SEDENTAR, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil. ◊ Parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. Pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.

SEDENTARISM n. 1) Stare in care se afla o populatie sedentara. 2) Mod de trai lipsit de miscare; viata sedentara. /sedentar + suf. ~ism

SEDENTAR, -A adj. (Despre oameni) Care sade tot timpul; care sta mai mult acasa; (despre indeletniciri) care se face, se exercita sezand; lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sedentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi asezat].

SEDENTAR, -A adj. (despre oameni) care sade tot timpul; care sta mai mult acasa; (despre indeletniciri) care se exercita sezand; lipsit de miscare. ♦ parte ~a = parte a unitatilor militare care nu participa la razboi, avand atributii administrative. ◊ (despre populatii) stabil; nemigrator. (< fr. sedentaire, lat. sedentarius)

MATAHALOS, -OASA, matahalosi, -oase, adj. Mare si greoi (ca o matahala); diform. ♦ Fig. (despre gesturi, atitudini, miscari) lipsit de suplete, greoi. – Matahala + suf. -os.

LALAU ~ie (~i) si substantival Care se misca greoi si neindemanatic; cu miscari lipsite de gratie; prostanac; natarau. /Onomat.

MOLATIC, -A, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu panta lina. 3. Lent, lin, domol; care se misca domol; cu miscari lenese. 4. lipsit de energie, molau. 5. Unduios. ♦ Gales. 6. De intensitate scazuta. 7. Molesitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molatec, -a, adj.] – Moale + suf. -atic.

SEDENTARISM s. n. Faptul de a fi sedentar; viata sedentara, lipsita de miscare. – Sedentar + suf. -ism.

SEDENTARISM s.n. Viata sedentara, lipsita de miscare; sedentaritate. [< sedentar + -ism].

SOVAIELNIC, – A, sovaielnici, -ce, adj. 1. (Despre miscari, mers etc.) lipsit de fermitate; nesigur, sovaitor. 2. Fig. (Despre oameni) lipsit de convingere, de hotarare; nestatornic, schimbator. – Sovai + suf. -elnic.

LALAU, -AIE, lalai, -aie, adj. Care are miscari greoaie, lenese, lipsite de gratie; p. ext. care este neglijent, neingrijit, rau (si murdar) imbracat. – Probabil formatie onomatopeica.

MOARA mori f. 1) Constructie prevazuta cu instalatii speciale pentru macinarea cerealelor. ~ de vant. ~ de apa. ~ cu aburi. ◊ A turna apa la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apa la ~) a-i crea cuiva o situatie favorabila (pentru a infaptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i aparea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situatia in folosul cuiva. A se bate cu morile de vant a) a intreprinde actiuni inutile; b) a lupta cu dusmani inchipuiti. A ajunge de la ~ la rasnita a saraci. ~ stricata (sau hodorogita, sparta, neferecata) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a impiedica pe cineva sa faca ceva; a paraliza cuiva miscarile; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trai ca gaina la ~ a trai in belsug. 2) Masina pentru maruntirea unor materiale tari (minereuri, pietris etc.) /<lat. mola

opinti (tesc, opintit), vb. – 1. A se forta, a face un efort. – 2. (Vb. refl.) A (se) sili, a-si da silinta. – 3. A porni, a se urni, a misca. Sl., dar lipseste veriga imediata. E vorba probabil de un der. din sl. pęti, piną „a pune crucis”, de tipul *opętiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228; Tiktin), cu sensul „a se impotrivi” sau „a se opune”, cf. opęti „a acoperi, a pune deasupra” › opinca. – Der. opinteala, s. f. (efort).

STATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de statica; propriu staticii. 2) Care se raporteaza la echilibrul de forte; in stare de nemiscare. 3) Care este lipsit de evolutie; fara miscare. /<fr. statique, germ. Statik, statisch

ADORMIT, -A, adormiti, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. lipsit de voiciune, greoi in miscari, moale. ♦ Fig. (In limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larva cu coada a batracienilor in prima faza de dezvoltare, avand branhii in loc de plamani. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, incet in miscari. ♦ Epitet glumet dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.

MORMOLOC ~ci m. 1) Larva de batracieni. 2) fig. Persoana lipsita de energie si cu miscari incetinite. /<sb. mrmoljak

AUTOMAT s.n. 1. Dispozitiv care, fara interventie exterioara, efectueaza o anumita operatie. ♦ Masina care imita miscarile fiintelor insufletite. 2. (Fig.) Om lipsit de vointa si fara initiativa. // adj. Actionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectueaza singur o anumita operatie. ◊ Arma automata (si s.n.) = arma de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) Facut mecanic, fara interventia vointei. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se misca singur].

SUPLU, -A adj. 1. Cu miscari gratioase; mladios, flexibil. 2. (Fig.) lipsit de fermitate; servil; usor adaptabil. [< fr. souple, cf. lat. supplex].

ADORMIT, -A, adormiti, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦ Fig. Somnoros. ♦ Fig. lipsit de voiciune, greoi in miscari; lenes. ♦ Fig. (In limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

EXTAZ, extaze, s. n. 1. Stare psihica de mare intensitate, caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare, imobilitate, scaderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinatii etc., care apare sub influenta unor ritualuri si practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasa in care bolnavul, urmarit de idei fixe si de exaltare mintala, este lipsit de senzatii si incapabil de miscari voluntare. 2. Admiratie profunda, netarmurita; adoratie, veneratie. – Din fr. extase.

STANGACI, -CE, stangaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucreaza, scrie etc. mai bine cu mana stanga decat cu cea dreapta. 2. Fig. lipsit de indemanare, de abilitate; lipsit de siguranta, de suplete in miscari, in exprimare, in gandire. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care arata, tradeaza stangacie. – Stang + suf. -aci.

AGONIST, -A I. adj., s. m. (muschi) care produce o anumita miscare. II. adj., s. n. (substanta, agent) lipsit de activitate intrinseca, care blocheaza receptorii. (< fr. agoniste)

GREOI, -OAIE, greoi, -oaie, adj. Care se misca, se desfasoara sau porneste greu, incet. ♦ Fig. lipsit de vioiciune, de suplete. ♦ Fig. (Despre limba, stil etc.) Incarcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.

SILIT², -A, siliti, -te, adj. 1. Care este facut fara voie, fara tragere de inima, cu sila; fortat, constrans, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de forma. 2. (Despre actiuni, miscari etc.) Zorit², grabit. – V. sili.

LENES¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care leneveste; care nu vrea sa munceasca; trandav; lenos. 2) fig. (despre miscari sau actiuni) Care vadeste lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~es

SUPLU, -A adj. 1. (despre fiinte) cu miscari gratioase; mladios; (despre lucruri) flexibil, elastic. 2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; usor adaptabil, docil. (< fr. souple)

LENOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) si substantival (despre persoane) Care leneveste; care nu vrea sa munceasca; trandav; lenes. 2) fig. (despre miscari sau despre actiuni) Care vadeste lene; care este lipsit de energie; lenes. /lene + suf. ~os

SovAiElnIc ~ca (~ci, ~ce) 1) (de-spre miscari) Care vadeste sovaiala. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de fermitate, de hotarare; nestatornic; schimbator. /a sovai + suf. ~elnic

INERT ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu are miscare proprie; fara miscare proprie. 2) fig. Care nu reactioneaza la factorii din jur; lipsit de vigoare si de energie; molatic; molau. 3) chim. (despre substante) Care nu reactioneaza la contactul cu alte substante; lipsit de reactivitate. /<fr. inerte, lat. iners, ~tis

INCET² inceata (~ti, ~te) 1) Care se produce fara graba; lin; domol. Scurgere inceata. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de iuteala, de repeziciune; domol. miscari ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusa; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorba inceata. /<lat. qu[i]etus

ENERGETISM s.n. Conceptie idealista de la sfarsitul sec. XIX, formulata de chimistul si filozoful german W. Ostwald, care rupe miscarea si energia de materie si interpreteaza toate fenomenele ca manifestari ale unei energii fundamentale, substanta lumii, lipsita de baza materiala. [< fr. energetisme].

AMIBA, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrana, format dintr-o masa de protoplasma, cu unul sau mai multe nuclee si care se misca cu ajutorul pseudopodelor (Amoeba). – Din fr. amibe.

UNDUIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care unduieste, care formeaza unde; care se misca in unde. 2) fig. (despre sunete) Care este placut auzului; armonios; melodios. 3) (despre persoane) Care manifesta lipsa de stabilitate in opinii sau in comportare; lipsit de stabilitate in pozitii sau in opinii; schimbator. /a undui + suf. ~os

LIN³, -A, lini, -e, adj. 1. Care se misca sau se desfasoara in mod egal, fara salturi si treceri bruste (si in ritm moderat); domol, linistit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu inclinatie mica, usor de urcat sau de strabatut. ♦ (Rar; despre suprafete) Neted. 3. (Despre sunete) lipsit de intensitate; bland, potolit. ♦ (Poetic; despre lumina) Cu o stralucire domoala, blanda, odihnitoare. 4. Calm, linistit. – Lat. lenus, -a (= lenis).

CALM s.n. 1. Stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. Stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. Stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

LENES, -A, lenesi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Om) caruia ii lipseste dorinta, placerea de a munci, de a fi activ, caruia ii e lene; (om) trandav. 2. Adj. Care tradeaza, exprima lene. Gesturi lenese. ♦ Care este domol, incet. Mersul lenes al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevazute cu gheare puternice si arcuite, care se misca incet si stau zile intregi agatate pe aceeasi creanga (Bradypodidac); (si la sg.) animal din aceasta familie. – Lene + suf. -es. (2) Calc dupa fr. paresseux, germ. Faultier.

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

VANT ~uri n. 1) miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus