IMATERIAL, -A, imateriali, -e, adj. Care exista numai in constiinta; spiritual; p. ext. lipsit de forma precisa, de contur, de consistenta. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immateriel, lat. immaterialis.

CONSTRUCTIVISM n. Curent artistic care concepe creatia artistica ca o constructie arbitrara din forme lipsite de continut emotiv. /<fr. constructivisme

DEFECTIV ~a (~i, ~e) (despre cuvinte flexibile) Care nu are toate formele gramaticale; lipsit de unele forme gramaticale. /<fr. defectiv, lat. defectivus

LICHID² ~e n. 1) Substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) Substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

AMIBA, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrana, format dintr-o masa de protoplasma, cu unul sau mai multe nuclee si care se misca cu ajutorul pseudopodelor (Amoeba). – Din fr. amibe.

DEFECTIV, -A, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompleta, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se intrebuinteaza la toate formele gramaticale. – Din fr. defectif, lat. defectivus.

OTOVA adj. invar. pop. 1) (despre obiecte) Care n-are forma bine conturata; lipsit de orice forma; inform. 2) (despre persoane) A carui talie nu se distinge. 3) fig. Care este fara nici o variatie; constant in timp si in spatiu; uniform. /Orig. nec.

SCHEMATIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) Care constituie o schema; prezentat in forma de schema. Crochiu ~. 2) Care este prezentat in linii generale; redus la caracterele esentiale. Plan ~. 3) Care este reprezentat intr-o forma foarte simplificata; lipsit de detalii; superficial. Conceptie ~ca. /<fr. schematique

SUGATOARE ~ori f. Planta erbacee carnoasa, cu frunze in forma de solzi lipsite de clorofila si cu flori albe-galbui, care creste in zona subalpina. /a suge + suf. ~ator

INFORM, -A adj. lipsit de o forma precisa; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesavarsit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis].

ENCLITIC, -A adj. (despre cuvinte, articole hotarate, sufixe, desinente) care se ataseaza la un cuvant precedent, cu care formeaza o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos)

CRIPTOZOIC, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. kryptos „secret” + zoon „viata”) adj. Eon ~ = interval de timp din cadrul evolutiei Pamintului in decursul caruia s-au format rocile precambriene lipsite de resturi evidente de fauna.

REDUS, -A, redusi, -se, adj. 1. Scazut, micsorat, diminuat (ca proportii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre functii si expresii algebrice) Asupra careia s-a efectuat operatia pentru obtinerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) lipsit de inteligenta, de cultura, marginit, prost. 3. (Chim.; despre substante) Din care a fost scos oxigenul si care a castigat electroni. – V. reduce.

MOACA, moace, s.f. 1. Bata ciobaneasca, ciomag. 2. (Iht., Olt.) Zglavoaca. 3. (Argou) Falca; p. e x t. Cap, figura. 4. (In forma moache) Femeie proasta, lipsita de vioiciune, inceata la lucru. – Varianta: moache s.f.

NEFLEXIBIL, -A, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Ne- + flexibil (dupa fr. inflexible).

IMPERSONAL, -A, impersonali, -e, adj. Care nu se refera la nici o persoana; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme si constructii verbale) Care exprima o actiune ce nu este atribuita nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.

SILIT², -A, siliti, -te, adj. 1. Care este facut fara voie, fara tragere de inima, cu sila; fortat, constrans, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de forma. 2. (Despre actiuni, miscari etc.) Zorit², grabit. – V. sili.

SERVIL ~a (~i, ~e) 1) Care manifesta umilinta; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformeaza riguros unui model; lipsit de originalitate si initiativa. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului in detrimentul continutului; lipsit de originalitate artistica. /<fr. servile, lat. servilis

TEROFITE s.f.pl. (Bot.) Plante erbacee anuale lipsite de capacitatea de a forma organe de iernare, inmultindu-se numai prin seminte sau prin spori. [Sg. terofita. / < fr. therophytes, cf. gr. theros – vara, phyton – planta].

APLASTIC, -A adj. 1. lipsit de structura, de o forma bine definita. 2. (despre anemie) care nu prezinta indicii de regenerare a globulelor rosii. (< fr. aplastique)

TEROFITA adj., s. f. (planta) erbacee anuala, lipsita de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernand numai prin seminte sau prin spori. (< fr. therophyte)

TEROFITA, terofite, s. f. Planta erbacee anuala lipsita de capacitatea de a-si forma organe de iernare (muguri, rizomi) si care se inmulteste numai prin seminte. ◊ (Adjectival) Planta terofita. – Din fr. therophytes.

PARIA m. invar. 1) (in India) Persoana aflata in afara castelor si lipsita de orice drepturi. 2) Grup social format din astfel de persoane. 3) fig. Persoana sau colectivitate desconsiderata si repudiata. [Sil. -ri-a] /<fr. paria

VERIGEL ~i m. Planta parazita lipsita de clorofila, cu frunze in forma de solzi mici si cu flori galbene-rosietice, dispuse in ciorchini. /veriga + suf. ~el

ciuperca (ciuperci), s. f. – 1. Planta inferioara, lipsita de clorofila, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. – 2. (Arg.) Palarie. – Mr. peciurca, megl. cinciuperca. Bg., sb. pecurka, cu aceeasi metateza ca in bg. cepurka, mag. cseperke (Cihac, II, 492; Philippide, Principii, 140; Conev 43; Iordan, Dift., 95).

SPADA s.f. (Iht.) Peste marin din fam. xiphiide (pesti-sabie), numit si peste-cu-spada sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de pana la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit in forma de spada, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinti, cu marginile ascutite ca niste cutite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuieste preponderent in Marea Mediterana si in Atlantic, fiind foarte apreciat ca peste de consum, cu carne alba, delicata; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie.

DEUTEROMICETE s. f. pl. grup eterogen de ciuperci carora le lipseste sau nu li se cunoaste inca forma de fructificatie; fungi imperfecti. (< fr. deuteromycetes)

MARUNTIS, maruntisuri, s. n. 1. Lucru marunt, fara valoare; (la pl.) obiecte si materiale accesorii (ace, ata, nasturi etc.); maruntus. ♦ Vanat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanta; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mica. 4. (Inv.; in loc. adv.) Cu maruntisul = in cantitate mica, cu bucata, in detaliu, cu amanuntul. – Marunt + suf. -is.

hoanca², hoance, s.f. (reg.) adancitura in forma de vale mica intre dealuri; afundatura naturala lipsita de apa.

PASIV, -A I. adj. 1. lipsit de initiativa, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugari etc.) care arata ca subiectul sufera actiunea facuta de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosita in mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezinta pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc., privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ◊ parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligatiilor si sarcinilor cu continut economic apartinand unei persoane (fizice sau juridice) care impreuna cu activul alcatuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

NEREGULAT, -A, neregulati, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la norma, de la forma obisnuita. ◊ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obisnuita, avand forme proprii, specific. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostasi cu instructie neomogena, nesistematica, constituiti in unitati ocazionale, de lupta. ♦ (Despre clima, factori climaterici etc.) Variabil, instabil. – Ne- + regulat.

STERS², STEARSA, stersi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, taiat cu o linie, suprimat. 2. lipsit de culoare, de stralucire; neclar, spalacit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) lipsit de expresivitate; neremarcabil; fara calitati, mediocru. 3. Care si-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) lipsit de rezonanta; stins. – V. sterge.

DOAGA, doage, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn (putin incovoiate) care formeaza corpul unor vase stranse in cercuri. ◊ Expr. A-i lipsi cuiva o doaga sau a fi (cam) intr-o doaga = a fi trasnit, nebun; a avea comportari anormale. 2. Fig. Fire, mentalitate (ciudata, sucita). ◊ Expr. A ajunge (sau a veni, a cadea) in doaga cuiva = a ajunge sa se identifice (in sens rau) cu cineva in felul de a fi, de a gandi. – Lat. doga.

COPULATIV ~a (~i, ~e) 1): Conjunctie ~a conjunctie care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. 2): Verb ~ verb lipsit de functie semantica independenta, care, impreuna cu numele predicativ, formeaza predicatul nominal al propozitiei; verb de legatura; copula. 3) Care are cateva subiecte pe langa un singur predicat. /<fr. copulatif, lat. copulativus

STEREOTIPIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care se prezinta in permanenta sub aceeasi forma; cu comportament identic; neschimbat. 2) Care denota lipsa de originalitate; lipsit de originalitate; sablonard. /<fr. stereotypique

HIMERA s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumatate de leu si jumatate de capra, cu aripi si cap de pasare de prada si cu coada de balaur. 2. motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai multi zigoti distincti. ◊ ramura a unei plante care prezinta doi indivizi de constitutii diferite. 4. inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. 5. peste holocefal cu corpul alungit si turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrala, cu dinti putini, in forma de placi, din afundul oceanelor. (< fr. chimere, lat. chimaera, gr. khimaira)

SUGATOR, -OARE, sugatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Inv.) S****i. ♦ (Substantivat; fam.) Betiv. 2. S. f. Hartie sugativa. 3. S. f. Mica planta din regiunea subalpina, lipsita de clorofila, palid-galbuie, bruna sau rosie, cu frunze in forma de solzi si cu flori albe-galbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ator.

LINTITA, (rar) lintite, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze si adesea de radacini, cu tulpina latita, care formeaza colonii pe suprafata apelor statatoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: si lintiti] – Linte + suf. -ita.

albumeala (-eli), s. f. – Planta (Gnaphalium leontopodium). – Var. albumita. Lat. albumen (Candrea-Dens., 40; DAR; cf. REW 328, unde lipseste rom.); cf. it. albume. Cuvintul lat. este reprezentat numai de formele der., prima cu suf. -eala, si a doua cu suf. dim. -ita.

NESIGUR, -A, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu ofera siguranta, pe care nu se poate conta; incert, indoielnic. ♦ Spec. lipsit de stabilitate, de rezistenta. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de incredere (in sine), de fermitate; nehotarat, sovaielnic; p. ext. timid, stangaci. ♦ (Despre actiunile si manifestarile oamenilor) Care arata, exprima, tradeaza lipsa de convingere, de hotarare, de incredere, de fermitate; p. ext. care tradeaza, exprima stangacie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se afla inca in formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat inca. – Ne- + sigur.

SERPESC, -EASCA, serpesti, adj. Care apartine sarpelui, referitor la sarpe, ca de sarpe, in forma de sarpe. ♦ Fig. (Despre ochi sau priviri) Ager, patrunzator; p. ext. lipsit de sinceritate. ♦ Fig. Rau, perfid, viclean, inveninat. – Sarpe + suf. -esc.

TICHIE, tichii, s. f. Obiect de imbracaminte din stofa sau din panza, de forma unei calote sferice, care acopera numai crestetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipseste chelului? Tichie de margaritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de prima necesitate, doreste sa aiba altele, mai putin utile sau inutile. ♦ Boneta, scufita. ♦ (Pop.) Membrana care inveleste capul unor copii nou-nascuti; caita. ◊ Expr. (In superstitii) A se naste cu tichia in (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitie s. f.] – Din tc. takke.

sfaraiac, sfaraiace, s.n. (reg.) 1. zgomotul produs de un fier incins cufundat in apa. 2. lucru lipsit de insemnatate. 3. (in jocurile copiilor) sfaraitoare (cu nasture sau nuca). 4. (in forma: sfaraiac) prasnel, titirez.

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus

araduce (-c, -us), vb. – 1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemana. – Var. raduce. Lat. redūcere „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcere, dupa Tiktin 86; Puscariu 105 (lipseste in DAR). Este cuvint vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format in sec. XIX pe baza lat.

APTER, -A adj. 1. (despre insecte) lipsit de aripi. 2. (despre tulpina, petiol, peduncul) fara expansiuni foliolare sau membranoase in forma de aripi. 3. (despre temple antice) fara colonade laterale. (< fr. aptere, gr. apteros)

ACOTILEDONAT, -A, acotiledonati, -te, adj. (Despre plante) Cu embrionul lipsit de cotiledoane. ♦ (Substantivat, f. pl.) Clasa de vegetale care n-au embrion format inainte de germinare si care se inmultesc prin spori; (si la sg.) planta care face parte din aceasta clasa. – Dupa fr. acotyledone.

secacios, secacioasa, adj. (inv.) 1. (despre sol, locuri si terenuri) care este lipsit de umezeala, arid, sec, secetos, uscat, secatiu, secativ, nefertil, neproductiv, steril, sterp. 2. (in forma: sacacios) extenuat.

CHELONIENI (‹ fr. {i}; {s} gr. khelone „broasca testoasa”) s. m. pl. Ordin al reptilelor (Chelonia) care cuprinde testoasele caracterizate prin craniu lipsit de ferestre temporale (tip anapsid) si prin prezenta unor formatiuni exoscheletice dezvoltate sub forma de placi osoase ce compun un invelis dorsal (carapace) si altrul ventral (plastron). Au aparut in Triasic.

UNIFORM, -A, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent si pe toata intinderea sau durata aceeasi forma, aceeasi infatisare, aceeasi intensitate, aceeasi viteza, aceeasi desfasurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variatii. 2. S. f. Imbracaminte croita dupa un anumit model si purtata in mod obligatoriu de membrii unor institutii (armata, scoala etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

APOD, -A I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fara lipsa membrelor si forma alungita (holoturii, pesti ososi, amfibieni). (< fr. apode/s/)

ELEGANT, -A, eleganti, -te, adj. 1. (Despre imbracaminte) Facut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia si bunul gust al imbracamintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebeste prin armonia formei, prin imbinarea placuta a elementelor, printr-o sobrietate plina de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. elegant, lat. elegans, -ntis.

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

PLAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte) Care are latimea si lungimea cu mult mai mare decat grosimea; de forma lata si turtita; lataret. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este intins si neted; ses. 4) fig. Care este sarac in imagini artistice; lipsit de expresivitate artistica; fad; searbad; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de personalitate; fara caracter personal. /<fr. plat

UNIFORM ~a (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeasi forma; cu caracteristici sau particularitati identice, constante. Viata ~a. 2) Care este constant in timp si spatiu; lipsit de variatii. Viteza ~a. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e

DOAGA ~ge f. 1) Fiecare din piesele de lemn de forma plata (sau usor incovoiate), care constituie corpul unor vase (butoaie, ciubere, putini, vedre etc.). ◊ A-i lipsi cuiva o ~ a nu fi in toate mintile; a fi smintit. 2) Caracter straniu, sucit. ◊ A cadea in ~ga cuiva a ajunge in mintea cuiva; a deveni straniu ca cineva. A lasa pe (cineva) in ~ga lui a lasa (pe cineva) sa-si faca toanele. [Sil. doa-ga] /<lat. doga

SAURIENI (‹ fr.; {s} gr. saura „soparla”) s. m. pl. Ordin (sau, in alte clasificari, subordin din ordinul Squamata) de reptile cu pielea acoperita de solzi cornosi, uneori papile, tuberculi sau spini, cu o singura arcada a capului si coada de obicei lunga (Sauria). La unele specii, membrele sunt rudimentare sau lipsesc. Frecvent prezinta fenomenul de autotomie. Exista numeroase familii de s., dintre care se remarca soparlele (cu forme evoluate, dar si familii primitive ca gekonidele si agamidele), iguanele, cameleonii si familia „sarpelui orb”. Traiesc pe toate continentele si se hranesc mai ales cu nevertebrate. Sin. Lacertilieni.

COMPACT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este format din elemente coerente; constituit din elemente strans legate intre ele. 2) (despre multimi, grupuri de oameni) Care este format din multe persoane stranse la un loc. Populatie ~ta. In randuri ~te. 3) fig. (despre intuneric) Care este lipsit de lumina; care nu are nici un loc luminos. /<fr. compact, lat. compactus

PELTEA peltele f. 1) Produs de cofetarie sub forma de pasta gelatinoasa transparenta, preparat din suc de fructe fiert cu (mult) zahar; jeleu. 2) fig. Vorbire sau scriere lipsita de concizie; comunicare orala sau scrisa prolixa. /<turc. pelte, ngr. peltes

STERS stearsa (stersi, sterse) 1) v. A STERGE si A SE STERGE. 2) Care si-a pierdut forma initiala, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifesta insuficiente calitati intelectuale; marginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) sterge

BARBANTA ~e f. 1) inv. Vas din doage, de forma unui butoias, folosit pentru pastrarea diferitelor produse (lapte, branza, miere etc.). ◊ Cand e branza, nu-i ~ cand este una, lipseste alta. 2) ist. Dare in natura, masurata cu un asemenea vas. /<ung. berbence

GOGOASA ~osi f. 1) Invelis protector din fire matasoase, rezultate din secretia unor insecte; cocon. ◊ ~ de matase invelis format din firul produs de viermele de matase. 2) Excrescenta sferica, aparuta pe frunzele sau crengile stejarilor sau ale altor plante. ◊ ~ de ristic excrescenta bogata in tanin, aparuta pe frunzele de stejar ca urmare a intepaturilor unor insecte. 3) Produs de patiserie, de forma sferica, preparat din aluat dospit si prajit in grasime sau in ulei. 4) mai ales la pl. fig. Vorba goala lipsita de temei real; minciuna. ◊ A insira la ~osi a spune verzi si uscate; a indruga. [G.-D. gogosii; Pl. si gogoase] /Orig. nec.

USCACIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre terenuri) Care este lipsit de umezeala. 2) (despre timp, regiuni) Care se caracterizeaza prin seceta; fara precipitatii; secetos. 3) rar (despre persoane) Care are corp format numai din muschi si oase (fara nici un pic de grasime); uscativ. /a (se) usca + suf. ~acios

BADLANDS (cuv. engl.) [bædləndz] s. n. forma de degradare intensa a terenurilor (argiloase sau marnoase), rezultata in urma ploilor torentiale in zone cu pronuntata ariditate si lipsite de vegetatie; terenurile astfel degradate devin inutilizabile in agricultura. Denumirea provine de la reg. naturala B. din N S.U.A. (Dakota de Sud si Nebraska), cu depozite fosile de interes geologic (monumentul national Agate Fossil Beds).

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

RETORICA s.f. 1. Arta exprimarii alese, utilizata in scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocventa. ◊ Figura (de) retorica = forma de vorbire, intorsatura de fraza care infrumuseteaza stilul, dandu-i mai multa plasticitate si mai multa vigoare. 2. (Peior.) Declamatie emfatica, lipsita de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare in vorbire. [Gen. -cii. / cf. fr. rhetorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike].

INformaL, -A adj. 1. lipsit de determinari si cadre institutionale, oficiale, formale; neoficial, simplu. ◊ (log.) care tine de continut, de general, de altceva decat de forma logica. ◊ (despre concepte) care are ca referinta imediata un obiect sau un proces bine determinat. 2. (despre pictura abstracta) caracterizata prin lipsa oricarei organizari a materiei picturale. ◊ (despre pictori) care practica astfel de pictura. (< engl. informal, fr. informel)

NISIP, nisipuri, s. n. l. Roca sedimentara neconsolidata, provenita din sfaramarea unor minerale, roci sau organisme si care se prezinta sub forma unei acumulari de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, intindere alcatuita din asemenea roca si, de obicei, lipsita de vegetatie. ◊ Expr. Ca (sau cat) nisipul (marii) = in numar foarte mare. A cladi (sau a funda) pe nisip = a intreprinde o actiune sortita esecului, pieirii. 2. Depunere patologica de granule fine de oxalati, urati, silicati etc., care se formeaza intr-un rinichi, in vezica u*****a sau in vezicula biliara. [Var.: (reg.) nasip s. n.] – Din bg. nasip.

ponc, poanca, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (adj.; despre forme de relief, pozitia unor obiecte) vertical. 2. (adj.; despre afirmatiile cuiva) fatis, direct. 3. (adj.) zbanghiu. 4. (adj. si s.m. si f.) (om) lipsit de istetime, care nu stie sa se descurce, pe care il insala cu usurinta toti; om prost, natang. 5. (s.f.) panta foarte piezisa, abrupta. 6. (de obicei la pl., s.f.) cearta, neintelegere, discordie. 7. (s.f.) privire urata si patrunzatoare. 8. (s.m.) ghiont.

RIZOM, rizomi, s. m. Tulpina subterana simpla sau ramificata, lipsita de clorofila, a anumitor plante, cu aspect asemanator radacinii, de care se deosebeste prin prezenta mugurilor la subsuoara unor frunze rudimentare, in forma de solzi, si prin structura interna. – Din fr. rhizome.

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

SLOI ~uri n. 1) Bucata mare de gheata care pluteste pe apa. ◊ A fi ~ (de gheata) a fi inghetat de frig. A-i trece cuiva un ~ (sau ~uri) de gheata prin spinare (sau prin inima) a-l trece pe cineva fiori de groaza. 2) pop. Pojghita subtire, care se formeaza la suprafata unui lichid sau acopera un obiect. ~ de grasime. 3) inv. pop. Bucata de ceara, de seu etc. inchegata prin racire. 4) fig. Persoana lipsita de caldura sufleteasca; om rece. [Monosilabic] /<bulg. sloj

L******T, -A, l*******i, -te, adj. 1. (Despre haine) Care si-a stricat forma, largindu-se prea mult; deformat. ♦ (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate intre ele sau prea distantate. 2. Fig. (Despre stil) Cu dezvoltari prea mari, lipsit de concizie, prolix, diluat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Prea rar, taraganat. ♦ (Despre gesturi) Care arata lipsa de vioiciune, incetineala, lene. – V. l*****a.

CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.

EPIGON s. m. 1. denumire data fiilor celor sapte comandanti la asediul Tebei. ◊ diadoh. 2. urmas lipsit de o**********e, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei scoli literare. 3. (biol.) descendent al unui tip animal care prezinta variatie in forma. (< germ. Epigone, fr. epigone, lat. epigonus, gr. epigonos)

KIWI s. f. invar. 1. Pasare acarinata din Noua Zeelanda, pe cale de disparitie, inalta de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsita de clavicula, care se hraneste cu larve de insecte si duce o viata nocturna (Apteryx australis). 2. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu forma ovala, de marimea unui mar mijlociu, cu miezul verde, carnos, acrisor si cu coaja pufoasa, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

MOLATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste incetineala; greoi. Gest ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de vigoare; fara energie; molau; mamaligos. 3) Care exprima atentie si duiosie; gales; tandru. Privire ~ca. 4) Care are o intensitate redusa. Cantec ~. 5) Care calmeaza, linisteste; calmant. 6) (despre forme de relief) Care are panta mica; cu inclinatie mica. /moale + suf. ~atic

IASCA f. 1) Ciuperca parazita lemnoasa, in forma de copita, care creste pe trunchiul unor arbori. 2) inv. Material preparat din aceasta ciuperca si folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului si al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

UNDUIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care unduieste, care formeaza unde; care se misca in unde. 2) fig. (despre sunete) Care este placut auzului; armonios; melodios. 3) (despre persoane) Care manifesta lipsa de stabilitate in opinii sau in comportare; lipsit de stabilitate in pozitii sau in opinii; schimbator. /a undui + suf. ~os

boboteaza s. f. – Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cind se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Cristos. formatie artificiala, din sl. Bogu „Dumnezeu” si boteaza, constituita ca sl. Bogojavlenije „Boboteaza” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) si devenita pop., prin intermediul bisericii. Aceasta explicatie este traditionala de la Miklosich, dar a fost combatut constant de Puscariu, Dacor., I, 437 si DAR (cf. REW 570), care pledeaza pentru apa-boteaza, forma care se aude inca in anumite regiuni din Trans., si pe care o considera a fi cea primara. Totusi, aceasta ultima compunere cu greu ar putea fi autentica, deoarece este lipsita de sens (totdeauna s-a botezat cu apa, si nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curind o interpretare pop. a celei dinainte.

MANECHIN s.n. Figura de lemn, de ceara etc. care reprezinta corpul (sau numai bustul) omului; este folosita de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ forma care reprezinta corpul omenesc si pe care se probeaza (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoana care prezinta modelele de imbracaminte ale marilor ateliere sau fabrici de confectii. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, usor de condus, foarte influentabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn].

CAS, (1) casuri, s. n. (casi, s. m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte inchegat si stors de zer. 2. Substanta lipicioasa care se formeaza in colturile ciocului la puii de pasari. ◊ Expr. (Ir.) E cu cas(ul) la gura sau Inca nu i-a picat casul de la gura, se spune despre un tanar nepriceput, lipsit de experienta (dar cu pretentii). – Lat. caseus.

VATRAI, vatraie, s. n. 1. Unealta mecanica in forma de carlig lung sau de lopatica, cu coada, cu care se scoate sau se scormoneste jarul din sobe, din cuptoare etc.; vatrar. ◊ Expr. (Pop. si fam.) Trai pe vatrai = viata usoara, lipsita de griji. (Inv. si reg.) Trai cu vatrai = viata grea, plina de certuri, de neintelegeri. 2. Lamba (la caruta sau car). – Cf. scr. vatralj, bg. vatral.

LINIAR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei si a compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii si contururi (fara umbre). 2) fig. Care nu patrunde in esenta lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuala; simplist. 3) mat.: Ecuatie ~a ecuatie de gradul intai. [Sil. -ni-ar] /<fr. lineaire, lat. linearis

MULTUMIT, -A, multumiti, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, caruia nu-i lipseste nimic; satisfacut, indestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Inv. si pop.) Recunostinta (exprimata prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se ofera drept rasplata. 3. S. f. (Inv. si pop.) Bucurie, satisfactie. 4. Prep. (In forma multumita; construit cu dativul) Datorita..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) multamit, -a adj.] – V. multumi.

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

ATAT² ~ta (~ti, ~te) pron. nehot. (mai ales in forma atata) 1) (se foloseste pentru a inlocui un nume sau o propozitie, care exprima un numar, o masura, o cantitate etc.). ◊ ~ta-ti trebuie! numai incearca! (ca va fi rau de tine). 2) Numai aceasta. ~ ne mai lipsea! /<lat. eccum-tantum

CONSILIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activitatii unei organizatii, firme, societati comerciale, institutii etc. ◊ Consiliu de stat = a) (in unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta; b) denumire data organului consultativ al sefului statului; organul suprem al jurisdictiei administrative; organul administrativ central. Consiliu de ministri = totalitatea ministrilor indeplinind functia de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutela alcatuit din membrii familiei, care se pronunta asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu stiintific = colectiv insarcinat cu indrumarea muncii stiintifice intr-o institutie de invatamant superior sau intr-un institut de cercetare. Consiliu redactional = organ consultativ de pe langa redactia unei edituri, format din specialisti apartinand domeniilor de activitate ale redactiei respective. 2. (Inv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.

OBRAZ¹ ~ji m. Fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ◊ A avea ~ subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva ~zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) ~ (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune ~zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva in ~ a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu ~zul a pati o rusine. A (mai) avea inca ~ a (mai) indrazni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai indrazneste? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

RUGINA ~i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) Boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis

CERNOZIOM (‹ rus.) s. n. (PEDOL.) Tip de sol zonal, din clasa molisolurilor, caracteristic reg. temperat-continentale, format indeosebi pe loess si depozite loessoide, in conditii bioclimatice de stepa tipica sau de silvostepa. Are culoare inchisa (neagra, castanie etc.), acumulare apreciabila de humus (4-15 %) in orizontul superior (A), de carbonati in cel inferior (C) si fertilitate naturala ridicata. Orizontul B lipseste. In functie de continutul in humus si carbonati se disting tipurile: castaniu, ciocolatiu, carbonatic, argiloluvial, cambic (levigat), gras (c. propriu-zis). In Romania este caracteristic C. Romane, C. Moldovei, Cimpiei de Vest, Pod. Dobrogei. Termen introdus in stiinta de pedologul rus V.V. Dokuceaev.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

GHIVECI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pamant ars, de material plastic etc., de forma tronconica, folosit pentru plantarea (in casa a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pamant, nisip, mranita, ingrasaminte chimice etc., in care se planteaza rasadurile de legume. 2. Mancare preparata din tot felul de legume, cu sau fara carne. ♦ Fig. (Peior.) Creatie literara, muzicala etc. eterogena si lipsita de valoare. – Din tc. guvec.

batjocura (batjocuri), s. f. – Luare in ris, bataie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). In vechime se folosea in acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre crestini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocura. In privinta asocierii ambilor termeni a bate si joc, explicatia pare dificila; exista si in mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicatia sugerata anterior de catre Puscariu 176, in legatura cu o combinatie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsita de fundament, si insusi autorul a renuntat la ea, in DAR. Mentionam ca Cihac, II, 638, se refera la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine sas. „bazokurin” „a-si bate joc”.

DELICAT, -A, delicati, -te, adj. 1. (Despre fiinte si lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingas, subtirel, gratios; p. ext. fragil; (despre fiinte) plapand, subred, slabut. ♦ (Despre culori, nuante) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate buna (in ceea ce priveste finetea materialului si a executiei). ♦ (Despre mancaruri, bauturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni si despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentie, de grija; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situatii etc.) Care cere mare bagare de seama, prudenta, rezerva, subtilitate; gingas. – Din fr. delicat, lat. delicatus.

PASIV² ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de lipsa de interes; lipsit de initiativa personala; inactiv. Participare ~a. Rol ~. ◊ Aparare ~a (sau civila) sistem de masuri menite sa protejeze populatia si obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac si sa efectueze lucrari urgente de salvare si restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosita frecvent in vorbire. 3) si substantival (despre verbe si categorii verbale) Care are forma ce indica ca actiunea realizata de cineva sau de ceva o sufera subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la actiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

SIMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Proba la jocurile de tenis, disputata intre doi jucatori. 2. Usor de facut, de priceput etc. ♦ Fara ornamente, neincarcat, necautat. ♦ (Gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. Care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (Despre oameni sau manifestarile lor) lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ lipsit de cultura; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex].

SIMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente diferite. ◊ (s. n.) partida de tenis intre doi jucatori; single (1). 2. care nu este complicat, usor de facut, de inteles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultura. (< fr. simple)

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

SARPE serpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. Om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens