ILOGIC ~ca (~ci, ~ce) Care nu este logic; lipsit de logica; contrar logicii; nelogic. /<fr. illogique

ALOGIC, -A, alogici, -ce, adj. Care este lipsit de logica. – Din fr. alogique.

INCOERENT, -A, incoerenti, -te, adj. (Despre oameni) lipsit de logica in gandire, in manifestari; (despre manifestarile oamenilor) lipsit de logica. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherent, -a adj.] – Din fr. incoherent.

DEZLANA, pers. 3 dezlaneaza, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile rasucite) A-si pierde aspectul rasucit; a se scamosa. ♦ Fig. (Despre stari sau manifestari ale oamenilor) A deveni fara sir, lipsit de logica. – Dez- + lana.

ALOGIC ~ca (~ci, ~ce) Care este lipsit de logica; absurd; aberant. /<fr. alogique

HAOTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de haos; propriu haosului. 2) fig. Care se caracterizeaza printr-o dezordine completa; asemanator haosului; lipsit de logica; dezordonat; dezorganizat. Discutie ~ca. /<fr. chaotique

INEPT ~ta (~ti, ~te) Care este lipsit de logica; fara nici o noima; absurd; stupid; alogic; aberant. /<fr. inepte, lat. ineptus

STUPID ~da (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de logica; fara rost; absurd; inept; alogic; aberant. Moarte ~da. 2) si substantival (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota lipsa de inteligenta; neghiob; tamp; nerod; netot; natarau; prost; tont; nauc. /<fr. stupide, lat. stupidus

ALOGIC, -A adj. lipsit de logica. (< fr. alogique)

ILOGIC, -A adj. lipsit de logica; absurd. (< fr. illogique)

GARGARA, gargare, s. f. 1. Clatire a gurii si a gatului cu un lichid dezinfectant; gargariseala; (concr.) lichid dezinfectant folosit in acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslusita sau fara sir, fara logica, lipsita de continut. – Din ngr. gharghara.

ALOGIC, -A adj. lipsit de logica. [Cf. fr. alogique].

ILOGIC, -A adj. lipsit de logica; nelogic. [Cf. fr. illogique].

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

INCOERENT, -A adj. lipsit de legatura logica (in gandire, in actiune); fara sir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -a adj. / cf. fr. incoherent].

INCOERENT, -A adj. lipsit de legatura logica in gandire, in exprimare, in manifestari; fara sir. (< fr. incoherent)

GARGARA ~e f. 1) Clatire a gurii si a gatului cu un lichid dezinfectant. 2) Lichid dezinfectant folosit in acest scop. 3) fig. Relatare nedeslusita, lipsita de continut si de logica. /<ngr. gargara

INCOERENT ~ta (~ti, ~te) Care nu este coerent; lipsit de consecventa, de legatura logica; necoerent; neinchegat. [Sil. -co-e-] /<fr. incoherent

TRAIRISM s. n. curent voluntarist in filosofia romaneasca dintre cele doua razboaie mondiale, care, proclamand primatul „vietii”, al inconstientului asupra ratiunii, opunea „trairea” mistica cunoasterii logice, cultiva obsesia mortii, a neantului, facea apologia „aventurii”, a „actiunii” iresponsabile, lipsita de criterii morale. (< traire + -ism)

ABSURD, -A adj. Contrar gandirii logice, legilor naturii, bunului-simt sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ◊ Prin absurd = admitand un rationament fals; reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca singurul punct de vedere care se poate sustine este cel propus. [Cf. fr. absurde, lat. absurdus].

NOIMA ~e f. 1) Inteles adanc, ascuns; talc. ◊ Cu ~ a) cu inteles; logic; b) in mod intelept. Fara (nici o) ~ a) fara sens; b) prosteste. A nu avea (nici o) ~ a fi lipsit de sens; a fi absurd. 2) Destinatie a unui lucru in functie de utilitatea acestuia; rost; sens. 3) inv. Imagine reprezentand ceva in mod conventional. /<ngr. noima

INFORMAL, -A adj. 1. lipsit de determinari si cadre institutionale, oficiale, formale; neoficial, simplu. ◊ (log.) care tine de continut, de general, de altceva decat de forma logica. ◊ (despre concepte) care are ca referinta imediata un obiect sau un proces bine determinat. 2. (despre pictura abstracta) caracterizata prin lipsa oricarei organizari a materiei picturale. ◊ (despre pictori) care practica astfel de pictura. (< engl. informal, fr. informel)

DIRECT, -A adj. 1. Care duce la tinta, drept, fara ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicand asupra cui trece actiunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructii lexicale) In care cuvintele sunt asezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asa cum au fost spuse. ◊ Intrebare directa = intrebare care se realizeaza printr-o propozitie principala sau independenta. // adv. Fara inconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.