GLOSAR s. n. lista de cuvinte mai putin cunoscute, intalnite intr-un text sau culese dintr-o regiune, insotite de explicatii. (< lat. glossarium, fr. glossaire)

GLOSAR ~e n. lista de cuvinte putin cunoscute (regionale, invechite, rare etc.) insotite de explicatia lor. /<lat. glossarium, fr. glossaire

GLOSAR s.n. lista de cuvinte regionale ori invechite, insotite de explicatii. [< fr. glossaire, cf. lat. glossarium].

DICTIONAR s. n. 1. lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate in aceeasi limba sau intr-o limba straina. ◊ lista alfabetica de termeni, cu explicatiile necesare, apartinand unei anumite stiinte, arte etc. 2. (inform.) lista a unui fisier continand in ordine indicatii despre componentele acestuia; lista continand cuvinte-cheie si interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium)

GLOSAR, glosare, s. n. lista sau colectie de cuvinte regionale, invechite sau putin cunoscute, insotite de explicatia lor, conceputa ca opera anexa ori independenta. ♦ (Inv.) Dictionar, vocabular. – Din lat. glossarium, fr. glossaire.

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (in forma de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o lista etc. spre a sti ca au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.

BIFA vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau randuri dintr-o lista, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere in evidenta; a insemna. [< fr. biffer].

BIFA vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau randuri dintr-o lista. (< fr. biffer)

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (in forma de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o lista, spre a sti ca au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.

A BIFA ~ez tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o lista etc.) A marca printr-un semn (in forma de „v”) pentru a pune in evidenta in anumite scopuri. /<fr. biffer

A RADIA² ~ez tranz. jur. (cuvinte, inscriptii etc.) A face sa dispara (dintr-un registru, dintr-o lista), rozand cu o radiera sau taind cu o linie. ~ dintr-o evidenta. [Sil. -di-a] /<fr. radier

ABREVIERE (< abrevia) s. f. Faptul de a abrevia; concr. cuvant, grup de cuvinte etc. care a fost prescurtat; prescurtare. Ex. op. cit. (= opera citata). A. se folosesc, in general, in lucrarile stiintifice; lista acestor abrevieri, impreuna cu explicatiile lor, este publicata, de obicei, la inceputul lucrarii.

INDEX, (1) indexuri, s. n., (2) indecsi, s. m. 1. S. n. lista alfabetica sau pe materii pusa la sfarsitul sau la inceputul unei carti sau aparuta in volum separat, cuprinzand materiile, autorii sau cuvintele continute in ea, cu indicarea paginilor (si a volumelor) unde se gasesc; indice (5). ◊ Index bibliografic = lucrare de indrumare bibliografica, cuprinzand lista principalelor scrieri privitoare la o problema, insotita uneori de adnotari asupra continutului lor. ◊ Expr. A pune la index = a) a trece o carte in lista cartilor interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S. m. Degetul aratator. [Acc. si: (2) index] – Din lat., fr. index.

DICTIONAR s.n. 1. Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate intr-o anumita ordine (de obicei alfabetica) si explicate in aceeasi limba sau traduse in alta limba. 2. lista alfabetica de termeni (cu explicatiile necesare) apartinand unei anumite stiinte, arte etc. [Pron. -ti-o-. / < fr. dictionnaire, cf. lat.t. dictionarium].

ROL¹ s. n. I. 1. lista a proceselor care urmeaza sa fie judecate intr-o zi de catre o instanta. 2. registru in care sunt trecuti contribuabilii la perceptie. 3. lista a echipajului unei nave. 4. (in unele tari) lista tuturor navelor si a caracteristicilor lor tehnice. II. 1. parte (de text, melodica etc.) ce revine unui interpret intr-un spectacol. ◊ personajul interpretat de un actor. 2. atributie, sarcina care revine cuiva intr-o actiune; menire. 3. semnificatie de ordin semantic sau lingvistic pe care o poate avea un cuvant. (< fr. role)