LITERA, literez, vb. I. Tranz. A pronunta cuvinte (straine) prin litera initiala a unor cuvinte obisnuite, de obicei nume proprii. – Din litera.

SIGLA, sigle, s. f. Prescurtare conventionala formata din litera initiala sau din grupul de litere initiale folosite in inscriptii, in manuscrise etc. pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi. – Din fr. sigle, lat. sigla.

LITERA vb. intr. (in telefonie) a pronunta nume straine (proprii) sau mai neobisnuite prin litera initiala a unor cuvinte obisnuite. (< litera)

ACROSTIH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofa in care literele initiale ale versurilor alcatuiesc un cuvant (nume propriu, dedicatie etc.) sau o propozitie. – Din ngr. akrostichon, fr. acrostiche.

ACROSTIH ~uri n. Poezie in care literele initiale ale versurilor, citite vertical, formeaza un cuvant sau o propozitie. /<ngr. akrostichon, fr. acrostiche

MONOGRAMA ~e f. Semn compus din literele initiale ale numelui si prenumelui unei persoane, aplicat pe diverse obiecte prin scriere, brodare sau gravare. [G.-D. monogramei] /<fr. monogramme

SIGLA ~e f. Grup de litere initiale care constituie o abreviere. [Sil. si-gla] /<fr. sigle

HISTORIAT, -A adj. (Despre litere, initiale, manuscrise) Ornat cu figurine cu caracter istoric. [Var. istoriat, -a adj. / cf. fr. historie].

acrostih (acrostihuri), s. n. – Poezie sau strofa in care literele initiale ale versurilor alcatuiesc un cuvint sau o propozitie. < Gr. ἀϰρόστιχον (Galdi 137). Sec. XVII.

ACROSTIH, acrostihuri, s. n. Poezie in care literele initiale ale versurilor alcatuiesc un cuvant sau o propozitie. – Ngr. akrostichon.

ACROSTIH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofa in care literele initiale ale versurilor, citite vertical, alcatuiesc un cuvant (nume propriu, dedicatie etc.) sau o propozitie. – Din ngr. akrostichon, fr. acrostiche.

ALFABET, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, asezate intr-o ordine conventionala, reprezentand sunetele de baza ale unei limbi. ◊ Alfabet fonetic = alfabet care asociaza fiecarei litere un cuvant de circulatie a carui initiala o constituie litera respectiva, in scopul evitarii erorilor la transmisiile telefonice si radiotelefonice. ◊ Alfabetul Morse = alfabet folosit in telegrafie, in care literele sunt reprezentate prin linii si puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum.

initial adj. 1. incepator. (litera ~.) 2. v. originar. 3. v. incipient. 4. originar, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului sau.)

initiala ~e f. 1) litera cu care incepe un cuvant. 2) mai ales la pl. Prima litera (scrisa izolat si cu punct) a prenumelui si a numelui. /<fr. initial

initiala s.f. litera, sunet cu care incepe un cuvant. [Pron. -ti-a-. / cf. fr. initiale, it. iniziale].

METAGRAMA s.f. Schimbare a unei litere intr-un cuvant. ♦ Joc care consta in a forma cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul initial definit. [< fr. metagramme, cf. gr. meta – dupa, gramma – litera].

METAGRAMA, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formeaza cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul dat initial. – Din fr. metagramme.

METAGRAMA ~e f. Joc distractiv care consta in formarea de cuvinte noi prin inlocuirea mereu a cate o litera din cuvantul dat initial. /<fr. metagramme

ACRONIM, -A adj., s. n. (cuvant) format din literele sau din segmentele initiale ale altor cuvinte. (< fr. acronyme)

MAJUSCUL, -A, majusculi, -e, s. f., adj. (litera sau caracter de litera) care se foloseste pentru a scrie initiala numelor proprii si ale cuvintelor cu care incepe o fraza, pentru a individualiza un cuvant intr-un text etc. si care difera de celelalte prin forma si marime; (litera) mare. – Din fr. majuscule.

SCHITA ~e f. 1) Plan redus, care contine o viziune de ansamblu asupra unei lucrari; schema. 2) Varianta initiala a unei lucrari artistice sau stiintifice; ciorna; concept. 3) Creatie literara epica in proza, care reda o intamplare scurta. /<fr. esquisse

MAJUSCULA ~e f. (litera sau caracter) care difera de celelalte prin forma si marime si care se foloseste pentru a scrie initiala numelor proprii sau ale cuvintelor cu care incepe o fraza; litera mare. [G.-D. majusculei] /<fr. majuscule

initial, -A I. adj. (si adv.) de (la) inceput. II. s. f. litera cu care incepe un cuvant. (< fr. initial)

COSINZEANA, revista literara ilustrata. A aparut, cu intreruperi, si cu periodicitate variabila, intre 1911 si 1928, initial, la Orastie si din 1922, la Cluj. A sustinut unitatea nationala a romanilor prin literatura si cultura.

LETRINA s. f. 1. initiala (ornamentala) de inaltimea catorva randuri, cu care incepe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silaba) imprimate la dictionare pe fiecare pagina deasupra coloanelor, spre a usura cautarea cuvantului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)

LETRINA s.f. 1. (Poligr.) initiala, de obicei ornamentala, de inaltimea catorva randuri, cu care incepe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcatuind o silaba) imprimate la dictionare pe fiecare pagina deasupra coloanelor, spre a usura cautarea cuvantului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].

initial, -A, initiali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este la inceput, de la inceput; incepator. 2. S. f. litera cu care se incepe un cuvant. ♦ Abreviere a prenumelui (si a numelui) unei persoane, formata din initiale (2). [Pr.: -ti-al] – Din fr. initial.

MONOGRAMA s.f. Semn scris, gravat etc. format prin reunirea unor initiale ale numelui cuiva. [Var. monogram s.n. / < fr. monogramme, cf. lat., gr. monogramma < gr. monos – unic, gramma – litera].

CROCHIU ~ri n. 1) Schita initiala (a unui desen, plan etc.); carton; ebosa. 2) reg. Conceptie sumara a unei lucrari stiintifice sau a unei opere literare. [Sil. cro-chiu] /<fr. croquis

AFEREZA s.f. 1. Fenomen lingvistic constand in suprimarea vocalei initiale a unui cuvant. ♦ Poezie rebusista formata din doua parti, prima definind un cuvant-baza, din care, daca suprimam prima litera, obtinem un alt cuvant, definit in a doua parte a poeziei. 2. Figura retorica prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enuntandu-se ceea ce este demn de retinut. [< fr. apherese, cf. gr. aphairesis – indepartare, cadere].

SCHITA, schite, s. f. 1. Desen, sculptura, plan arhitectural in care autorul contureaza in linii mari si caracteristice un subiect care il preocupa (si care serveste la realizarea formei definitive). ♦ Plan initial si sumar al unei lucrari; schema. ♦ Lucrare, opera care cuprinde o privire generala si sumara asupra unui anumit subiect. 2. Specie literara a genului epic, de dimensiuni reduse, care infatiseaza un (singur) episod caracteristic din viata unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.

AFEREZA s. f. 1. suprimare a vocalei initiale, a unui grup de sunete de la inceputul unui cuvant. 2. poezie rebusista din doua parti, prima definind un cuvant-baza din care, suprimand prima litera, se obtine un alt cuvant, definit in a doua parte. 3. figura retorica prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enuntandu-se ceea ce este demn de retinut. (< fr. apherese)