INCOLOR, -A adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fara personalitate; searbad, sters. (< fr. incolore, lat. incolor)

VESTED, -A, vestezi, -de, adj. 1. (Despre plante sau parti ale lor) Care si-a pierdut prospetimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafete etc.) Pe care vegetatia si-a pierdut prospetimea, s-a ofilit. ♦ Fig. lipsit de culoare, mohorat. 2. Fig. (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) Lipsit de vlaga, de vioiciune; ofilit. 3. (Despre culori) Lipsit de stralucire; palid, sters, mort. – Din lat. *vescidus (< vescus).

NEACCENTUAT, -A, neaccentuati, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poarta accent, care nu este scos in relief. 2. Fig. lipsit de culoare, de stralucire; sters. [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Ne- + accentuat.

STERS², STEARSA, stersi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, taiat cu o linie, suprimat. 2. lipsit de culoare, de stralucire; neclar, spalacit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fara calitati, mediocru. 3. Care si-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanta; stins. – V. sterge.

SPALACIT, -A, spalaciti, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale carui culori s-au sters; decolorat. ♦ Palid, searbad, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spalaci.

SPALACIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este lipsit de culori vii; decolorat; sters. 2) Care este lipsit de expresie; palid; sters; fad. /v. a spalaci

INCOLOR, -A adj. lipsit de culoare. ♦ (Fig.) Fara personalitate, searbad, sters. [Cf. fr. incolore, it. incoloro, lat. incolor].

INALBIRE, inalbiri, s. f. Actiunea de a (se) inalbi si rezultatul ei; inalbit¹. ♦ (Hort.) Crestere fortata a unor legume la intuneric pentru a obtine frunze si petioluri de culoare alba-galbuie, lipsite de amareala. – V. inalbi.

SPELB, -A, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fata lor) Palid; galben. ♦ (Despe ochi) lipsit de o culoare precisa si de expresie; spalacit. 2. (Despre bauturi) Fara gust; fad, searbad. – Et. nec.

MURDAR ~a (~i, ~e) 1) Care este plin de murdarie; zoios. 2) (despre persoane) Care nu respecta sau neglijeaza curatenia. 3) fig. Care este vrednic de dispret; lipsit de scrupule. 4) (despre lumina, apa etc.) Care nu este limpede. 5) (despre culori) Care este lipsit de claritate. 6) (despre cuvinte sau despre expresii) Care vadeste lipsa de pudoare. /<turc. murdar

MOHORAT, -A, mohorati, -te, adj. 1. Care are culoarea de la rosu-caramiziu la rosu-vinetiu; p. gener. de culoare inchisa; intunecat, sumbru. ♦ lipsit de lumina, intunecos, sumbru. 2. Fig. (Despre oameni) Mahnit, trist, posomorat. – V. mohori.

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

PALID ~da (~zi, ~de) 1) (despre fata) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emotii). 2) (despre persoane) Care are fata cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; sters. Expunere ~da. /<lat. pallidus, it. pallido

PALID, -A, palizi, -de, adj. 1. (Despre fata sau despre parti ale fetei) Care este fara culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fara culoare; livid, pal. 2. (Despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate; care raspandeste o lumina slaba; fara stralucire; stins². 3. (Despre culori) Care este putin intens, care este sters, estompat sau spalacit; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin estompata sau spalacita. ♦ Fig. lipsit de vigoare; sters; searbad. – Din lat. pallidus, it. pallido.

INCOLOR ~a (~i, ~e) 1) Care nu are culoare; fara culoare. Un gaz ~. 2) fig. Care este lipsit de individualitate; fara expresie; sters; fad; palid; searbad; spalacit. /<fr. incolore

CENUSIU, -IE, cenusii, s. n., adj. 1. S. n. culoare obtinuta prin suprapunerea in diferite proportii a culorilor alb si negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenusii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Sters, lipsit de expresivitate. – Cenusa + suf. -iu.

STINS², -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.

FAD ~da (~ zi, ~ de) 1) (despre mancaruri) Care este lipsit de gust; searbad; insipid. 2) fig. Care este lipsit de expresie; fara expresivitate; sters; inexpresiv; decolorat; palid. culoare ~da. Frumusete ~da. /<fr. fade

INTUNECOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care este cufundat in intuneric; lipsit de lumina; sumbru; obscur. 2) fig. Care este de culoare intunecata, inspirand tristete; posomorat; sumbru. /intunec + suf. ~os

INTUNECOS, -OASA, intunecosi, -oase, adj. 1. lipsit de lumina, cufundat in intuneric; obscur, intunecat. ♦ (Rar) De culoare inchisa. 2. Fig. Intunecat, posomorat, sumbru, trist. – Intuneca + suf. -os.

NAPARCA, naparci, s. f. 1. 1. Specie de soparla lipsita de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenusie, acoperit cu solzi stralucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Soparla. 2. (Pop.) Vipera. ◊ Expr. Pui de naparca = om rau, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. a**l. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui garbaci. 2. Luntre mica si ingusta. [Pl. si: (reg.) naparce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

spelb (-ba), adj. – Fara culoare, spalacit. Origine incerta. Pare sa fie it. scialbo „alb”. Lipseste din toate dictionarele, apare numai la scriitorii contemporani (de ex. la Matei Caragiale: spelba floare de ceara). Nu exista probe de uz popular.

LANGUSTA, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemanator cu racul, dar lipsit de clesti, cu antene foarte lungi si cu carapacea spinoasa, de culoare violacee, a carei carne este foarte gustoasa (Palinurus vulgaris). – Din fr. langouste.

STRIDENT, -A, stridenti, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascutit si puternic, patrunzator; lipsit de armonie, neplacut la auz. ♦ P. gener. Neplacut, suparator; socant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este in armonie cu culorile inconjuratoare; prea aprins, prea viu, batator la ochi; tipator. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis.

APARTHEID s.n. Politica rasista de discriminare indreptata impotriva populatiei bastinase de alta culoare decat cea alba in Africa de Sud si Rhodesia, unde aceasta este lipsita de drepturi politice, sociale, economice si de invatamant, traind separat de populatia alba, in rezervatii cu pamanturi sarace si neroditoare. [< engl., ol. apartheid < cuv. afrikaans].

PAL¹, -A, pali, -e, adj. (Despre oameni si despre fata lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Putin intens, sters; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin intensa, stearsa; (despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care raspandeste o lumina slaba; care este fara stralucire; stins, palid. – Din fr. pale.

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Roca sedimentara, galbena sau cafenie, folosita in olarie, in constructii si in sculptura; argila. ◊ Lut verde = argila de culoare verde, folosita pentru tras braie la casele taranesti. ◊ Expr. A fi ca lutul in mana olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lasa influentat. 2. Pamant. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum.

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

CERNOZIOM (‹ rus.) s. n. (PEDOL.) Tip de sol zonal, din clasa molisolurilor, caracteristic reg. temperat-continentale, format indeosebi pe loess si depozite loessoide, in conditii bioclimatice de stepa tipica sau de silvostepa. Are culoare inchisa (neagra, castanie etc.), acumulare apreciabila de humus (4-15 %) in orizontul superior (A), de carbonati in cel inferior (C) si fertilitate naturala ridicata. Orizontul B lipseste. In functie de continutul in humus si carbonati se disting tipurile: castaniu, ciocolatiu, carbonatic, argiloluvial, cambic (levigat), gras (c. propriu-zis). In Romania este caracteristic C. Romane, C. Moldovei, Cimpiei de Vest, Pod. Dobrogei. Termen introdus in stiinta de pedologul rus V.V. Dokuceaev.

DELICAT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care este plin de gratie. 2) (despre constitutia fizica) Care este lipsit de vigoare, de rezistenta; plapand; slab; gingas; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste multa bunavointa si amabilitate in relatiile cu alti oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; putin intens; atenuat. 5) (despre mancaruri, bauturi) Care are gust placut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multa indemanare. 7) (despre situatii, probleme) Care cere precautie si bagare de seama. /<fr. delicat, lat. delicatus

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

PESTRIT ~a (~i, ~e) 1) Care are pete mici de diferite culori. 2) Care consta din elemente de natura sau de origine diferita; amestecat; eterogen. 3) pop. fam. Care nu este sincer; prefacut; fatarnic; ipocrit. ◊ A fi cu matele ~e (sau ~ la mate) a) a fi rau la inima; lipsit de mila; hain; b) a fi foarte zgarcit. /<sl. pistri

DELICAT, -A, delicati, -te, adj. 1. (Despre fiinte si lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingas, subtirel, gratios; p. ext. fragil; (despre fiinte) plapand, subred, slabut. ♦ (Despre culori, nuante) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate buna (in ceea ce priveste finetea materialului si a executiei). ♦ (Despre mancaruri, bauturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni si despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentie, de grija; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situatii etc.) Care cere mare bagare de seama, prudenta, rezerva, subtilitate; gingas. – Din fr. delicat, lat. delicatus.

SCORTOS, -OASA, scortosi, -oase, adj. 1. Care nu se indoaie, care ramane drept, lipsit de suplete, teapan, tare, rigid; a carui suprafata prezinta asperitati, care este aspru la pipait ca o scoarta (1). ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pamant etc.) Cu o crusta groasa si aspra, cu scoarta. ◊ Pepene scortos = pepene galben cu miezul tare. Mere scortoase = varietate de mere mari, cu coaja groasa, de culoare galbena-ruginie. ♦ (Despre piele) Ingrosat, aspru, uscat, batatorit, crapat; (despre fata, maini etc.) cu pielea ingrosata, aspra, batatorita, crapata. – Scoarta + suf. -os.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

INTUNECA, intunec, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face intunecos, obscur; a (se) lipsi de lumina. ♦ Refl. impers. A se insera, a se innopta, a se innegura, 2. Refl. (Despre corpuri ceresti; la pers. 3) A-si pierde stralucirea, a suferi o eclipsa. ♦ Tranz. Fig. A eclipsa, a umbri; a face sa nu se mai vada (bine). ♦ Refl. Fig. A-si micsora sau a-si pierde capacitatea de a gandi. 3. Refl. Fig. A se posomori; a se intrista. 4. Refl. A se inchide la culoare. – Probabil lat. in-tunicare „a acoperi cu o tunica”.

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob