SARPE serpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. Om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens

APOD, -A I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fara lipsa membrelor si forma alungita (holoturii, pesti ososi, amfibieni). (< fr. apode/s/)

SCHIoP ~ioapa (~iopi, ~ioape) 1) si substantival (despre fiinte) Care merge schiopatand; infirm de un picior; cotonog; sontorog. Cal ~. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijina uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rima defectuoasa. /<lat. excloppus

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

APOD, -A, apozi, -de, adj. (Despre unele animale) lipsit de picioare. – Din fr. apode.

VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.

PLOIER, (1) ploiere, s. n., (2) ploieri, s. m. 1. S. n. (Reg.) Umbrela. 2. S. m. Pasare calatoare, de marimea unei turturele, cu fruntea bombata, cu picioare lungi, lipsite de degetul posterior, cu coada scurta si cu pene variat colorate, care traieste la marginea baltilor (Charadrius apricarius). [Pr.: plo-ier] – Ploaie + suf. -ar.

OLOG, OLOAGA, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Caruia ii lipseste un picior sau amandoua; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lasa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are carcei cu care sa se agate pe arac. Fasole oloaga. – Cf. alb. ulok.

APOD ~da (~zi, ~de) (despre unele animale) Care sunt lipsite de picioare. /<fr. apode

APOD, -A adj. (Despre unele animale) lipsit de picioare. [< fr. apode, cf. gr. a – fara, pous – picior].

APOD, -A, apozi, -de, adj. (Despre unele animale) lipsit de picioare. – Fr. apode (< gr.).

aligni (-nesc, -it), vb. – 1. A sufla vintul. – 2. A schiopata. Ngr. λιχναίνω „a slabi, a debilita”. Sensul 2 nu este inca bine individualizat, caci este nevoie sa se precizeze: aligneste cu piciorul sau aligneste de un picior. Acest uz lipseste din majoritatea dictionarelor (DAR, Dame, Candrea), dar este comun, mai ales in Mold. (cf. fata subreda de sanatate, caci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indica drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vintul”. Cf. lihni.

COTONOG, -OAGA, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, schiop; p. ext. lipsit de o mana sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.

SONTOROG ~oaga (~ogi, ~oage) 1) (despre fiinte) Care merge sontorogind; infirm de un picior; cotonog; schiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizica; neputincios; slabanog. /Din sont

MARIONETA s. f. 1. papusa manevrata cu sfori, care interpreteaza diferite roluri pe o scena speciala. 2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate. 3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor. (< fr. marionnette)

A DEPIL/A ~ez tranz. 1) (piei pentru tabacit) A curata de par. 2) (parti ale corpului) A lipsi de par in scopuri igienice sau estetice. 3) (parul de pe picioare, fata etc.) A indeparta in scopuri igienice sau estetice. /<fr. depiler, lat. depilare

ciuperca (ciuperci), s. f. – 1. Planta inferioara, lipsita de clorofila, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. – 2. (Arg.) Palarie. – Mr. peciurca, megl. cinciuperca. Bg., sb. pecurka, cu aceeasi metateza ca in bg. cepurka, mag. cseperke (Cihac, II, 492; Philippide, Principii, 140; Conev 43; Iordan, Dift., 95).

PAHIDERM, pahiderme, s. n. Denumire generica data mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasa, cu par putin, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana lipsita de bun-simt, obraznica. [Var.: pachiderm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

CRAB (‹ fr.) s. m. 1. Nume generic pentru speciile a opt familii de crustacee decapode, cu abdomen scurt, lipsit de telson, indoit sub cefalotoracele foarte latit, de c. 0,5 cm. – 1,7 m (luind in calcul si picioarele). Pot fi: bentonici (c. inotator Portunus), de tarm (c. de litoral), de ape curgatoare (c. de apa dulce), terestri (c. cu clesti parosi) sau paraziti temporari (c. mazare), sedentari (c. paros) sau nomazi (c. de nisip); au respiratie acvatica (c. fantoma), aeriana (c. de buzunar) sau amfibie. 2. (ASTR.) Nebuloasa cu structura filamentara, aflata in partea estica a constelatiei Taurul, formata in urma supernovei din 1054; contine un pulsar cu perioada de rotatie de 0,033 s.

PLAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte) Care are latimea si lungimea cu mult mai mare decat grosimea; de forma lata si turtita; lataret. 2): picior ~ v. picior. 3) (despre forme de relief) Care este intins si neted; ses. 4) fig. Care este sarac in imagini artistice; lipsit de expresivitate artistica; fad; searbad; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de personalitate; fara caracter personal. /<fr. plat

SCROAFA ~e f. 1) Femela a porcului sau a mistretului. ◊ ~-de-balta pasare acvatica, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene rosietice si pe alocuri negre; scrofita. ~a-cu-Purcei constelatie in emisfera septentrionala. 2) fig. depr. Femeie lipsita de buna-cuviinta. /<lat. scrofa

ACROBAT, -A s.m. si f. Gimnast care executa exercitii grele, mai ales de echilibristica. ♦ (Fig.) Om lipsit de consecventa in atitudini, in pareri etc.; cel care cauta sa epateze prin procedee iesite din comun. [< fr. acrobate, cf. it. acrobata, gr. akrobatos – care merge in varful picioarelor].

CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.

OGAR, ogari, s. m. Caine de vanatoare cu botul lung, cu corpul inalt, subtire si zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fuga. ◊ Expr. Nici caine, nici ogar, se spune despre cel care nu apartine in mod clar unei specii sau unei grupari, unei tagme, care se gaseste intr-o pozitie (sociala, profesionala etc.) confuza. (Slab) ca un ogar = foarte slab (si lipsit de vlaga). – Din magh. agar.