ABIOGEN, -A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viata; (despre procese) care are loc, se petrece fara participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogene.

abiotic, -a adj. lipsit de viata. (< fr. abiotique)

AZOIC, -A, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viata animala. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoique.

TEAPAN, -A, tepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mladiaza; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Intepenit, anchilozat. ♦ Incremenit, inlemnit, inert; p. ext. lipsit de viata, mort. 2. (Despre constructii, obiecte) Solid², trainic. 3. (Despre fiinte) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strasnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. cepenu.

PUSTIIT, -A, pustiiti, -te, adj. 1. Prefacut in pustiu (I 1); parasit, lipsit de viata; devastat, pradat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii.

INANIMAT ~ta (~ti, ~te) Care este lipsit de viata; fara viata; neinsufletit. /<fr. inanime

PUSTIU¹ ~e (~i) 1) (despre locuri) Care nu are nimic. Padure ~e. Strada ~e. 2) (despre localitati, incaperi, spatii) Care este lipsit de viata; in care (sau pe care) nu se afla nimeni. Scoala ~e. Peron ~. 3) (despre regiuni, tinuturi) Care este fara vegetatie si fara populatie; desert; gol. /<bulg. pustinja

AZOIC¹, -A I. adj. lipsit de viata animala; (despre terenuri) lipsit de fosile. II. adj., s. n. (geol.) arhaic. (< fr. azoique)

ABIOGEN, -A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viata; (despre procese) care are loc, care se petrece fara participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogene.

A MOCNI ~esc intranz. 1) (despre foc) A arde inabusit, fara flacara si putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viata lipsita de activitate si de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti

TIHNIT ~ta (~ti, ~te) si adverbial Care este linistit; netulburat de nimic. ◊ A vorbi ~ a vorbi cu voce domoala. viata ~ta viata lipsita de griji. /v. a tihni

A VEGETA ~ez intranz. 1) (despre plante) A se afla in proces de vegetatie. 2) fig. (despre persoane) A duce o viata lipsita de interes si de activitate. /<fr. vegeter

ABIOLOGIE s. f. Disciplina care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viata. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie.

ABIOTIC, -A, abiotici, -ce, adj. lipsit de viata, incompatibil cu viata. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotique.

ABIOZA s. f. 1. Stare lipsita de viata. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natura animala si vegetala, bazat pe distrugerea totala a microorganismelor existente in produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent si prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose.

AUSTER, -A, austeri, -e, adj. Sobru, cumpatat, sever. Om auster. viata austera. ♦ lipsit de ornamente, de podoabe. Arhitectura austera. [Pr.: a-us-] – Din fr. austere, lat. austerus.

VATRAI, vatraie, s. n. 1. Unealta mecanica in forma de carlig lung sau de lopatica, cu coada, cu care se scoate sau se scormoneste jarul din sobe, din cuptoare etc.; vatrar. ◊ Expr. (Pop. si fam.) Trai pe vatrai = viata usoara, lipsita de griji. (Inv. si reg.) Trai cu vatrai = viata grea, plina de certuri, de neintelegeri. 2. Lamba (la caruta sau car). – Cf. scr. vatralj, bg. vatral.

VEGETA, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trai, a creste, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trai fara a realiza nimic, a duce o viata obscura, lipsita de activitate. – Din fr. vegeter, lat. vegetare.

TIHNA, tihne, s. f. Liniste deplina, pace, tihnire; viata linistita, lipsita de griji; odihna, repaus. ♦ (Inv.) Multumire, satisfactie. [Var.: (pop.) ticna s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).

SEDENTARISM s. n. Faptul de a fi sedentar; viata sedentara, lipsita de miscare. – Sedentar + suf. -ism.

A ACHITA achit tranz. 1) (marfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa in bani sau in natura; a plati. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciara). 3) fam. A lipsi de viata (premeditat sau intamplator); a ucide; a omora. /<fr. acquitter

A CURATA curat tranz. 1) A face sa se curate. ~ o haina. ~ un iaz. 2) (fructe, legume, oua etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coaja, pielita, puf). 3) pop. A lipsi de viata; a omori; a ucide. /Din curat

HUZUR n. 1) Trai imbelsugat si lipsit de griji; lafaiala; rasfat. 2) viata inactiva, lipsita de activitate; lenevie; trandavie. /<turc. huzur

A JERTFI ~esc tranz. 1) inv. (fiinte) A ucide dupa un anumit ritual ca dar pentru zei; a sacrifica. 2) A ceda benevol avand constiinta unei privatiuni. 3) rar A lipsi de viata premeditat; a omori; a ucide. /Din jertfa

A MANTUI ~iesc tranz. pop. 1) A face sa se mantuie. 2) A scoate cu bine dintr-o situatie complicata; a scapa; a salva. 3) fam. A lipsi de viata; a omori; a rapune; a sfarsi. ~ de zile. [Si mantui] /<ung. menteni

A OMORI omor tranz. 1) A lipsi de viata (premeditat sau din intamplare); a supune unui omor; a ucide. ◊ ~ (pe cineva) cu zile a) a aduce in stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva inainte de timp. 2) A distruge moraliceste (printr-o veste rea etc.). ◊ Nu ma ~! exclamatie prin care cel caruia i se relateaza pe neasteptate ceva isi exprima uimirea. 3) A face sa dispara; a lichida. ◊ A-si ~ foamea a-si potoli foamea. A-si ~ timpul (sau vremea) a-si gasi o ocupatie neinsemnata ca sa treaca timpul. /<sl. umoriti

A RAPUNE rapun tranz. pop. 1) (fiinte) A lipsi de viata; a omori; a ucide; a mantui; a sfarsi. A fost rapus de un glont. 2) fig. (ina-mici, adversari) A invinge, nimicind complet. /<lat. reponere

A SFARSI ~esc tranz. 1) (actiuni) A duce pana la capat; a ispravi; a termina; a dovedi; a incheia. ◊ A o ~ rau a termina o activitate printr-un esec. 2) pop. A face sa se sfarseasca; a lipsi de viata; a omori; a ucide; a rapune; a mantui. ◊ ~ cu cineva a) a rupe relatiile cu cineva; b) a omori pe cineva. /<sl. suvurusiti, svrusiti

A UCIDE ucid tranz. 1) (fiinte) A lipsi de viata (premeditat sau din intamplare); a omori. 2) A distruge moraliceste; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi in bataie; a zdrobi; a stalci; a tabaci; a toropi; a facalui. /<lat. uccidere

SEDENTARISM s.n. viata sedentara, lipsita de miscare; sedentaritate. [< sedentar + -ism].

ABIOTIC, -A adj. lipsit de viata. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fara, bios – viata].

MONERA s.f. Protozoar ipotetic lipsit de membrana si nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsita de viata la materia organica. [< fr. monere, cf. gr. moneres – izolat].

MONERA s. f. protozoar ipotetic fara nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsita de viata la cea organica. (< fr. monere)

ABIOTIC, -A, abiotici, -ce, adj. lipsit de viata, fara viata. [Pr.: -bi-o-]

ABIOTIC, -A (< fr. {i}; {s} gr. a- „fara” + biotikos „de viata”) adj. (BIOL.) lipsit de viata. Temperatura, umiditatea etc. sunt factori a. ai mediului.

COPILA ~e f. 1) Fata in perioada de la nastere pana la adolescenta. 2) fig. Persoana de s*x feminin lipsita de experienta vietii. /Din copil

SEDENTARISM n. 1) Stare in care se afla o populatie sedentara. 2) Mod de trai lipsit de miscare; viata sedentara. /sedentar + suf. ~ism

INGUST, -A, ingusti, -ste, adj. 1. Care are latime mica (in raport cu lungimea). 2. Subtire, delicat. 3. Stramt, neincapator, mic, limitat. Spatiu ingust. ♦ Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viata sau manifestarile oamenilor) lipsit de orizont; marginit, mediocru. – Lat. angustus.

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

SCRUPUL ~e n. Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat in viata zilnica. ◊ Fara ~ (sau lipsit de ~, sau ~e) (care actioneaza) fara a tine cont de nici un fel de norme morale. /<fr. scrupule

HUZUR s. n. Trai comod si lipsit de griji; p. ext. viata de trandavie si de imbuibare. – Din tc. huzur.

TIHNIT, -A, tihniti, -te, adj. (Despre viata cuiva; adesea adverbial) Linistit, lipsit de griji. ♦ Pasnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -a adj.] – V. tihni.

DEZMOSTENIT, -A, dezmosteniti, -te, adj. 1. Care a fost inlaturat de la o mostenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) lipsit de bunurile, de bucuriile vietii; care se afla in stare de saracie, de mizerie. – V. dezmosteni.

LINISTIT ~ta (~ti, ~te) Care nu este tulburat de nimeni; lipsit de galagie, de agitatie. viata ~ta. Strada ~ta. /v. a linisti

MIT ~uri n. 1) Povestire de origine populara, cu continut fabulos, care explica in mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii si viata sociala. 2) Lucru sau realitate lipsita de un temei real. /<ngr. mithos, fr. mythe

RAU² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus

STANDARD s. n. 1. tip, model de proba. ◊ norma sau ansamblu de norme oficiale intr-un document care reglementeaza conditiile dimensionale de functionare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viata = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; facut dupa sablon. ◊ limba ~ = limba insusita de intreaga colectivitate, indiferent de apartenenta dialectala a vorbitorilor; limba comuna, curenta. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulatiei banesti in baterea si libera circulatie a monedelor de aur cu valoare intrinseca. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificarilor gustului de-a lungul anilor, ramanand in repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)

A RAPI~esc tranz. 1) (fiinte) A lua cu forta, ducand cu sine si tinand in stapanirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgand dintre cei vii). ◊ ~ viata (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-si insusi prin abuz de putere; a lua cu forta, insusindu-si in mod ilegal; a fura. ~ teritorii straine. 4) A face sa nu mai posede. ~ linistea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atentia si seducand. Lectura l-a rapit complet. ◊ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire

VADUVI, vaduvesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A ramane sau a face, a lasa pe cineva vaduv. ♦ Tranz. Fig. A lasa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viata de vaduv. – Din vaduv.

BIZANTINISM n. 1) Tendinta de a discuta chestiuni subtile dar lipsite de rost. 2) Mod de a actiona in viata publica si politica, caracterizat prin coruptie si dezorganizare. /<fr. byzantinisme

NEVOIAS, -A, nevoiasi, -e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sarman, sarac; p. ext. care duce o viata grea; necajit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) Care este lipsit de vlaga, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-ias] – Nevoie + suf. -as.

UNIFORM ~a (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeasi forma; cu caracteristici sau particularitati identice, constante. viata ~a. 2) Care este constant in timp si spatiu; lipsit de variatii. Viteza ~a. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e

SOMNOROS, -OASA, somnorosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia ii este somn; ametit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Caruia ii place sa doarma mult. 2. Fig. lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de stralucire; fara viata, slab, sters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. Planta erbacee cu flori albe, cu frunzele si fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnuros, -oasa adj.] – Somn² + suf. -uros.

DEZARMAT, -A, dezarmati, -te, adj. 1. Caruia i s-au luat armele, care nu mai este inarmat. 2. Fig. lipsit de puterea de a riposta, de a reactiona; lipsit de aparare; care nu stie sa se descurce in viata, care este invins de imprejurari. – V. dezarma.

SERV ~a ( ~i, ~e) m. si f. 1) (in feudalism) Taran dependent de feudal; iobag; serb. 2) (in sclavagism) Persoana lipsita de drepturi si mijloace de productie, de munca si de viata caruia dispunea stapanul; rob; sclav. 3) Persoana angajata in serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

SCLAV ~a ( ~i, ~e ) 1) (in sclavagism) Persoana lipsita de drepturi si de mijloace de productie, de munca si de viata caruia dispunea stapanul; rob; serv. 2) fig. Persoana care se supune cu servilitate vointei altuia; rob. 3) fig. Persoana stapanita de o patima; rob. ~ul fumatului. /<lat. sclavus

KIWI s. f. invar. 1. Pasare acarinata din Noua Zeelanda, pe cale de disparitie, inalta de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsita de clavicula, care se hraneste cu larve de insecte si duce o viata nocturna (Apteryx australis). 2. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu forma ovala, de marimea unui mar mijlociu, cu miezul verde, carnos, acrisor si cu coaja pufoasa, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

DEZORDONAT, -A, dezordonati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (in imbracaminte, in modul de a-si pastra lucrurile, in munca, in felul de viata, in gandire). ♦ (Despre manifestarile omului) Care arata lipsa de ordine. 2. (Despre lucruri, incaperi, locuri) lipsit de ordine; care se afla in neoranduiala. – Din fr. desordonne.

STANDARD ~e n. 1) Norma obligatorie careia trebuie sa-i corespunda un produs; etalon. ◊ ~ de stat standard aprobat oficial, de care trebuie sa se conduca toate intreprinderile si organizatiile economice. ~ de viata nivel de trai. 2) Produs care corespunde unei astfel de norme. 3) si adjectival depr. Lucru lipsit de originalitate, facut dupa sablon. /<fr., engl. standard, germ. Standard

PARAZIT, -A s.m. si f. 1. Invitat la masa unui bogatas din vechea Roma pentru a-l amuza. 2. (Fig.) Persoana care traieste pe seama alteia. 3. Fiinta care traieste pe organismul unei alte fiinte vii, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbatie produsa in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera, scanteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre fiinte) Care duce o viata de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care traieste din munca altora. ♦ (Fig.) lipsit de functie; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alaturi, sitos – mancare].

BOEM, -A s.m. si f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranta zilei de maine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viata caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. boheme].

BOEM, -A I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fara siguranta zilei de maine. II. adj. care corespunde firii, felului de viata caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu in care traiesc boemii (I), viata de boem. (< fr. boheme)

RUSTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de viata de la tara; propriu vietii de la tara; campenesc; bucolic; rural. Datini ~ce. 2) iron. Care vadeste lipsa de educatie si delicatete; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobila, case etc.) Care este cu suprafata bruta; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustique

CRIPTOZOIC, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. kryptos „secret” + zoon „viata”) adj. Eon ~ = interval de timp din cadrul evolutiei Pamintului in decursul caruia s-au format rocile precambriene lipsite de resturi evidente de fauna.

TRAIRISM s. n. curent voluntarist in filosofia romaneasca dintre cele doua razboaie mondiale, care, proclamand primatul „vietii”, al inconstientului asupra ratiunii, opunea „trairea” mistica cunoasterii logice, cultiva obsesia mortii, a neantului, facea apologia „aventurii”, a „actiunii” iresponsabile, lipsita de criterii morale. (< traire + -ism)

ANAEROB, -A adj. (Despre microorganisme) Care traieste lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce intr-un mediu fara aer. [< fr. anaerobe, cf. gr. a – fara, aer – aer, bios – viata].

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

RAPI, rapesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine in mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viata cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stapan pe un bun material care apartine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o tara etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce ii revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a incanta, a vraji, a captiva. [Var.: (inv. si pop.) hrapi vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).

COLONIE¹ s. f. 1. (ant.) cetate-oras intemeiata de o alta cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei tari straine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, tara lipsita de independenta politica si economica, sub dominatia unui stat imperialist (metropola); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeasi cetatenie sau nationalitate stabilit intr-o tara straina. 4. grup de copii trimisi la odihna intr-o statiune balneoclimaterica. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeasi specie care duc viata in comun. (<fr. colonie, lat. colonia)

COLONIE¹ s.f. 1. (Ant.) Cetate sau oras intemeiat de o alta cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei tari straine cu scopuri comerciale. 2. Tara (regiune) lipsita de independenta politica si economica, dependenta politic-administrativ de un stat metropola capitalist. 3. Grup, comunitate apartinand unei nationalitati care s-a stabilit intr-o tara straina si mentine intre membrii sai legaturi stranse. 4. Grup de copii trimisi la odihna intr-o statiune balneoclimaterica. 5. (Biol.) Grupare de indivizi din aceeasi specie care duc viata in comun. [Gen. -iei. / cf. fr. colonie, it., lat. colonia].

VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.