ROBIN HOOD [robin hu:d], erou legendar din baladele populare engleze (sec. 12-15), care s-ar fi remarcat in luptele cu cuceritorii normanzi si ca aparator al saracimii; evocat in literatura culta de Shakespeare, W. Scott, L.T. Peacock s.a. Numeroase dramatizari si ecranizari.

OCHILA, personaj din basmele populare romanesti, impus in literatura culta de I. Creanga, inzestrat cu darul miraculos al unei vederi extraordinare. Impreuna cu alte personaje populare (Gerila, Pasari-Lati-Lungila s.a.) ajuta pe eroul pozitiv al basmelor (Fat-Frumos) sa iasa invingator din toate incercarile la care este supus, din toate greutatile intampinate. V. si Insotitorii nazdravani.

LITERATURA, literaturi, s. f. 1. Arta sau creatie artistica al carei mijloc de exprimare este limba; beletristica. ◊ Literatura populara = literatura (1) anonima, care, transmisa pe cale orala, devine, dintr-o opera individuala la origine, o creatie colectiva. literatura culta = literatura (1) care apartine unor autori individuali cunoscuti ca atare si transmisa prin scris. ◊ Expr. (Peior.) A face literatura = a ocoli esentialul unei probleme prin artificii de exprimare. 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci, ale unei tari, ale unui grup social etc. 3. Totalitatea operelor scrise care se refera la un anumit domeniu (al cunoasterii) Literatura muzicala. 4. Totalitatea lucrarilor cu privire la o anumita problema, la un anumit subiect; bibliografie. – Din fr. litterature, lat. litteratura.

KĀLIDĀSA (sec. 4-5), poet si dramaturg indian. Cel mai de seama reprezentant al literaturii culte clasice indiene. Probabil rezident la curtea lui Chandragupta II din Ujjain. Poeme epico-lirice („Nasterea lui Kumāra”, „Povestea neamului Raghu”, „Norul vestitor”), drame („Sakuntala” – capodopera sa) scrise in sanscrita, remarcabile prin delicatetea analizei psihologice, lirism si virtuozitate stilistica.

cult², -A adj. 1. cu un nivel inalt de cunostinte, de cultura; invatat, instruit. 2. (despre manifestari ale oamenilor) de care da dovada omul cult (1); livresc. 3. (despre muzica, literatura, poezie) creat de un autor instruit. (< lat. cultus)

NATURISM n. Tendinta in literatura si arta manifestata prin cultul pentru natura, printr-o profunda comuniune cu natura. /<fr. naturisme

SATANISM s. n. 1. caracter, atitudine satanica. 2. cult consacrat lui Satana si raului. 3. tendinta in literatura romantica de a lua ca motiv de inspiratie diavolul; demonism (2). (< fr. satanisme)

ROMANTISM ~e n. 1) (in arta si literatura sec. XIX) Curent aparut ca reactie impotriva clasicismului, care sustinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etc., dand frau liber imaginatiei. 2) Atitudine romantica; comportament romantic. /<fr. romantisme

cult², -A, culti, -te, adj. 1. Care are un nivel inalt de cultura si de cunostinte; instruit. 2. (Despre manifestari ale oamenilor) De care da dovada omul cult (1); care are caracter savant, carturaresc. 3. (In opozitie cu popular; despre muzica, poezie, literatura etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus.

F******M n. (la inceputul sec. XX in arta, literatura) Curent caracterizat prin negarea traditiilor clasice, pe care incearca sa le inlocuiasca prin cultul vitezei, al masinilor, sugerand ritmul trepidant al vietii moderne. /<fr. f*******e, it. f*******o

BABITS [bɔbitʃ], Mihaly (1883-1941), scriitor ungur. Poezie de factura intelectuala, impregnata de cultul formelor lirice („Valea nelinistii”). Romane pe teme contemporane („Fiii mortii”), eseuri („Viata si literatura”), o istorie a literaturii europene. Traduceri.

BRANDES, Georg (pseud. lui Morris Cohen) (1842-1927), critic literar si estetician danez. Initiator al miscarii culturale scandinave moderne. S-a manifestat ca sustinator al naturalismlui si al esteticii pozitiviste („Studii estetice”, „Curente principale in literatura europeana a sec. 19”). A evoluat, sub influenta lui Nietzsche, spre radicalismul aristocratic si cultul eroilor („Wolfgang Goethe”, „Caius Iulius Cezar”).

literatura ~i f. 1) Creatie artistica al carei mijloc de exprimare este limba literara. ◊ ~ populara creatie artistica nascuta in sanul poporului si transmisa pe cale orala. ~ culta creatie literara a unor autori cunoscuti, transmisa prin scris. 2) Ansamblu de opere literare (ale unei tari, ale unui grup social, ale unei epoci etc.). 3) Ansamblu de lucrari scrise referitor la o anumita problema sau intr-un anumit domeniu. ~ politica. ~ stiintifica. [G.-D. literaturii] /<fr. litterature, lat. litteratura

CLASICISM s. n. 1. atitudine estetica fundamentala, caracterizata prin tendinta de a observa fenomenele in lumina universalului si de a inchega intr-un sistem stabil, armonios si proportional, elementele frumosului in conformitate cu anumite norme, tinzand spre un tip ideal, senin si echilibrat al perfectiunii formelor, care caracterizeaza cultura antichitatii greco-latine si alte momente ale diverselor culturi dominate. 2. curent in arta si literatura europeana din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichitatii greco-latine, prin suprematia principiilor morale, prin triumful ratiunii asupra sentimentelor si fanteziei, prin cultul pentru adevar si natural, prin respectarea stricta a anumitor reguli, prin ordine, echilibru si claritate. 3. perioada in istoria culturii universale si nationale ale carei creatii reprezinta maximum de realizare artistica si modele demne de urmat. (< fr. classicisme)