TIGANIE ~i f. 1) Mahala locuita de tigani. 2) fig. Galagie mare. 3) peior. Comportare care denota lipsa de politete, de tact. 4) v. TIGANIME. [G.-D. tiganiei] /tigan + suf. ~ie

INELEGANTA, inelegante, s. f. (Rar) lipsa de eleganta, de finete, de tact in vorbire, in purtare; vorba sau comportare lipsita de finete, de tact; neeleganta. – Din fr. inelegance.

NEELEGANTA s. f. lipsa de eleganta, de finete, de tact in vorbire, in purtare; vorba sau comportare lipsita de finete, de tact; (rar) ineleganta. – Ne- + eleganta.

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

INELEGANTA s. f. lipsa de eleganta in vorbire, in purtare; vorba, comportare lipsita de finete, de tact. (< fr. inelegance)

INELEGANTA s.f. lipsa de eleganta in vorbire, in purtare etc.; vorba sau comportare lipsita de finete, de tact. [Cf. fr. inelegance].

SCUMPATATE s. v. atentie, avaritie, calicenie, calicie, chibzuiala, chibzuinta, chibzu-ire, cumintenie, cumpat, cumpatare, exactitate, exactitudine, grija, intelep-ciune, judecata, lipsa, masura, meticu-lozitate, migala, migaleala, minte, minutiozitate, mizerie, moderatie, nevoie, precizie, ratiune, rigoare, rigurozitate, saracie, scrupulozitate, scumpete, socoteala, socotinta, tact, zgarcenie.

CALM, -A I. adj. 1. in stare de liniste deplina. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. II. s. n. 1. stare de nemiscare; liniste deplina. ♦ ~ ecuatorial = zona de presiune atmosferica scazuta, a celor doua emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vantului si miscari ascendente. ◊ zona oceanica in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. (< fr. calme)

CALM s.n. 1. Stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. Stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. Stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].