HUZUR s. n. Trai comod si lipsit de griji; p. ext. viata de trandavie si de imbuibare. – Din tc. huzur.

HUZURI, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trai comod, in belsug si in trandavie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simti foarte multumit, a o duce bine. – Din huzur.

LINISTI, linistesc, vb. IV. Refl. si tranz. 1. A inceta sau a face sa inceteze zgomotele; a inceta sau a face sa inceteze o actiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina sa fie lipsit de griji, de framantari. – Din liniste.

NEPASARE s. f. 1. Lipsa de griji, de framantari; situatie, stare in care se afla cel lipsit de griji, de framantari. ◊ Loc. adv. (Pop.) In nepasare = nepasator, vesel. 2. Lipsa de interes fata de ceea ce se petrece in jur; indiferenta, indolenta, apatie; pasivitate. – Ne- + pasare.

TIHNIT, -A, tihniti, -te, adj. (Despre viata cuiva; adesea adverbial) Linistit, lipsit de griji. ♦ Pasnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -a adj.] – V. tihni.

HUZUR n. 1) Trai imbelsugat si lipsit de griji; lafaiala; rasfat. 2) Viata inactiva, lipsita de activitate; lenevie; trandavie. /<turc. huzur

NONSALANT ~ta (~ti, ~te) livr. Care manifesta nongalanta; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance

DELICAT, -A, delicati, -te, adj. 1. (Despre fiinte si lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingas, subtirel, gratios; p. ext. fragil; (despre fiinte) plapand, subred, slabut. ♦ (Despre culori, nuante) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate buna (in ceea ce priveste finetea materialului si a executiei). ♦ (Despre mancaruri, bauturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni si despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentie, de grija; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situatii etc.) Care cere mare bagare de seama, prudenta, rezerva, subtilitate; gingas. – Din fr. delicat, lat. delicatus.

VATRAI, vatraie, s. n. 1. Unealta mecanica in forma de carlig lung sau de lopatica, cu coada, cu care se scoate sau se scormoneste jarul din sobe, din cuptoare etc.; vatrar. ◊ Expr. (Pop. si fam.) Trai pe vatrai = viata usoara, lipsita de griji. (Inv. si reg.) Trai cu vatrai = viata grea, plina de certuri, de neintelegeri. 2. Lamba (la caruta sau car). – Cf. scr. vatralj, bg. vatral.

NONSALANT, -A, nonsalanti, -te, adj. (Livr.) lipsit de grija; degajat (in comportari); care tradeaza nonsalanta; lenes. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

LINISTIT, -A, linistiti, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitatie. 2. lipsit de griji, de framantari; calm, stapanit; f*******c, imperturbabil, placid. – V. linisti.

TIHNA, tihne, s. f. Liniste deplina, pace, tihnire; viata linistita, lipsita de griji; odihna, repaus. ♦ (Inv.) Multumire, satisfactie. [Var.: (pop.) ticna s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).

JOACA f. Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joc. /v. a (se) juca

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

A NEGLIJA ~ez tranz. A nu da atentie; a lipsi de grija cuvenita. A-si ~ sanatatea. /<fr. negliger

TIHNIT ~ta (~ti, ~te) si adverbial Care este linistit; netulburat de nimic. ◊ A vorbi ~ a vorbi cu voce domoala. Viata ~ta viata lipsita de griji. /v. a tihni

DICHIS, dichisuri, s. n. (Pop. si fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte marunte, piese, accesorii (lipsite de importanta) care completeaza un sistem si ajuta la buna lui functionare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fara sa lipseasca nimic; cu grija, ordonat. 2. Podoaba, gateala, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

TUTELA ~e f. 1) Autorizatie acordata cuiva prin lege de a avea grija de o persoana lipsita de capacitatea de a actiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Institutie legala care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdictie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane in vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependenta jenanta; ocrotire suparatoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela

GROSIER, -A, grosieri, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de finete; care este facut fara grija, fara finete. ♦ Fig. Care este lipsit de educatie, de cultura, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

acurat, adv. – Exact, intocmai. – Mr. acurat. < It. accurato › germ. akkurat. In limba literara (Balcescu, Ion Ionescu) este imprumut din it., in Trans. a intrat prin germ. Pascu, I, 73, deriva mr. din lat.; este insa mai probabil sa fie un imprumut facut din it. (lipseste la Ruffini). – Der. acuratete, s. f. (grija deosebita), din it. accuratezza.

EUNUC s. m. 1. (in Orient) barbat castrat, paznic al unui harem. 2. nume dat ofiterilor regilor evrei, insarcinati cu garda camerei acestora. 3. ofiter care avea in grija garderoba si iatacul imparatului in Imperiul Roman de Rasarit. 4. (fig.) om las, fricos, lipsit de energie virila. (< fr. eunuque, lat. eunuchus)

SERIOZITATE s. f. 1. Insusirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, tinuta care denota aceasta insusire; gravitate, importanta, insemnatate. ◊ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toata seriozitatea = a) cu mare atentie, cu constiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu tarie, dinadins; c) (in constructie cu verbe ca „a zice”, „a spune” etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu patrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsita de veselie, de zburdalnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesita o deosebita atentie, o deosebita grija; gravitate. Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu constiinciozitate, cu atentie. [Pr.: -ri-o-] – Serios + suf. -itate.

INGER, ingeri, s. m. Fiinta spirituala, cu aripi, inzestrata cu calitati exceptionale (de bunatate, de frumusete), mediator intre credinciosi si Dumnezeu. ◊ Inger pazitor = persoana care vegheaza asupra cuiva, care are grija de sanatatea cuiva. ◊ Expr. Tare de inger = care nu se lasa usor intimidat sau induiosat; curajos, rezistent. Slab de inger = care cedeaza, se descurajeaza usor, lipsit de vointa; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdator dat unei persoane. – Lat. angelus.

VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.