ANTICVA s. f. Tip de litere de tipar asemanatoare cu cele folosite la inscriptiile de pe monumentele din vechea Roma. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua.

COMPACT, -A, compacti, -te, adj. 1. Care se compune din particule strans legate intre ele; indesat, dens. ◊ Caractere compacte = litere de tipar groase si negre; aldine. ♦ (Despre o multime, un grup de oameni etc.) Numeros si des. 2. Fig. (Despre noapte, intuneric etc.) In care nu strabate nici o raza de lumina; intunecos. – Din fr. compact, lat. compactus.

ALDIN ~a (~i, ~e) (despre litere de tipar) Care are liniile mai groase decat cele obisnuite. /<it. aldino

TIPOGRAFIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de tipografie; propriu tipografiei. Masina ~ca. ◊ Litere ~ce litere de tipar. /<ngr. tipoghraficos, fr. typografique

ANTICVA/ANTICVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferita, inspirate de inscriptiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua)

MEDIEVAL, -A I. adj. referitor la evul mediu. II. s. f. pl. litere de tipar cu piciorusele de forma triunghiulara, care imita scrisul colturos si strans legat al evului mediu. (< fr. medieval)

aldin, -a adj. (it. aldino, dupa numele celebrului Aldo Manuzio, care traia in Venetia pe la 1500). Litere aldine, litere de tipar grase (groase).

CANON, canoane, s. n. 1. Regula, dogma bisericeasca; tipici. ♦ Norma, regula de conduita. ♦ Lista de texte sacre care se bucura de autoritate deplina in cadrul unei religii. 2. Pedeapsa data de biserica la calcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferinta, chin. 3. Nume dat cartilor Vechiului si Noului Testament. 4. Regula care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regula rigida, formalista. 5. Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa impreuna aceeasi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 6. litera de tipar, avand corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipareau in trecut cartile canonice. – Din sl. kanonu, fr. canon, germ. Kanon.

CAPITALUTA, capitalute, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleasi dimensiuni cu literele obisnuite din corpul respectiv. – [litera] capitala + suf. -uta.

GARMOND s. n. Corp de litera de tipar egal cu 10 puncte tipografice. – Din germ. Garmond.

GROTESC, -A, grotesti, adj., GROTESC s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul c*********l, neobisnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situatii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostaza estetica reflectand realitatea in forme fantastice, bizare, disproportionate, c*********le. 2. S. n. Corp de litera de tipar fara picioruse, format din arce si segmente de dreapta de aceeasi grosime. – Din fr. grotesque.

DIAMANT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalina de carbon, de obicei transparenta si cu luciu puternic, avand cea mai mare duritate dintre toate mineralele si folosita ca piatra pretioasa sau la diverse unelte de slefuit, de taiat si zgariat; adamant. 2. Unealta pentru taiatul sticlei, alcatuita dintr-un diamant (1) comun fixat intr-un suport metalic cu maner. 3. Cel mai mic corp de litera de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant.

XILOTIPIE s.f. 1. tipar cu litere de lemn. 2. Procedeu de tipar la reproducerea structurii lemnului din care se prepara cliseul. (din germ. Xylotypie)

TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat in scris; cuprinsul unei opere literare sau stiintifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compozitii muzicale. 3. litera de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus.

TERTIA s. f. litera de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ti-a] – Din germ. Tertia.

SEMIUNCIALA, semiunciale, s. f. litera de tipar reprezentand jumatate din marimea unei unciale. [Pr.: -mi-un-ci-a-] – Semi- + unciala.

GARMOND n. litera de tipar cu corpul de zece puncte tipografice. /<germ. Garmond

GROTESC¹ n. Corp de litera de tipar avand linii de grosime egala si fara talpa. /<fr. grotesque, it. grottesco

GROTESC s.n. (Poligr.) litera de tipar fara picioruse, formata din combinatii cu arce si segmente de dreapta. [< fr. grotesque].

MICROtipar s.n. tipar cu litere foarte mici, microscopice. [< micro- + tipar].

SEMIUNCIALA s.f. litera de tipar reprezentand jumatate din marimea unei unciale. [Pron. -mi-un-ci-a-. / < semi- + unciala].

TIPA s.f. 1. (Fam.; peior.) Tipesa. 2. (Rar) litera de tipar pentru imprimare. [< tip + -a, cf. fr. type].

XILOTIPIE s.f. (Poligr.) tipar cu litere de lemn. ♦ Procedeu de tipar folosit in reproducerea structurii lemnului din care se prepara cliseul. [Gen. -iei. / < germ. Xylotypie].

CAPITALA s.f. 1. Oras al unei tari unde isi au resedinta organele puterii de stat. 2. litera (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].

CAPITALUTA s.f. (Poligr.) litera de tipar majuscula, care este de aceeasi inaltime cu litera mica din acelasi corp. [< capitala + -uta].

MEDIEVAL, -A adj. Referitor la evul mediu, din evul mediu. // s.m. Om din evul mediu. // s.f.pl. litere de tipar care imita scrisul colturos si strans legat al evului mediu. [Pron. -di-e-. / < fr. medieval, cf. lat. medium – de mijloc, aevum – epoca].

CAPITALUTA s. f. litera de tipar majuscula, de aceeasi inaltime cu litera mica din acelasi corp. (< capitala² /2/ + -uta)

DIAMANT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor si transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatra pretioasa, ca abraziv etc. 2. unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ◊ lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica. 3. cel mai mic corp de litera de tipar. 4. extremitatea inferioara a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

GROTESC, -A I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetica reflectand realitatea, contrar sublimului, in forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentatie de origine romana, reintrodus in epoca Renasterii, din pictura sau sculptura decorativa cu figuri grotesti. 3. litera de tipar fara picioruse, din combinatii cu arce si segmente de dreapta. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco)

MICROtipar s. n. tipar cu litere foarte mici, microscopice. (< micro¹- + tipar)

SEMIUNCIALA adj., s. f. (litera de tipar) jumatate din marimea unei unciale. (< semi- + unciala)

TIPOGRAF² s. n. masina de cules si de turnare in randuri a literelor de tipar. (< germ. Typograph)

CAPITALUTA, capitalute, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeasi inaltime cu litera mica din acelasi corp. – Din [litera] capitala + suf. -uta.

compozitiune f. (lat. com-positio, -onis. V. pozitiune). Actiunea de a compune. Felu partilor, modu in care ele formeaza intregu. Combinatiunea (proportiunea) elementelor care formeaza un corp compus. Ori-ce productiune a spiritului: compozitiuni muzicale, literare. Asezarea literelor la tipar (V. zat). – Si -itie.

CAPITALUTA ~e f. tipogr. litera majuscula de tipar, avand aceleasi dimensiuni ca si litera mica din corpul respectiv. /(litera) capitala + suf. ~uta

REGAL¹, regaluri, s. n. (Tipogr.) Dulapior la sectia de culegere manuala a unei tipografii, folosit la pastrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din germ. Regal.

CAZIER ~e n. 1) Dulap compartimentat in care se pastreaza diverse documente. ◊ ~ judiciar fisa de evidenta a antecedentelor penale ale unei persoane. 2) Dulap in care se pastreaza casetele cu litere sau formele gata pentru tipar. [Sil. -zi-er] /<fr. casier

CARACTER, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. Caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

compozitor, -oare s. (lat. compositor, -oris, compunator). Cel care produce piese muzicale. Culegator, zetar, lucrator care aduna literele ca sa formeze vorbele la tipar. S. n., pl. oare. Un instrument tipografic numit si coltar (rar) si vingalac.

compun, -pus, a -pune v. tr. (lat. com-pono, -ponere. V. pun). Formez un intreg din mai multe parti. Produc, creez, inventez: a compune cintece. Adun literele ca sa formez cuvinte la tipar. (V. zetuiesc). Mec. Formez rezultanta fortelor mecanice.

TILDA, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit in unele opere pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronuntarii sunetului pe care il reprezinta un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

TIPOGRAF, -A, tipografi, -e, subst. 1. S. m. si f. Muncitor specializat in lucrarile de tipar. 2. S. n. Masina de cules si de turnat litere sub forma de randuri intregi. – Din ngr. tipoghrafos.

TIPOLITOGRAFIE, tipolitografii, s. f. Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai intai pe hartie de transport si apoi pe forme de tipar plan (placa litografica sau metal). – Din fr. typolithographie.

SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]

NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].

NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)

caracter n., pl. e (fr. caractere, it. carattere, lat. character, -eris, d. vgr. haracter, -eros, semn sapat, marca, tipar, d. harasso, gravez. V. harag, haraxesc). Semn de care te servesti la scris, litera. Fig. Fel de suflet: caracter blind. Tarie, curaj: a arata ca ai caracter. Nobleta, bunatate: om de caracter. Semn distinctiv: caracterele gloriii, ratiunea e caracteru omului. Expresiune, fizionomie: dans de caracter. Titlu, demnitate, misiune: un trimes [!] cu caracter de ambasador. – Si caracter (dupa it.) si (vechi) haractir (dupa ngr.).

SIGNATURA, signaturi, s. f. 1. Steluta, cifra sau alt semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar dintr-o carte, pentru a usura legatorului numaratoarea colilor. 2. Taietura la mijlocul corpului unei litere pentru a inlesni zetarului recunoasterea pozitiei ei. – Din fr. signature.

SIGNATURA s.f. 1. Semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar a unei carti, care usureaza legatorului numerotarea colilor. 2. Mic sant taiat in blocul unei litere, care inlesneste zetarului recunoasterea pozitiei ei. [< fr. signature].

SIGNATURA s. f. 1. semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar a unei carti, care usureaza legatorului numerotarea colilor. 2. mic sant taiat in blocul de litere care inlesneste zetarului recunoasterea pozitiei ei. 3. (mat.) a unei substitutii = (pentru o substitutie data) numarul +1 daca substitutia echivaleaza cu un numar par de traspozitii, numarul -1 daca acesta echivaleaza cu un numar impar de transpozitii. (< fr. signature)

SIGNATURA ~i f. poligr. 1) Cifra, steluta sau alt semn ce se pune pe prima pagina a fiecarei coli de tipar dintr-o publicatie, pentru a inlesni brosarea colilor in ordinea cuvenita. 2) Mica taietura facuta la mijlocul unei litere, pentru ca zetarul sa observe mai usor pozitia acesteia. /<fr. signature, lat. signatura