DEFETISM s. n. 1. Opinia, parerea, atitudinea celui ce nu are incredere in reusita unei actiuni; lipsa de incredere. 2. Infractiune care consta in lansarea, raspandirea sau publicarea, in timp de razboi, de zvonuri sau informatii false, exagerate sau tendentioase, relative la situatia economica, politica si sociala a tarii. – Din fr. defaitisme.

INCREDULITATE s. f. (Rar) Insusirea de a nu fi credul; lipsa de incredere; neincredere. – Din fr. incredulite.

SFIALA, sfieli, s. f. Atitudine si purtare sfioasa, lipsa de incredere in sine, timiditate, lipsa de indrazneala; sentiment de rusine, de jena fata de cineva sau de ceva, teama, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) saiala s. f.] – Sfii + suf. -eala.

DUBIU, dubii, s. n. Indoiala, nesiguranta, lipsa de incredere (fata de cineva sau ceva). – Din lat. dubium.

DIFIDENTA s.f. Neincredere, lipsa de incredere. [< lat. diffidentia, cf. it. diffidenza].

negandire s.f. (inv.) lipsa de incredere, de prevedere, de judecata sau intelepciune.

INCREDULITATE s.f. Firea, starea omului care nu crede cu usurinta; lipsa de incredere; neincredere. [Cf. fr. incredulite].

MIZANTROPIE s. f. lipsa de incredere, dispret, ura fata de oameni; tendinta morbida de a evita societatea, de a se izola de lume. – Din ngr. misanthropia, fr. misanthropie.

NEINCREDERE s. f. lipsa de incredere; indoiala, suspiciune. – Ne- + incredere.

SUSPICIUNE, suspiciuni, s. f. lipsa de incredere in cineva, indoiala in ceea ce priveste corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intentiilor cuiva; banuiala, neincredere. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis.

DUBIU ~i n. lipsa de incredere. [Sil. du-biu] /<lat. dubium

INDOIALA ~ieli f. lipsa de incredere; neincredere; rezerva. Stare de ~ . ◊ Fara ~ cu siguranta; neaparat; numaidecat. A sta la ~ a nu fi hotarat; a sovai. [G.-D. indoielii] /a (se) indoi + suf. ~eala

MISOGINISM n. livr. lipsa de incredere fata de calitatile morale ale femeilor; atitudine negativa fata de femei. /misogin + suf. ~ism

SUSPICIUNE ~i f. 1) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; banuiala. A avea ~i. 2) lipsa de incredere. [G.-D. suspiciunii; Sil. -ci-u-] /<lat. suspicio, ~onis, fr. suspicion

CREZARE ~ari f. Sentiment de convingere; lipsa de indoiala; incredere. ◊ A da ~ a crede ceea ce spune cineva. /a crede + suf. ~are

incredere f. 1) v. A SE INCREDE. 2) Sentiment de convingere; lipsa de indoiala. Priveste cu ~ viitorul. ◊ A se bucura de ~ a fi considerat om cinstit si de nadejde. Om (sau persoana) de ~ om serios, pe care te poti bizui. Vot de ~ sustinere a unui program de activitate. [G.-D. increderii; Sil. in-cre-] /v. a increde

NESIGUR, -A, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu ofera siguranta, pe care nu se poate conta; incert, indoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistenta. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de incredere (in sine), de fermitate; nehotarat, sovaielnic; p. ext. timid, stangaci. ♦ (Despre actiunile si manifestarile oamenilor) Care arata, exprima, tradeaza lipsa de convingere, de hotarare, de incredere, de fermitate; p. ext. care tradeaza, exprima stangacie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se afla inca in formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat inca. – Ne- + sigur.

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. incredere oarba. /<lat. orbus

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta