GUBAV, -A, gubavi, -e, adj. (Reg.) Bolnavicios; lipsit de putere, slab. – Din scr. gubav „lepros”.

INAPT, -A, inapti, -te, adj. Nepotrivit pentru o anumita sarcina, slujba etc.; lipsit de putere, de forta (fizica) de a face ceva. – Din fr. inapte.

SONTOROG, -OAGA, sontorogi, -oage, adj. Schiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slabanog. – Din sont. Cf. magh. dial. czomtorag.

NEVOLNIC, -A, nevolnici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizica, de forta; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. si f. (Inv.) Supus; iobag, serb. – Din sl. nevolĩnu sau ne- + volnic.

NEPUTINCIOS, -OASA, neputinciosi, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a actiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consuma inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) lipsit de putere fizica, de forta; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

SLABATURA, slabaturi, s. f. Om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlaga. – Slab + suf. -atura.

BECISNIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizica; fara vigoare; neputincios; slabanog. 2) Care este lipsit de individualitate si de inteligenta; cu capacitati intelectuale reduse. /<sl. betistiniku

NEPUTINCIOS ~oasa (~osi, ~oase) (negativ de la putincios) Care este lipsit de putere fizica; slabanog; becisnic. /ne- + putincios

SLABANOG² ~oaga (~ogi, ~oage) si substantival 1) (despre persoane) Care este deosebit de slab la trup. 2) (despre fiinte) Care este lipsit de putere fizica; neputincios; bicisnic. /<bulg. slabonoga

SONTOROG ~oaga (~ogi, ~oage) 1) (despre fiinte) Care merge sontorogind; infirm de un picior; cotonog; schiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizica; neputincios; slabanog. /Din sont

VANA vine f. 1) Vas sangvin prin care sangele circula spre inima; vena. ◊ ~ porta vana care primeste sangele din organele abdominale si-l duce in ficat. Vine cave cele doua vine care aduc sangele in auriculul drept al inimii. Vine pulmonare vine ce se deschid in auriculul stang si ale caror ramificatii strabat plamanii. A avea sange in vine a fi energic, plin de viata. A-i ingheta (sau a i se slei) cuiva sangele in vine a se speria foarte tare; a fi cuprins de frica. 2) pop. (la om si la unele animale) Tesut carnos contractil care asigura miscarea corpului si a organelor lui; muschi. ◊ Tare de ~ (sau vartos la ~) inzestrat cu o mare putere fizica; puternic; voinic. Slab de ~ lipsit de putere fizica; slabanog. A fi numai ~ a) a fi musculos; b) a fi foarte iute. 3) mai ales la pl. pop. Parte a piciorului dintre genunchi si glezna; gamba. ◊ A se lasa (sau a sedea) pe vine a sta cu genunchii indoiti fara a se sprijini de ceva. A i se m**a vinele (sau picioarele) cuiva a fi cuprins de slabiciune. Cu coada intre vine cuprins de rusine. 4) Masa compacta si continua de substanta minerala sau de roci eruptive aflata in crapaturile scoartei terestre; filon. ~ aurifera. 5) Strat de apa care se gaseste in interiorul solului; panza subterana de apa. 6) Suvita de lichid. 7) bot. Fiecare dintre ramificatiile vaselor purtatoare de seva pe suprafata unei frunze. [G.-D. vinei] /<lat. vena

VITION ~oana (~oni, ~oane) pop. (mai ales despre animale) Care este lipsit de putere fizica; slabanog; neputincios. /<ung. hitvany

ATONIC, -A adj. Atins de atonie; lipsit de putere, de vlaga; aton (1). [< fr. atonique].

netrebuit, -a, adj. (reg.) 1. care nu mai este bun de nimic. 2. lipsit de putere; bleg. 3. chior. 4. flecar. 5. (s.m. art.) diavolul.

plesnita, plesnite, s.f. (reg.) 1. obiect moale. 2. om moale, lenes, lipsit de putere.

posac (posaca), adj. – Taciturn, morocanos, prost dispus. Sl. posekati „a taia”, poseku „incizie”, cf. sb. poseka „doborire”. Pentru semantism, cf. fr. abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”. Legatura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingatoare.

OBLIGAT, -A, obligati, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este indatorat sau recunoscator cuiva pentru un serviciu facut. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; obligatoriu. 3. Care este constrans, silit sa faca un anumit lucru. – V. obliga.

NEAPARAT, -A, neaparati, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poti lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neaparata nevoie (sau trebuinta) = a fi de (sau a avea) absoluta nevoie. 2. (Rar) Caruia nu i te poti impotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II, Adv. In mod necesar, cu orice pret; negresit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aparat.

NECESAR, -A, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minima (din ceva), indispensabila pentru un anumit scop. Munca necesara = parte a muncii depuse de lucrator in procesul de productie, prin care se creeaza produsul folosit pentru intretinerea sa si a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neaparat) trebuincios la ceva. Necesarul de seminte. 2. Care nu poate sa nu existe sau sa nu se intample (in conditii date). – Din fr. necessaire, lat. necessarius, it. necessario.

OBLIGATORIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat intocmai, care trebuie facut, indeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Var.: obligator, -oare adj.] – Din lat. obligatorius, fr. obligatoire.

LANCED, -A, lancezi, -de, adj. 1. (Inv.) Slabit de boala, sleit de puteri. 2. lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus.

MUIAT², -A, m****i, -te, adj. 1. Introdus intr-un lichid, umezit, imbibat cu lichid. 2. Cu hainele imbibate cu apa; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energic, molesit, vlaguit. ♦ Abatut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, linistit, calmat; domol, incet. 4. (Despre tesaturi sau obiecte de imbracaminte) Intretesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) imbracat cu astfel de haine; imbracat frumos, impodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. m**a.

IMPOTENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fara putere; neputincios. 2) (despre barbati) Care nu este apt de a savarsi un act s****l. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis

INMUIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INMUIA si A SE INMUIA. 2) fig. Care nu mai are putere; lipsit de vlaga. /v. a (se) inmuia

NEAPARAT² ~ta (~ti, ~te) (negativ de la aparat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. ◊ A fi de ~ta nevoie (sau trebuinta) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge in mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + aparat

NECESAR ~a (~i, ~e) si substantival Care este de trebuinta; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. ◊ Strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. necessaire, lat. necessarius, it. necessario

EXPLETIV, -A adj. Care nu este necesar pentru intelegerea sensului, putand lipsi din propozitie. [< fr. expletif, cf. lat. expletivus < explere – a umple].

NECESAR, -A adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. necessaire, it. necessario, lat. necessarius].

NECESAR, -A I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ♦ strictul ~ = cantitatea minima din ceva, indispensabila pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. necessaire, lat. necessarius)

SLABIT², -A, slabiti, -te, adj. 1. Care a pierdut din grasime, din greutate; care a devenit slab. 2. lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultati ale omului etc.) Care nu-si mai indeplineste bine functia, atins de o infirmitate; debilitat. – V. slabi.

SLABANOG, -OAGA, slabanogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscativ. 2. lipsit de putere, de vlaga; debil. II. S. m. Planta erbacee cu tulpina dreapta, carnoasa, cu frunze ovale dintate si cu flori galbene punctate cu rosu, cu un pinten, folosita in medicina (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.

DEZARMAT, -A, dezarmati, -te, adj. 1. Caruia i s-au luat armele, care nu mai este inarmat. 2. Fig. lipsit de puterea de a riposta, de a reactiona; lipsit de aparare; care nu stie sa se descurce in viata, care este invins de imprejurari. – V. dezarma.

INADAPTABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi adaptat; neadaptabil. 2) Care nu se poate adapta; lipsit de posibilitatea de a se adapta; neadaptabil. [Sil. in-a-] /<fr. inadaptable

LIHNIT ~ta (~ti, ~te) Care e lipsit de puteri din cauza foamei; hamesit. /v. a lihni

MUMIE ~i f. 1) Cadavru conservat prin imbalsamare speciala. 2) fig. Persoana foarte slaba si lipsita de puteri. /<ngr. mumia, it. mummia, germ. Mumie

TIGOARE ~ori f. pop. 1) Om foarte lenes. 2) Fiinta slaba lipsita de putere. 3) Persoana rea, ticaloasa. /Orig. nec.

VLAGUITOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care vlaguieste; in stare sa lipseasca de puteri; istovitor. Munca ~oare. /a vlagui + suf. ~tor

DISPENSABIL, -A adj. De care te poti dispensa, lipsi. [Cf. fr. dispensable].

INCOMPETENT, -A adj. Care nu este competent. ♦ lipsit de puterea legala de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompetent, it. incompetente].

posmoaga s.f. sg. (reg.) persoana ridata, zbarcita; om batran, lipsit de puteri, neputincios, prapadit, hodorogit; posmogea.

posmogea s.m. sg. (reg.) om batran, lipsit de puteri, neputincios, prapadit, hodorogit; posmoaga.

sodomit², sodomita, adj., s.m. 1. (inv.) prapadit, nimicit, distrus. 2. (reg.; despre ziduri sau constructii) prabusit, surpat. 3. (s.m., reg.) persoana lipsita de putere, foarte slabita.

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).

ASTENIC, -A, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthenique.

NEDESLUSIT, -A, nedeslusiti, -te, adj. Care nu este deslusit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de inteles; nelamurit, confuz. ♦ (Adverbial ) in mod neclar, cu contururi vagi. – Ne- + deslusit.

OPAC², -A, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparenta, nestraveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiatii electromagnetice sau corpusculare. ♦ lipsit de stralucire, intunecat. 2. Fig. Cu orizont marginit, ingust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

MINOR, -A, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a implinit inca varsta la care isi poate exercita toate drepturile. 2. lipsit de importanta, neinsemnat, secundar; p. ext. sters, slab. 3. (Muz.; in sintagmele) Mod minor = mod a carui gama are la baza o terta mica. Gama minora sau mod minor = gama sau mod in care semitonurile sunt dispuse intre treptele a doua si a treia, a sasea si a saptea. 4. (Log.; in sintagmele) Termen minor = termen care serveste de subiect concluziei unui silogism. Premisa minora = premisa care contine termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

NEVOIAS, -A, nevoiasi, -e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sarman, sarac; p. ext. care duce o viata grea; necajit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) Care este lipsit de vlaga, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-ias] – Nevoie + suf. -as.

DEMOBILIZAT, -A, demobilizati, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Lasat la vatra. 2. Fig. Cu puterea de lupta slabita, lipsit de energie. – V. demobiliza.

MANECHIN ~e n. 1) Figura confectionata din diverse materiale (lemn, ceara, plastic etc.), care reprezinta corpul omenesc sau o parte a lui si care serveste ca model in sculptura si pictura ori ca suport pentru a expune un obiect de imbracaminte. 2) Persoana care prezinta intr-o casa de mode noile modele de imbracaminte. 3) fig. Persoana lipsita de caracter, care poate fi influentata si condusa usor. /<fr. mannequin

SUBRED ~da (~zi, ~de) l) (despre fiinte) Care are o constitutie fizica nerezistenta; lipsit de vigoare; firav; plapand. 2) Care are putina rezistenta; lipsit de trainicie; slab. Un lucru ~. 3) fig. (despre teorii, conceptii, argumente etc.) Care poate fi usor combatut; lipsit de fundament stiintific; neintemeiat; neargumentat. /Orig. nec.

XEROFIL ~a (~i, ~e) (despre plante sau despre animale) Care poate trai in locuri lipsite de umiditate. /<fr. xerophile

XEROFIL, -A adj. (Despre plante sau animale) Care poate trai in locuri lipsite de umiditate. [< fr. xerophile, cf. gr. xeros – uscat, philos – prieten].

slabiu, -ie, adj. (reg.; despre oameni) care este cam slab, lipsit de vitalitate, de putere; debil, firav, plapand, fragil.

NESIGUR, -A, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu ofera siguranta, pe care nu se poate conta; incert, indoielnic. ♦ Spec. lipsit de stabilitate, de rezistenta. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de incredere (in sine), de fermitate; nehotarat, sovaielnic; p. ext. timid, stangaci. ♦ (Despre actiunile si manifestarile oamenilor) Care arata, exprima, tradeaza lipsa de convingere, de hotarare, de incredere, de fermitate; p. ext. care tradeaza, exprima stangacie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se afla inca in formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat inca. – Ne- + sigur.

LACUNA ~e f. 1) Spatiu gol in integritatea unui lucru. 2) fig. Omisiune intr-un text sau in corpul unei opere. 3) Parte ce lipseste pentru ca ceva sa poata fi considerat perfect. /<fr. lacune, lat. lacuna

boboteaza s. f. – Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cind se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Cristos. Formatie artificiala, din sl. Bogu „Dumnezeu” si boteaza, constituita ca sl. Bogojavlenije „Boboteaza” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) si devenita pop., prin intermediul bisericii. Aceasta explicatie este traditionala de la Miklosich, dar a fost combatut constant de Puscariu, Dacor., I, 437 si DAR (cf. REW 570), care pledeaza pentru apa-boteaza, forma care se aude inca in anumite regiuni din Trans., si pe care o considera a fi cea primara. Totusi, aceasta ultima compunere cu greu ar putea fi autentica, deoarece este lipsita de sens (totdeauna s-a botezat cu apa, si nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curind o interpretare pop. a celei dinainte.

LESINATURA, lesinaturi, s. f. (Depr.) Fiinta foarte slaba, lipsita cu totul de vlaga, de putere. – Lesina + suf. -atura.

ABSOLUT² ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu este limitat de nici un fel de conditii. putere ~ta. 2) Care corespunde tuturor cerintelor; lipsit de defecte; complet; ireprosabil; impecabil; perfect. Auz ~. 3) Care este covarsitor. Majoritate ~ta. 4) rar (despre corpuri, substante etc.) Care are o compozitie omogena; fara impuritati; pur; curat. Alcool ~. /<lat. absolutus

A APASA apas 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutati. ~ un buton. 2) fig. (colectivitati si persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a impila; a asupri. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti ale unei persoane) A coplesi, facand sa sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua in procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rana. /<lat. appensare

A ASUPRI ~esc tranz. (colectivitati sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a impila. [Sil. -su-pri] /Din asupra

A IMPILA ~ez tranz. (colectivitati sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.

A OBIJDUI ~iesc tranz. pop. 1) A face sa sufere, cauzand o obida. 2) A inzestra in mod insuficient (cu ceva). In ce priveste statura, natura l-a ~it. 3) inv. A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima; a impila /<sl. obizdon

A OPRIMA oprim tranz. (colectivitati sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a impila; a exploata. [Sil. o-pri-] /<fr. opprimer

OLOG, OLOAGA, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Caruia ii lipseste un picior sau amandoua; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lasa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are carcei cu care sa se agate pe arac. Fasole oloaga. – Cf. alb. ulok.

A SE VLAGUI ma ~iesc intranz. A deveni lipsit de vlaga; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlaga + suf. ~ui

NUL, -A adj. 1. Redus la zero, fara nici o valoare. ◊ Meci nul = meci terminat la egalitate. 2. Fara putere, fara valoare (legala); inexistent. 3. (Despre oameni) lipsit de merite, fara nici un merit. [Cf. fr., germ. nul, lat. nullus].

SLABANOGIT, -A, slabanogiti, -te, adj. Care si-a pierdut puterea, vigoarea; slabit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) lipsit de intensitate, stins. – V. slabanogi.

INSENSIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu este sensibil; fara sensibilitate fizica; nesimtitor. 2) Care nu traieste sau nu tradeaza nici o emotie, nici un sentiment, in orice imprejurari; lipsit de sensibilitate sufleteasca; nepasator; impasibil. 3) Care nu poate fi sesizat cu simturile; de neperceput; imperceptibil. /<fr. insensible, lat. insensibilis

LIBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber

MUT muta (muti, mute) 1) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de facultatea de a vorbi; care nu poate vorbi. ◊ Unde a dus surdul roata si ~ul iapa undeva departe, unde nu stie nimeni. 2) fig. Caruia nu-i place sa vorbeasca mult; tacut din fire. 3) Care este lipsit de sonoritate. Film ~. Scena muta. ◊ Litera muta litera scrisa care nu se citeste. 4) fig. poet. Care este absolut linistit; netulburat de nimeni. 5) (despre sentimente) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte. /<lat. mutus

CIVIL, -A I. adj. 1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare ~a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; parte ~a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil, lat. civilis)

NEAJUNS², -A, neajunsi, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns inca la destinatie sau intr-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) lipsit de mijloace materiale; sarac. ♦ lipsit de judecata matura. – Din ne- + ajuns.

NEPRICEPUT, -A, nepriceputi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe sa faca ceva, care este lipsit de iscusinta, de indemanare sau de competenta intr-o actiune; neindemanatic, stangaci. ♦ Care demonstreaza, arata, tradeaza lipsa de pricepere, de iscusinta. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu intelege sau intelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecata; prost, nestiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenesti; neinteles; enigmatic. – Ne- + priceput.

NERATIONAL, -A, nerationali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile si cerintele ratiunii, care nu poate fi inteles cu ajutorul ratiunii; irational (1). 2. (Despre oameni) lipsit de judecata, de intelepciune (in ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gandit, bine chibzuit, care denota nesocotinta. [Pr.: -ti-o-] – Ne- + rational.

A MOCNI ~esc intranz. 1) (despre foc) A arde inabusit, fara flacara si putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viata lipsita de activitate si de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti

NEBULOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care este lipsit de claritate; neclar; cetos. De-partare ~oasa. 2) Care nu poate fi deslusit cu precizie; vag; confuz. Contururi ~oase. /<fr. nebuleux

CIVIL, -A adj. 1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ◊ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. // s.m. si f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tivil, -a adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].

IRESPONSABIL, -A adj. Care nu poate fi facut responsabil de actele sale; (p. ext.) lipsit de raspundere. [Cf. fr. irresponsable].

IRESPONSABIL, -A, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este in situatia de a nu putea raspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simtul raspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable.

PRIZONIER, -A, prizonieri, -e, s. m. si f. 1. Militar luat in captivitate in timpul unui razboi si retinut de dusman pentru a nu mai participa la ostilitati; p. ext. persoana cazuta in mainile unui dusman si ramasa in puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoana arestata, intemnitata; detinut. ♦ Fig. Persoana lipsita de libertate. 3. (Tehn.; in sintagma) Surub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

A RASTURNA rastorn tranz. 1) A face sa se rastoarne. ~ mamaliga. ◊ ~ brazda a ara. ~ munti a face lucruri mari, importante. ~ pe gat a bea repede, pe nerasuflate. 2) (conducatori, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, conceptii, teorii etc.) A inlatura ca fiind lipsit de valoare. /ras- + a turna

VIS ~uri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum

CONSTIPAT, -A, constipati, -te, adj. (Despre oameni) Care nu poate elimina materiile f****e din organism. ♦ Fig. (Fam.) Cu vederi inguste, lipsit de orizont; necomunicativ. – V. constipa.

IRESPONSABIL ~a (~i, ~e) 1) Care in fata legii nu poate fi facut responsabil (de actele sale). 2) (despre persoane) Care este lipsit de simtul raspunderii; fara raspundere; neresponsabil. /<fr. irresponsable

TOT⁴ toata (toti, toate) pron. nehot. Intreg ansamblul; din care nu lipseste nimic. ~ poporul. ◊ Toate ca toate cele de pana acum mai pot fi tolerate. Inainte de toate in primul rand; pe primul plan. Cu toate ca macar ca; desi. Cu ~ul a) in total; b) in intregime; complet. De ~ a) in intregime; cu desavarsire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; impreuna cu. Asta-i (sau atata-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus

DETALIU s.n. Element (neesential) al unui intreg; amanunt. ◊ In detaliu = amanuntit; (a vinde) in detaliu = (a vinde) cu bucata, cu amanuntul. ♦ lucru marunt, lipsit de importanta; fleac, nimic. ♦ Parte a unei opere artistice care poate fi considerata si izolat. [Pron. -liu, var. detai s.n. / < fr. detail, cf. it. dettaglio].

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

INDEFINIT ~ta (~ti, ~te) /<lat. indefinitus, fr. indefini 1) Care nu este (sau nu poate fi) definit; cu limite nedeterminate; nedefinit; nedeterminat. 2) Care nu este clar; lipsit de claritate; nelamurit; neclar. 3) gram. Care indica caracterul nedeterminat al unui obiect sau al unei fiinte; nehotarat.

TUTELAR, -A adj. Care se refera la tutela; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administratiei de stat sau al organizatiilor obstesti avand in subordine organizatii fata de care exercita atributii de organizare, coordonare si control; autoritate tutelara = organ de protectie a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori a intereselor celor ce nu se pot apara singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].

DETALIU s. n. element neesential al unui lucru; amanunt. ♦ in ~ = amanuntit. ◊ lucru marunt, lipsit de importanta, secundar. ◊ parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerata si izolat. (< it. dettaglio, fr. detail)

TUTELAR, -A adj. care se refera la tutela; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administratiei de stat sau al unei organizatii obstesti avand in subordine o institutie sau o organizatie; autoritate ~a = organ de protectie a persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu ori a intereselor celor ce nu se pot apara singuri. (< fr. tutelaire, lat. tutelaris)

parapanghelos interj. – Gata, amin. – Var. parpanghelos. Origine necunoscuta. Tiktin crede intr-un etimon tig. si Scriban intr-unul ngr. Ultima ipoteza pare mai probabila, dar lipseste cuvintul corespunzator. Cf. parpanghel (var. parpandel), s. m. (baiat de tigan). Poate are legatura cu ngr. παραγγέλλω „a comanda”, παραγγέλονται „se ordona”.

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

SALBATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neimblanzit. 2) (despre plante) Care creste de la sine; necultivat. 3) (despre pamant) Care este lasat in parasire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) si substantival (despre persoane) Care se fereste de lume; nesociabil. 7) si substantival Care este lipsit de mila; fara mila; barbar; crud; nemilos. 8) Care se manifesta cu mare putere; violent. 9) si substantival fig. Care vadeste lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; barbar. /<lat. silvaticus

SIMPLU ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu compus) Care este omogen prin compozitia sa. Substante ~e. ◊ Floare ~a floare cu un singur rand de petale si de stamine. 2) (in opozitie cu complicat) Care poate fi inteles de oricine; necomplicat; elementar. Problema ~a. 3) si adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. ◊ ~ ca buna ziua foarte simplu. 4) (in opozitie cu dublu) Care consta dintr-o singura parte. Usa ~a. 5) (despre persoane) Care nu se evidentiaza din altii; de rand. Muncitor ~. 6) Care este inferior ca pret sau calitate. Incaltaminte ~a. [Sil. sim-plu] /<fr. simple

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

DESERT¹ ~arta (~erti, ~arte) 1) (despre recipiente, incaperi) Care nu are nimic in interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminte) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are continut; fara sens. Minte ~arta. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Sperante ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetatie, de populatie; pustiu. /<lat. desertum, fr. desert

FIRAV ~a (~i, ~e) si fig. 1) Care are o constitutie lipsita de vigoare; slab; plapand; gingas; delicat; fragil. 2) (despre idei, teorii, conceptii etc.) Care poate fi usor combatut; slab argumentat; subred. /< sl. chyrazu

IZOLANT, -A I. adj., s. m. (material) cu ajutorul caruia se poate realiza o izolare electrica, fonica, termica, hidrofuga etc. II. adj. limba ~a = limba lipsita de structura morfologica, in care raporturile gramaticale se exprima prin topica, prin intonatie si prin numeroase cuvinte auxiliare. (< fr. isolant)

sugrunda (-de), s. f. – (Olt.) Streasina, margine a acoperisului. Origine incerta. Dupa Bogrea, Dacor., I, 259 (cf. REW 8438a), din lat. *subgrunda; poate mai bine in loc de *sugrinda ‹ sub grinda, cf. grinda. Cuvint putin folosit, lipseste in dictionare si pare rezultatul unei deformatii locale.

PROLETAR, -A adj. Referitor la proletariat, al proletarilor. // s.m. si f. 1. Om sarac din randul cetatenilor liberi ai Romei antice, ale carui bunuri nu depaseau o limita foarte scazuta. 2. Muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de productie si nevoit sa-si vanda forta de munca pentru a putea trai. [< lat. proletarius, cf. fr. proletaire].

INSENSIBIL, -A, insensibili, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. lipsit de sensibilitate; nesimtitor; fig. care nu se impresioneaza (de nimic); nepasator, rece. 2. Care nu se poate percepe cu simturile; imperceptibil. – Din fr. insensible, lat. insensibilis.

INTREG, -EAGA, intregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = in intregime; peste tot, pe toata suprafata. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefractionata. ♦ Neinceput, neatins, din care nu lipseste nimic. 2. Teafar, sanatos, nevatamat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre notiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obtine prin adunarea repetata a numarului unu cu el insusi. – Lat. integer, -gra.

Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafata globulelor rosii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) si la unele maimute. Denumirea provine de la maimutele Rhesus, la care a fost pusa in evidenta pentru prima oara. Daca o persoana la care acest factor lipseste (persoana Rh negativa) primeste prin transfuzie sange Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sangelui. In cazul in care o femeie Rh negativ prezinta o sarcina cu Rh pozitiv, prin reactia cu sangele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia si chiar decesul nou-nascutului (in cazul unor sarcini repetate). Caracterul se mosteneste si este dominant.

VALOARE s. 1. (MAT.) (inv.) pret. (Cifra O nu are adesea nici o ~.) 2. (MAT.) valoare absoluta modul. 3. v. pret. 4. v. curs. 5. v. bun. 6. v. putere. 7. putere, valabilitate. (Actul acesta are ~ de lege.) 8. v. sens. 9. eficacitate, putere. (~ nutritiva.) 10. calitate, insusire. (~ deosebita a unui produs de arta.) 11. v. nivel. 12. v. capacitate. 13. merit, (inv.) vrednicie. (lipsit de orice ~.) 14. v. importanta. 15. v. insemnatate. 16. v. seriozitate. 17. importanta, insemnatate, (fig.) pret. (~ cuvantului scris.) 18. importanta, insemnatate, semnificatie, sens, (fig.) pret. (~ actului Unirii.)

CRAB (‹ fr.) s. m. 1. Nume generic pentru speciile a opt familii de crustacee decapode, cu abdomen scurt, lipsit de telson, indoit sub cefalotoracele foarte latit, de c. 0,5 cm. – 1,7 m (luind in calcul si picioarele). Pot fi: bentonici (c. inotator Portunus), de tarm (c. de litoral), de ape curgatoare (c. de apa dulce), terestri (c. cu clesti parosi) sau paraziti temporari (c. mazare), sedentari (c. paros) sau nomazi (c. de nisip); au respiratie acvatica (c. fantoma), aeriana (c. de buzunar) sau amfibie. 2. (ASTR.) Nebuloasa cu structura filamentara, aflata in partea estica a constelatiei Taurul, formata in urma supernovei din 1054; contine un pulsar cu perioada de rotatie de 0,033 s.

POST³, posturi, s. n. 1. Interdictie de a manca unele alimente (de origine animala) prescrisa credinciosilor de catre biserica in anumite zile sau in anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mancare) pregatit numai din alimente ingaduite de biserica; p. ext. gatit fara carne (si fara grasimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) in care se posteste; fig. in care se rabda de foame. ◊ Loc. vb. A tine post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cat o zi de post = (e) foarte mare, foarte inalt. 2. Perioada de timp care preceda o sarbatoare si in care biserica prescrie sa se posteasca. ◊ Postul (cel) mare = postul care preceda sarbatoarea Pastilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipseste sau ca in martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obtine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenta. – Din sl. postu.

LANCED ~da (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fara energie si forta vitala. 2) inv. Care este slabit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus

STRAVEZIU ~e (~i) 1) Prin care trece lumina; transparent. Sticla ~e. 2) (despre apa, lumina etc.) Care este lipsit de orice impuritati; limpede; curat. 3) fig. (despre oameni) Care este foarte slabit. 4) fig. (despre sensuri, talcuri, aluzii) Care poate fi inteles cu usurinta. /a stravedea + suf. ~iu

NEGATIV² ~a (~i, ~e) (in opozitie cu pozitiv si afirmativ) 1) si adverbial Care neaga ceva; care contine o negatie; care exprima o contestare sau un refuz. Raspuns ~. 2) Care este lipsit de insusiri bune; rau. ◊ Erou ~ erou intr-o opera artistica, care cumuleaza calitati considerate ca rele. 3) Care cauzeaza sau poate cauza un rau; daunator. Influenta ~a. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mic decat zero si se noteaza cu semnul minus. Marime ~a. ◊ Semn ~ semnul minus folosit pentru caracterizarea numerelor negative. 5) med. (despre analize, reactii, probe) Care nu adevereste prezenta in organism a unui agent patogen. /<it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ

A RAPI~esc tranz. 1) (fiinte) A lua cu forta, ducand cu sine si tinand in stapanirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgand dintre cei vii). ◊ ~ viata (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-si insusi prin abuz de putere; a lua cu forta, insusindu-si in mod ilegal; a fura. ~ teritorii straine. 4) A face sa nu mai posede. ~ linistea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atentia si seducand. Lectura l-a rapit complet. ◊ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

INCHIPUIRE, (2) inchipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-si) inchipui; imaginatie, fantezie. 2. Produs al imaginatiei; plasmuire, fictiune; iluzie; halucinatie. ♦ Idee, gand, parere, opinie, presupunere (subiectiva, lipsita de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O inchipuire de... = un fel de..., ceva asemanator cu... – V. inchipui.

PREFECTURA, prefecturi, s. f. 1. (In Roma antica) Oras sau municipiu lipsit de dreptul de a-si alege magistrati. 2. Institutie care constituie forul administrativ si politienesc suprem dintr-un judet, reprezentand aici puterea centrala; cladire in care isi are sediul aceasta institutie. 3. Functia de prefect; timpul cat prefectul isi exercita aceasta functie. – Din lat. praefectura, fr. prefecture.

CONSILIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activitatii unei organizatii, firme, societati comerciale, institutii etc. ◊ Consiliu de stat = a) (in unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta; b) denumire data organului consultativ al sefului statului; organul suprem al jurisdictiei administrative; organul administrativ central. Consiliu de ministri = totalitatea ministrilor indeplinind functia de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutela alcatuit din membrii familiei, care se pronunta asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu stiintific = colectiv insarcinat cu indrumarea muncii stiintifice intr-o institutie de invatamant superior sau intr-un institut de cercetare. Consiliu redactional = organ consultativ de pe langa redactia unei edituri, format din specialisti apartinand domeniilor de activitate ale redactiei respective. 2. (Inv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.

BOBOC, boboci, s. m. 1. Caliciul care contine floarea inainte de a se deschide si a se dezvolta deplin; floarea nedeschisa si nedezvoltata deplin. ◊ Fig. Un boboc de fata. 2. Pui de gasca sau de rata. ◊ Expr. Toamna se numara bobocii = numai la starsit se poate aprecia rezultatul unui efort. A paste (sau a pazi) bobocii = a-si pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Incepator intr-un domeniu; om lipsit de experienta; (prin restrictie) recrut. – Ngr. bubuki.

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata Ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

CADUC, -A, caduci, -ce, adj. lipsit de trainicie; subred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade inainte de vreme; care cade in fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridica) Care nu (mai) are putere legala. – Din fr. caduc, lat. caducus.

FARA, conj., prep. I. (Urmat de o propozitie circumstantiala de mod sau de un infinitiv care ii tine locul, are valoarea unei negatii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitie concesiva sau de un infinitiv care ii tine locul) Desi nu..., cu toate ca nu... Fara sa fie desavarsit, e multumitor. 2. (Reg.; dupa negatie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Inv.; adverbial) Decat, (in) afara de...; exceptand pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstantiale de mod si atribute, continand ideea de excludere) lipsit de... Om fara necazuri. ♦ (In legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura, indicand cat lipseste pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (In operatii aritmetice de scadere) Minus, mai putin. Patru fara doi. 2. (Introduce complemente circumstantiale sociative negative) Pot eu sa traiesc si fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantiale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleste. – Lat. foras „afara”.

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

CADUC, -A, caduci, -ce, adj. lipsit de trainicie; subred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade inainte de vreme; care cade in fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridica) Care nu (mai) are putere legala. – Fr. caduc (lat. lit. caducus).

ABSURD, -A adj. Contrar gandirii logice, legilor naturii, bunului-simt sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ◊ Prin absurd = admitand un rationament fals; reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca singurul punct de vedere care se poate sustine este cel propus. [Cf. fr. absurde, lat. absurdus].

STINS², -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.

NESIMTIT², -A, nesimtiti, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simt, de buna crestere, de cuviinta, de delicatete. ♦ Care denota, tradeaza nesimtire (2). 2. Care nu este simtit, perceput; care scapa simturilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fara a putea fi perceput; incetul cu incetul; fara zgomot. tiptil; pe furis. – Ne- + simtit.

pistosi (pistosesc, pistosit), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melita. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a sara pestele”, cf. mr. pastosesc, pastosire „a sara si a presa carnea”. Primul sens lipseste in dictionare si e inv., cf. isvoada de apa s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie sa reprezinte o confuzie cu pisa, pisagi. Der. de la un ngr. *πιστίζω ‹ it. pestare (Galdi 258) nu poate fi probabila.

CADUC, -A adj. 1. lipsit de trainicie, subred; (p. ext.) invechit, depasit, perimat. 2. (despre organe vegetale) care cade in fiecare an; care cade inainte de vreme; (despre formatiuni cornoase la animale) care cade periodic. 3. (despre legate, donatii) care nu mai are putere legala. (< fr. caduc, lat. caducus)

NIMIC³ nimicuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorba lipsite de importanta; fleac; bagatela. ◊ (O) nimica toata a) ceva fara nici o insemnatate; b) cantitate neinsemnata. 2) Lipsa de insemnatate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsa de existenta; nefiinta; inexistenta; neant. ◊ Din nimic, tot nimic neavand mijloace, nu poti realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica

SERIOS¹ ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care staruie sa patrunda in esenta lucrurilor; care stie sa aprofundeze, alegand esenta. Student ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de veselie frivola; fara veselie frivola. 3) (despre actiuni, lucrari etc.) Care este facut cu mare simt de raspundere; realizat in mod constiincios. Aport ~. 4) (despre manifestari ale persoanelor) Care vadeste severitate; sever; grav. 5) (despre stari de lucruri) Care poate avea urmari grave; care se poate complica. Boala ~oasa. [Sil. -ri-os] /<lat. seriosus, fr. serieux, it. seriose

via (viez, vis), vb. – A trai. – Mr. vie. Lat. vῑvere (Tiktin; Candrea; lipseste in REW 9411), cf. it. vivere, prov., cat. viure, fr. vivre, sp. vivir, port. viver. Inv., aproape iesit din uz; totusi se aude uneori; de ex. in Munt. Conjug. inv. era viu, vie, in loc de viez, vieaza. A fost inlocuit de trai, poate din cauza omofoniei partiale cu a veni (Puscariu, Lr., 207). Cf. viu. – Der. vietnic, adj. (locuitor, statator), cu suf. sl. -nic, gresit -tnic, cum apare in multe cuvinte sl., cf. cirstnic, platnic etc. (dup[ Tiktin, prin analogie cu sl. ziteliniku).

VOCE, voci, s. f. 1. Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi rastit. 2. Insusire, aptitudine pe care o au unele persoane de a canta frumos din gura. ♦ Registru de sunete muzicale, mai inalte sau mai profunde, in care cineva poate canta. ◊ Voce calda = voce in care predomina componentele de frecventa joasa, accentuate natural sau artificial. Voce metalica = voce dura, aspra, in care predomina componentele de frecventa inalta. Voce profesionala = voce care corespunde unor exigente inalte, specifica cantaretilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire data vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetica = voce produsa prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodica incredintata fiecarui instrument dintr-o compozitie. – Din lat. vox, vocis.

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

SIMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente diferite. ◊ (s. n.) partida de tenis intre doi jucatori; single (1). 2. care nu este complicat, usor de facut, de inteles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultura. (< fr. simple)

indemina adv. – 1. Care poate fi usor obtinut, accesibil. – 2. Comod, usor, lesnicios. – 3. Oportun, potrivit, prielnic. – 4. (S. f., inv.) Favoare, hatir. De la mina, comp. cu in- si de, cf. amina. Der. neindemina, adv. (greu accesibil; s. f., inv., dificultate, descumpanire); indeminos, adj. (accesibil, usor); indemina, vb. (a netezi calea, a face posibil; a usura, a inlesni; a ajuta, a sprijini; a imprumuta); indeminatic, adj. (iscusit; comod; favorabil); neindeminatic, adj. (lipsit de dibacie, greoi).

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.