

SEDIU ~i n. 1) loc unde isi desfasoara activitatea o organizatie sau o institutie. 2) fig. Centru de conducere si de propagare a unor idei si influente; focar. [Sil. se-diu] /<lat. sedium, it. sedio

ARENA s.f. 1. loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumegus), situat in mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport etc. in care au loc competitiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sfera, loc unde se desfasoara o actiune. [< fr. arene, it., lat. arena].

DISPUTA vb. I. tr. 1. A fi in lupta, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A sustine o disputa. ♦ refl. (Despre competitii sportive) A avea loc, a se desfasura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situatie. [P.i. disput. / < fr. disputer, it., lat. disputare].

orjan s.n. (reg.) joc de copii; locul unde se desfasoara acest joc.

DISPUTA vb. I. tr. a fi in lupta, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a sustine o disputa; a discuta in contradictoriu. III. refl. (despre competitii sportive) a avea loc, a se desfasura. (< fr. disputer, lat. disputare)

TEREN s. n. 1. intindere de pamant. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a castiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da inapoi) intr-o actiune; a parasi ~ ul = a ceda, a se da batut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spatiu amenajat pentru sporturi si recreare. 3. totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 4. loc unde se desfasoara o activitate, unde are loc o actiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupari. ♦ pe ~ = la fata locului; la locul de munca. (< fr. terrain)

REGULA, reguli, s. f. 1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date. Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale. Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator. 2. Randuiala, ordine; regularitate. ◊ loc. adv. De regula = de obicei, in mod obisnuit. In (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine. In toata regula = dupa toate regulile, in lege. 3. (Pop.) M*********e. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri dupa fr. regle).

SIMULTANEISM s.n. 1. Faptul de a se petrece simultan. 2. Procedeu de naratiune constand in a prezenta fara tranzitie evenimente care se desfasoara simultan in diverse locuri. 3. Tehnica de a picta care consta in a suprapune la acelasi obiect doua puncte de vedere diferite. [Pron. -ne-ism. / germ. Simultaneismus].

REGULA s.f. 1. Norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regula = in mod obisnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduita, lege, obicei. 2. Randuiala, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. regle].

REGULA s. f. 1. norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen. ♦ de ~ = in mod obisnuit. 2. principiu conducator, linie de conduita, precept, obicei. 3. randuiala, ordine, regularitate. (< lat. regula, dupa fr. regle)

SEDIU s. n. 1. loc, cladire unde isi desfasoara activitatea o institutie, o organizatie etc. 2. (fig.) centru, focar. (< it. sedio, lat. sedium)

SIMULTANEISM s. n. 1. faptul de a se petrece simultan. 2. procedeu de naratiune in a prezenta fara tranzitie evenimente care se desfasoara simultan in diverse locuri. 3. tehnica de a picta constand in a suprapune in limitele aceluiasi obiect doua puncte de vedere diferite. (< fr. simultaneisme)

POST¹ ~uri n. 1) loc special de unde se poate supraveghea sau pazi un obiect. ~ de observatie. A fi la ~. 2) Persoana sau grup de persoane puse intr-un anumit loc sa pazeasca sau sa supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (in trecut) Unitate de jandarmi avand insarcinarea sa mentina ordinea intr-o comuna (rurala). 4) Activitate de raspundere pe care o indeplineste cineva permanent intr-o institutie, intreprindere sau organizatie in schimbul unui salariu; functie. ~ de presedinte. ~ de sef de sectie. 5) loc special amenajat unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste

TEATRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta in fata unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. institutie artistica destinata reprezentarii spectacolelor. 3. totalitatea lucrarilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentatie scenica. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfasoara un eveniment, o actiune. ♦ ~ de razboi = vast spatiu terestru, maritim, aerian in care se duc actiuni militare de mare importanta politico-strategica; (in trecut) ~ de operatii = teritoriu unde se desfasoara actiuni de lupta. (< fr. theatre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

TEATRU s.n. I. 1. Cladire special construita pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentatie. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. II. loc unde se petrece, unde se desfasoara o intamplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta. // (In forma teatro-; scris si theatro-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) arta dramatica”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. theatre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].

INTINS², -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit². 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.

FRANA, frane, s. f. Dispozitiv folosit pentru incetinirea vitezei sau pentru oprirea miscarii unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce tine in loc cursul sau dezvoltarea unui proces in desfasurare, a unei actiuni, a unui sentiment etc.; piedica, obstacol. – Din fr. frein (dupa frane, pl. lui frau).

PROTECTIE, protectii, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apara; ansamblu de masuri care protejeaza; persoana, institutie etc. care protejeaza; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveste la protejare. ◊ Protectia muncii = ansamblu de masuri luate pentru ocrotirea vietii si a sanatatii celor ce muncesc, pentru asigurarea desfasurarii muncii in conditiile cele mai bune. ◊ loc. adj. De protectie = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta pentru obtinerea unui avantaj; p. ext. persoana care acorda acest sprijin. 2. (Inv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection.

DESIRA, desir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte insirate pe ata, in special despre margele) A iesi de pe ata pe care au fost insirate (adesea cazand si imprastiindu-se). ◊ Tranz. Desira margele. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) A se desfasura intr-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Desira ata de pe ghem. 3. (Despre impletituri sau obiecte impletite) A se desface, a se destrama. ◊ Tranz. A desirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) in toata lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri si peisaje din natura) A se desfasura in fata privitorului. – Lat. diserrare. Cf. sir.

BlocAJ s.n. 1. Fundatie de piatra, de bolovani etc. facuta la o sosea, la o strada etc. 2. Interventie la fileu a unui grup de voleibalisti pentru a impiedica pe adversari sa inscrie o lovitura. ♦ (Box) Interpunerea palmei, antebratului sau bratului intre pumnul adversarului si locul vizat de lovitura acestuia. 3. (Med.) Impiedicarea desfasurarii unui proces sau unei functii fiziologice. [< fr. blocage].

IMPEDANTA s. f. 1. marime caracteristica unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne si cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustica = marime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonora si fluxul acustic corespunzator. 2. marime ce caracterizeaza insusirea unui sistem ca, in anumite situatii, sa impiedice desfasurarea normala a unui proces ce are loc intr-un sistem. (< fr. impedance, germ. Impedanz)

INTERMITENTA, intermitente, s. f. Intrerupere, lipsa de continuitate in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. ◊ loc. adv. Cu intermitenta = in mod intermitent. – Din fr. intermittence.

PETRECERE, petreceri, s. f. Actiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. Ducere a vietii sau ocuparea timpului intr-un anumit fel, intr-un anumit loc, o anumita perioada; vietuire, traire. ♦ Mod de desfasurare a vietii, fel de viata, fel de a trai; viata, trai; p. ext. (la pl.) fapte savarsite de cineva in timpul vietii. 2. (Mod, mijloc de) folosire placuta a timpului; distractie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasa! formula prin care i se ureaza cuiva, de obicei la despartire, sa petreaca in mod placut un anumit timp. 3. Reuniune, intalnire intre prieteni, rude etc. (de obicei insotita de masa mare, de muzica etc.), organizata cu prilejul unei sarbatori sau sarbatoriri ori pentru distractie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate. – V. petrece.

SEDIU, sedii, s. n. Cladire sau loc unde isi are administratia si unde isi desfasoara activitatea o institutie sau o organizatie. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.

MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) Situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment

SEDIMENTARE, sedimentari, s. f. Actiunea de a se sedimenta si rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata scoartei terestre si in urma carora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lenta a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cadere libera sau prin centrifugare; sedimentatie. ◊ (Med.) Viteza de sedimentare = intervalul de timp in care se depun globulele rosii dintr-o cantitate de sange recoltat intr-un tub de sticla gradat, care permite depistarea unor procese infectioase. – V. sedimenta.

ATELIER s.n. 1. loc, incapere, local inzestrat cu unelte sau masini unde se desfasoara o activitate mestesugareasca sau industriala organizata. ♦ Totalitatea lucratorilor care muncesc intr-un asemenea local. 2. Incapere de lucru a unui pictor, a unui sculptor, a unui fotograf etc. [Pron. -li-er. / < fr. atelier].

CANTONAMENT (‹ fr.) s. n. 1. (MILIT.) (loc de) instalare temporara a trupelor intr-o localitate in afara cazarmii. 2. (SPORT) loc de cazare si perioada de timp in care se desfasoara pregatirea in comun a unei echipe sau a unui lot de sportivi in vederea participarii la o competitie de amploare. 3. (EC.) Limitarea drepturilor unui creditor.

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

NOCTURN, -A, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se intampla noaptea; de noapte, din timpul noptii. ◊ loc. adj. si adv. In nocturna = (despre competitii sportive) (care se desfasoara) in timpul serii. ♦ (Despre pasari rapitoare, animale, insecte) Care isi desfasoara activitatea in cursul noptii si doarme ziua. 2. S. f. Competitie sportiva care are loc in timpul serii. 3. S. f. Piesa muzicala, vocala sau instrumentala cu caracter liric, visator si melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

A DECURGE pers. 3 decurge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reiesi. 2) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul; a se desfasura; a evolua. /de + a curge

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

TOANA², toane, s. f. 1. Ocol facut prin desfasurarea larga si completa a unui navod, care prinde pestele inconjurandu-l; loc (bogat in peste) unde se arunca in acest fel navodul. ♦ Spartura, gaura facuta in gheata unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apa; copca. 2. Timpul cand pestele umbla dupa mancare. – Din ucr., rus. tonea.

CORTINA D’AMPEZZO [dampeto], oras in N Alpilor Dolomiti, la 1.210 m alt.; 8,5 mii loc. (1983). Renumita statiune turistica si a sporturilor de iarna. Aici s-a desfasurat a VII-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna (1956).

NELAlocUL adj., adv. (Urmat de un adj. pos.) (Care este, se desfasoara etc.) in mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal. – Ne- + la + loc.

DECURS s. n. (Cu referire la o perioada de timp, in loc. prep.) In decurs de... sau in decursul... = in curgerea..., pe durata..., in desfasurarea... – V. decurge.

STRATEGIC, -A, strategici, -ce, adj. Care tine de strategie, privitor la strategie. ◊ Harta strategica = harta militara utilizata in conducerea razboiului. ♦ (Despre locuri, drumuri, pozitii) Care are insemnatate pentru actiunile militare de razboi; care favorizeaza desfasurarea operatiilor militare. ♦ Foarte important, esential din punctul de vedere al strategiei (2). ♦ Potrivit, oportun (intr-o imprejurare data). – Din fr. strategique.

COTITURA ~i f. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) loc unde se face o schimbare de directie; cot. 2) fig. Transformare esentiala in desfasurarea unei actiuni, a unui eveniment etc. Moment de ~. /a coti + suf. ~tura

CIRC s.n. 1. Reprezentatie al carei program cuprinde numere de gimnastica si de acrobatie, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care da asemenea reprezentatii. 2. Incinta circulara unde se desfasoara exercitiile acrobatice sau ecvestre ale reprezentatiilor de circ (1). ♦ Incinta circulara descoperita unde aveau loc jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulara in regiunile inalte ale muntilor, formata prin eroziune sau prin actiunea unui ghetar; chiuveta (2) [in DN]. [Pl. -uri. / < lat. circus, cf. it. circo, fr. cirque].

TEMPORAL², -A adj. care indica timpul, referitor la timp; care are loc in timp. ♦ propozitie ~a (si s. f.) = propozitie circumstantiala care arata timpul de desfasurare a actiunii din regenta; conjunctie ~a = conjunctie care introduce o temporala. (< fr. temporel)

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

SERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de seri; propriu serilor. 2) Care are loc seara; de seara. Emisiune ~a. 3) (despre forme si despre institutii de invatamant) Care se desfasoara seara. Scoala ~a. Cursuri ~e. /seara + suf. ~al

SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)

CUATERNAR, perioada a erei Cenozoice, divizata in Pleistocen si Holocen, corespunzatoare ultimelor doua milioane de ani, al carei inceput este marcat de accentuarea racirii climatului, culminind cu formarea unor imense calote glaciare. In N Europei s-au succedat patru glaciatiuni importante: Gunz, Mindel, Riss, Wurm, separate prin perioade de relativa incalzire, oscilatiile climatice fiind ilustrate prin extinderea, respectiv restringerea florei si faunei. In C. s-au desfasurat cele mai recente faze tectogenetice ale ciclului alpin insotite de magmatism si a avut loc evolutia hominidelor, de la specia ancestrala H**o habilis la H**o sapiens sapiens. Se mai numeste Antropogen.

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

desfasura, desfasor, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect sa nu mai fie infasurat sau ghemuit, a desface, a intinde in toata lungimea sau suprafata. ◊ Refl. Un sul de hartie se desfasoara. ♦ Refl. (Despre unitati militare) A trece la o formatie de lupta. 2. Refl. si tranz. Fig. (Despre locuri si privelisti din natura) A (se) infatisa, a (se) arata treptat (in toata amploarea); a (se) intinde, a (se) asterne pana departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua in fazele sale succesive. 3. Tranz. A infaptui o actiune de durata, pe etape succesive si pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viata trepidanta trebuie sa se desfasoare acolo! [Prez. ind. si: desfasur] – Lat. disfasciolare sau rom. des¹- + [in]fasura.

TOPOGRAFIE s. f. 1. ramura a geodeziei, tehnica masuratorilor si a calculelor unor portiuni mici ale suprafetei terestre vazute in plan orizontal, precum si tehnica reprezentarii grafice a acestora. 2. relief, configuratie a unui teren, a unui organism anatomic etc. 3. infatisare, asezare a unui loc, a unui oras etc. ◊ descriere amanuntita a acestei infatisari. 4. figura de compozitie, constand in descrierea cadrului de desfasurare a unei scene (un templu, peisaj). (< fr. topographie)

A INCETA ~ez 1. intranz. A(-si) opri desfasurarea; a conteni. Uzina si-a ~at activitatea. ◊ ~ din viata a muri. 2. tranz. A face sa nu mai aiba loc; a conteni. Zgomotul din strada a incetat. /<lat. quetare

INTORSATURA ~i f. 1) loc unde ceva isi schimba directia. 2) Forma arcuita, rezultata din schimbarea directiei (unui drum, unei ape curgatoare). 3) Schimbare neasteptata in desfasurarea evenimentelor; turnura. 4) fig. Constructie rezultata din dispunerea specifica a cuvintelor. 5) Variatie a tonului vocii. /intors + suf. ~atura

SOROC ~oace n. 1) Data fixata pentru efectuarea unui lucru, a unei actiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (in practica religioasa) Zi fixata dinainte, in care are loc pomenirea mortilor. 3) Interval de timp; rastimp. 4) (in superstitii si in creatii folclorice) Forta supranaturala care se crede, ca determina dinainte desfasurarea evenimentelor; soarta; destin; ursita; fatalitate. /<sl. suroku

DIAGRAMA, diagrame, s. f. Reprezentare grafica schematica a unui fenomen, a unui obiect, a amplasarii locurilor dintr-o sala de spectacole, din vagoane etc. ♦ Linie lasata pe o hartie de un aparat inregistrator, care reprezinta modul de desfasurare a unor fenomene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagramme.

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.

CIRC s. n. 1. constructie vasta descoperita, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani). 2. reprezentatie al carei program cuprinde numere de gimnastica, acrobatie, dresaj de animale etc. 3. incinta circulara unde se desfasoara spectacolele de circ (2). 4. depresiune circulara in regiunile inalte ale muntilor, formata prin eroziune sau prin actiunea unui ghetar. ♦ ~ lunar = crater lunar. (< fr. cirque, lat. circus)

CARABOBO 1. Stat in N Venezuelei; 4.65 mii km²; 1,55 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv; Valencia. Trestie de zahar, cafea. 2. localit. in N Venezuelei, in statul omonim, la SV de Valencia. Aici s-a desfasurat o mare batalie in care patrioti sud-americani condusi de Bolivar au obtinut victoria in fata trupelor spaniole, consfintind independenta Venezuelei (24 iun. 1821).

NOCTURN ~a (~i, ~e) 1) Care are loc noaptea; care se face in timpul noptii. Petre-cere ~a. ◊ Flori ~e flori care se deschid numai noaptea. 2) (despre pasari, insecte, ani-male) Care isi desfasoara activitatea vitala in cursul noptii; de noapte. /<fr. nocturne, lat. nocturnus

TRIBUNA ~e f. 1) Estrada sau loc inaltat de unde un orator se adreseaza publicului. 2) Constructie cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde se poate urmari desfasurarea unei competitii sportive sau a unei festivitati. 3) fig. Focar de difuzare in public a unor idei. /<fr. tribune, it. tribuna

EVOLUTA s.f. 1. (Mat.) Curba, loc geometric al centrelor de curbura ale unei curbe date; desfasurata. 2. (Bot.) Organ rasucit spre partea dorsala. [< engl. evolute, germ. Evolute, cf. lat. evolutus – desfasurat].

SANTIER, santiere. s. n. loc pe care se construieste (sau se repara) o cladire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o sosea etc., impreuna cu materialele si instalatiile necesare desfasurarii acestei activitati. ◊ Santier naval = intreprindere industriala specializata in construirea si repararea navelor, situata pe malul unei ape navigabile. ♦ P. a**l. Proces in plina desfasurare de creare a unei opere literare, artistice sau stiintifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

TRIBUNA, tribune, s. f. 1. Constructie din lemn, din beton, din piatra etc., de obicei cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfasurarea unei festivitati, a unei parade, a unei competitii etc.; p. restr. fiecare dintre cele doua laturi lungi ale acestei constructii (avand cea mai buna vizibilitate). 2. loc inaltat, platforma, estrada pe care sta cel ce vorbeste in fata publicului. – Din fr. tribune.

MANSION s. n.. 1. (ant.) loc de popas pentru calatori si curieri oficiali de-a lungul unui drum in lumea romana. 2. (in evul mediu) parte a decorului unui teatru unde se desfasura succesiv actiunea fiecarei scene. (< fr. mansion, lat. mansio)

CONTROL ~oale f. 1) Examinare a unei activitati pentru a asigura buna ei desfasurare. A tine sub ~. ◊ Lucrare de ~ lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. 2) Organ care are insarcinarea de a controla. ◊ Punct de ~ loc unde organele autorizate supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale. 3) Verificare a propriilor manifestari; autocontrol. /<fr. controle

PREZENT, -A adj. Care este in locul unde se afla vorbitorul, care este de fata. ♦ Care exista in timpul de fata; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situatia actuala. 2. Timp care arata ca actiunea unui verb se desfasoara in momentul de fata. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori in naratiuni. [< fr. present, it. presente, lat. praesens].

SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).

COMARNIC 1. Oras in jud. Prahova, pe stg. Prahovei, la limita dintre munte si Subcarpati; 14.247 loc. (1991). Expl. de pietris, gresii, marne si nisip. Fabrica de ciment, var si produse refractare; cherestea. Cusaturi nationale; covoare. Mentionat documentar in 1538. In 1854 este infiintata o statie de posta. Linga C. s-au desfasurat lupte grele in oct. 1916. Schitul Lespezi (sec. 17) pastrind biserica cu picturi de Pirvu Mutu (in satul Posada). Declarat oras in 1968. 2. Pestera in SV Romaniei, pe stg. vaii omonime, in S M-tilor Doman, la 440 m alt. Lungime: 4.040 m. Alcatuita dintr-un etaj superior si altul inferior, cu o vasta succesiune de galerii mari care fac legatura intre numeroase sali. Fauna bogata (paianjeni, insecte etc.). Rezervatie speologica (1946).

LARISTAN (LARESTAN), regiune naturala si fosta provincie in partea de S a Iranului, cu iesire la G. Persic; 216,5 mii km ²; 5,2 mil. loc. (1991). In arealul sau se afla in prezent prov. Būshehr, Fārs si Hormozgān. Relief predominant muntos (alt. max.: 3.202 m, vf. Kūh-e Kharmān), iar de-a lungul G. Persic se desfasoara o campie litorala. Clima secetoasa. Vegetatie de stepa. Pastorit. Orase pr.: Būshehr, Shῑraz, Bandar-e ’Abbās, Jahrom, Firūzābād.

DESFACE, desfac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) descompune in partile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat sa revina la starea anterioara. ♦ Tranz. A anula o invoiala, un contract etc. 2. Tranz. si refl. A (se) desprinde din locul sau din legatura in care este prins, fixat. 3. Refl. si tranz. A (se) desparti, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegandu-l, taindu-l, ridicandu-i capacul etc. ♦ A desfasura, deschizand, intinzand, rasfirand; a despaturi. ◊ Expr. A desface patul = a pregati patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-si deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vanzare. 6. Intranz. (In superstitii; construit cu dativul persoanei) A inlatura vraja sau farmecul care apasa asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.

CONFLICT, conflicte, s. n. 1. Neintelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; cearta, diferend, discutie (violenta). ◊ loc. vb. A intra in conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ◊ Conflict de frontiera = ciocnire intre unitati militare insarcinate cu paza frontierei intre doua state. ♦ Razboi. 2. Contradictie intre ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determina desfasurarea actiunii dintr-o opera epica sau dramatica. – Din lat. conflictus, fr. conflit.

DUEL, dueluri, s. n. Lupta care se desfasoara (dupa un anumit cod) intre doua persoane inarmate, in prezenta unor martori si care are drept scop transarea unui diferend personal. ♦ Lupta in care artileriile celor doua armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemica vie care are loc intre doua persoane, doua publicatii etc. – Din fr. duel, lat. duellum.

A SE desfasura se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.

A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma

SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc in altul (a oamenilor si a vehiculelor, pe cai de comunicatie). ◊ Din ~ fara a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulatie a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ usor. ~ apasat. 4) Mod de functionare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfasoara un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

PIATA s.f. I. 1. loc, spatiu intins, descoperit, unde se intalnesc si se intretaie mai multe strazi intr-un oras. 2. loc unde se vand si se cumpara marfuri cu amanuntul (mai ales alimente); targ. II. Categorie economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresie totalitatea actelor de vanzare-cumparare privita in unitate organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara. [Pron. pia-ta, pl. piete. / < it. piazza].

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ◊ loc. adv. In cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ◊ Expr. A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (In teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p. ext. versurile cantate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

PATRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social si cultural in care isi desfasoara viata si lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; tara in care s-a nascut cineva si al carei cetatean este. ◊ Patrie-mama (sau -muma) = tara din care s-a desprins o alta tara, o provincie etc., care este legata de prima prin unitate nationala, de limba, cultura, etc. ♦ Orasul, satul, regiunea in care s-a nascut cineva; pamant natal, loc de bastina. ♦ Tara in care cineva se stabileste definitiv, fara sa-i apartina ca origine, dar fiind recunoscut ca cetatean al ei. ♦ loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. loc, climat propice dezvoltarii cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

DUCE vb. 1. v. cara. 2. v. transporta. 3. a deplasa. (~ lingura la gura.) 4. v. merge. 5. v. deplasa. 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a ~ la fata locului.) 7. v. pleca. 8. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) misca, (inv. si reg.) a pasa. (Unde te ~?) 9. v. merge. 10. v. trece. 11. a colinda, a cutreiera. (Se ~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a ~ pachetul acasa.) 13. v. ghida. 14. v. insoti. 15. a conduce, a purta. (O ~ de mana.) 16. v. transmite. 17. a se indrepta, a merge. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 18. v. trasa. 19. v. raspandi. 20. v. desfasura. 21. v. purta. 22. a intretine, a purta. (A ~ o corespondenta vie cu ...) 23. v. suporta. 24. v. rezista. 25. a trai, a vietui. (O ~ rau.) 26. a-i merge. (Stiu ca o ~ bine!) 27. v. sfarsi. 28. v. muri.

RIOBAMBA, oras in partea centrala a Ecuadorului, situat in m-tii Anzi, la 2.782 m alt., pe valea Riobamba, la 177 km S de Quito, la 32 km SE de vulcanul Chimborazo; 124,4 mii loc. (2001); centrul ad-tiv al provinciei Chimborazo. Ind. mat. de constr. (ciment), textila (covoare), ceramicii, incaltamintei si alim. Piata agricola. Institut Politehnic (1969). Dioceza romano-catolica (din 1863). Veche asezare inca, langa care (c. 19 km S de R.), s-au stabilit (in 1534) spanioli intemeind localit. Cajabamba. In 1797, dupa ce au omorat multi localnici, spaniolii s-au mutat in zona actuala a orasului, fondand R. La R. s-au desfasurat lucrarile unui congres constitutional (1830) care a proclamat existenta Republicii Ecuador.

SAPPORO, oras in N Japoniei (Hokkaidō), situat in C. Ishikari, la poalele de E ale m-tilor Nakayama, pe raul Toyohira (afl. stg. al lui Ishikari), la 800 km NNE de Tōkyō; 1,8 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv al ins. Hokkaidō (din 1886). Aeroportul Chitose. Nod feroviar. Ind. metalurgica, chimica, de prelucr. a petrolului si a lemnului (mobila), poligrafica, textila, a ceramicii, cauciucului si alim. (preparate din lapte, ulei vegetal, conserve, bere, faina). Centru comercial si turistic. Statiune a sporturilor de iarna. Festival anual al sculpturilor gigantice in gheata. Universitatile „Hokkaidō” (1876) si „Hokkai Gakuen Kitami” (1918). Gradina botanica. Fundat in 1871. Sa S. s-au desfasurat Jocurile Omipice de iarna din 1972.

DAKAR, cap. Senegalului, port la Oc. Atlantic; 1,7 mil. loc. (1992, cu suburbiile). Pr. centru economic, politic si cultural al tarii. Ind. chim. (rafinarie de petrol, ingrasaminte), a cimentului, textila, incalt. si alim. (ulei de arahide, conserve de peste, tutun). Santiere navale. Punct de escala maritima si aeriana dinspre Europa spre America de Sud. Aeroportul international Yoff. Universitate. Institutul Africii Negre. Intemeiat de francezi ca fort (1857), a fost inclus in 1895 in componenta coloniei Senegal; intre 1904 si 1959 a fost centrul ad-tiv colonial al Africii Occidentale Franceze; din 1960, capitala Republicii Senegal si a Senegambiei (1982— 1989). Important centru cultural al Africii de Vest. Aici s-a desfasurat, in 1966, primul Festival mondial de arta neagra.

DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.