TATA, tati, s. m. 1. Barbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui barbat copiii sai cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre el ori pe care si-l da el insusi cand vorbeste cu copiii sai; taica, parinte, tatan, babaca. ◊ Tata de familie = barbat care are copii pe care ii creste; cap de familie. Tata mare sau tata-mosu = bunic. Tata vitreg = al doilea sot al unei femei in raport cu copiii ei dintr-o casatorie anterioara. Tata bun = tata adevarat. ◊ Loc. adj. Din tata in fiu = transmis de-a lungul generatiilor, prin descendenta directa, din generatie in generatie. ◊ Expr. Calca pe urmele lui taica-sau, se spune despre cel care seamana cu tatal sau in apucaturi si obiceiuri (rele). Bucatica rupta tata-sau sau tata-sau in picioare, se spune despre un copil care seamana perfect tatalui sau. Se leapada si de tata-sau sau vinde si pe tata-sau, se zice despre un om rau, lipsit de scrupule. Unde da tata, creste carnea, se spune cand parintele isi pedepseste copiii pentru binele lor. Mai tata! exclamatie de uimire sau de satisfactie. 2. (La vocativ) Termen cu care se adreseaza cineva unui copil (sau unei persoane tinere straine) pentru a marca un raport de familiaritate si de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de nora socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui barbat (mai in varsta) in semn de respect sau de afectiune. ♦ (Pe langa un nume de persoana) Nume dat unui neam etc. 5. (In credinta crestina) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatal nostru = numele unei rugaciuni crestine. ◊ Expr. (A sti) ca (pe) Tatal nostru = (a sti) foarte bine, pe de rost, fara greseala. 6. Fig. (Fam.) Creator, fauritor, fondator. 7. (Glumet) Cel care intrupeaza cele mai inalte calitati, care este deasupra altora, ii covarseste pe toti. [Nom. sg. art.: tata si tatal; gen.-dat. sg.: tatii si tatei] – Lat. tata.

VENAL, -A, venali, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani. – Din fr. venal, lat. venalis.

CONSTIINTA, (rar) constiinte, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuitie pe care fiinta umana o are despre propria existenta; p. ext. cunoastere intuitiva sau reflexiva pe care o are fiecare despre propria existenta si despre lucrurile din jurul sau. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = ansamblu de reprezentari, idei, conceptii, cunostinte, mentalitati ale unei colectivitati umane, care reflecta conditiile de existenta ale acesteia, precum si psihologia sociala a oamenilor. Constiinta de clasa = parte a constiintei sociale care reflecta existenta sociala a unei clase determinate. 3. (In opozitie cu existenta, materia) Gandire, spirit. 4. Sentiment al responsabilitatii morale fata de propria sa conduita. ◊ Caz (sau proces) de constiinta = dificultatea de a hotari intr-o problema morala greu de rezolvat. Mustrare de constiinta = remuscare, regret. ◊ Expr. A fi cu constiinta impacata sau a nu avea nimic pe constiinta = a fi convins ca nu a savarsit nimic impotriva legilor moralei sau a legilor statului. A fi fara constiinta = a fi lipsit de scrupule. Cu mana pe constiinta = cu toata sinceritatea. 5. (In sintagma) Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pr.: -sti-in-] – Din fr. conscience, lat. conscientia (dupa sti).

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

IGNOBIL ~a (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care este lipsit de scrupule; in stare sa savarseasca fapte nedemne; nemernic; ticalos; marsav; infam. /<fr. ignoble

MURDAR ~a (~i, ~e) 1) Care este plin de murdarie; zoios. 2) (despre persoane) Care nu respecta sau neglijeaza curatenia. 3) fig. Care este vrednic de dispret; lipsit de scrupule. 4) (despre lumina, apa etc.) Care nu este limpede. 5) (despre culori) Care este lipsit de claritate. 6) (despre cuvinte sau despre expresii) Care vadeste lipsa de pudoare. /<turc. murdar

PARSIV ~a (~i, ~e) si substantival pop. fam. Care este lipsit de scrupule; josnic; marsav; ticalos. Deprindere ~a. /<rus. parsivyj

RECHIN ~i m. 1) Peste marin rapitor, cu corpul acoperit de solzi marunti si aspri si cu gura situata pe partea inferioara a capului. 2) fig. Om lacom, hraparet, lipsit de scrupule. /<fr. requin

TARTOR ~i m. 1) rel. Capetenie a d******r. 2) fig. Conducator despotic al unei gasti. 3) fig. Individ lipsit de scrupule, care comite fapte reprobabile, recurgand la teroare. /Din tartar

VENAL, -A adj. 1. (Liv.) Care se vinde. 2. Care este lipsit de scrupule si se preteaza la mituire. [Cf. fr. venal, lat. venalis].

RECHIN s.m. 1. Peste marin rapitor cu trupul fusiform, cu botul ascutit si cu mai multe siruri de dinti. 2. (Fig.) Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. [< fr. requin].

RECHIN s. m. 1. peste marin rapitor, fusiform, cu botul ascutit si cu mai multe siruri de dinti. 2. (fig.) om lacom si lipsit de scrupule. (< fr. requin)

VENAL, -A adj. care se preteaza la mituire; lipsit de scrupule; imoral, corupt. (< fr. venal, lat. venalis)

CADAVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule in atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

H******A, h******e, s. f. (Fam.) Persoana lipsita de scrupule, fara caracter, neserioasa; pramatie. – Et. nec.

SCRUPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ◊ Loc. adj., adv. Fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ◊ Expr. A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

MARSAV, -A, marsavi, -e, adj. lipsit de scrupule, josnic, infam, ticalos. ♦ (Reg.) Scarbos, dezgustator. [Acc. si: marsav] – Din sl. mrusavu.

MACHIAVELISM s.n. Teorie politica expusa de Machiavelli; politica ce uzeaza de orice fel de mijloace pentru a-si atinge scopurile. ♦ Purtare lipsita de scrupule; reacredinta, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavelisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor si istoric italian].

SCRUPUL s.n. Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦ Fara (sau lipsit de) scrupule = fara nici un considerent moral, imoral; incorect. ♦ Exactitate, precizie in actiuni, in lucrari. [< fr. scrupule, it. scrupolo, cf. lat. scrupulus – piatra mica].

MACHIAVELISM s. n. 1. sistemul politic al lui Machiavelli. 2. (fig.) conduita lipsita de scrupule; rea-credinta, perfidie, viclenie. (< fr. machiavelisme, it. machiavellismo)

ARIVIST, -A, arivisti, -ste, s. m. si f. Persoana care cauta sa parvina la o situatie in societate prin mijloace lipsite de scrupule. – Fr. arriviste.

CADAVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, starv, les¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule in atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

CADAVRU ~e n. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neinsufletit. ◊ A calca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slabit si cu aspect bolnavicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver

VENAL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este gata sa se lase cumparat in pofida normelor morale; coruptibil. 2) Care urmareste numai interese meschine; lipsit de moralitate; fara scrupule. Dragoste ~a. /<fr. venal, lat. venalis

LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. Boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. Om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.

SCRUPUL s. n. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. ♦ fara (sau lipsit de) e = fara nici un considerent moral in atingerea unui scop; imoral, incorect. (< fr. scrupule, lat. scrupulum)

SCRUPUL ~e n. Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat in viata zilnica. ◊ Fara ~ (sau lipsit de ~, sau ~e) (care actioneaza) fara a tine cont de nici un fel de norme morale. /<fr. scrupule