GAGAUTA ~i m. Om care vadeste lipsa de caracter sau de inteligenta; barbat prostanac. /cf. gagauz

GOGOMAN ~i m. fam. depr. Persoana care vadeste lipsa de caracter si de inteligenta; prostanac; bleg. /Din reg. gog + oman

PROSTAN ~a (~i, ~e) si substantival Care vadeste lipsa de caracter si de inteligenta; bleg. /prost + suf. ~an

PROSTANAC ~ca (~ci, ~ce) si substantival Care vadeste lipsa de caracter si de inteligenta; bleg. /prostan + suf. ~ac

HONEST IAGO (lat.) cinstite Iago – Shakespeare, „Othello”, act. III, scena 5. Astfel se adreseaza Othello perfidului sau slujitor Iago. Expresie ironica, relevand lipsa de caracter.

INFORMAL adj. 1. (englezism) neoficial. (lipsa caracterului ~ al delegatiei.) 2. (eronat) informativ, informational.

ARTIFICIALITATE f. caracter artificial; lipsa de naturalete; prefacatorie; falsitate. /artificial + suf. ~itate

DISTINCTIE ~i f. 1) caracter distinct; lipsa de asemanare; deosebire; diferenta. 2) Atitudine, comportare, infatisare aleasa, deosebita. 3) Diploma sau titlu, care recompenseaza un merit al cuiva. [Art. distinctia; G.-D. distinctiei; Sil. -ti-e] /<fr. distinction, lat. distinctio, ~onis

EGALITATE ~ati f. 1) caracter egal; lipsa de diferenta; identitate. 2) mat. Relatie intre doua marimi egale. 3) sport Situatie in care mai multi concurenti realizeaza acelasi numar de puncte. A termina jocul la ~. [G.-D. egalitatii] /<fr. egalite, lat. aequalitas, ~atis

FATARNICIE ~i f. caracter fatarnic; lipsa de sinceritate; prefacatorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. [Art. fatarnicia; G.-D. fatarniciei; Sil. -ci-e] /fatarnic + suf. ~ie

FRAGILITATE f. 1) caracter fragil. 2) lipsa de temeinicie. /<fr. fragilite

IDIOTENIE ~i f. 1) caracter idiot; lipsa de inteligenta; c*******m; tampenie; imbecilitate. 2) Fapta sau vorba de om idiot; c*******m; neghiobie; stupiditate; imbecilitate. [G.-D. idioteniei] / idiot + suf. ~enie

IMPERFECTIUNE ~i f. 1) caracter imperfect; lipsa de perfectiune. 2) Ceea ce este imperfect. [Sil. -ti-u-] /<fr. imperfection, lat. imperfectio, ~onis

IMPOSIBILITATE f. 1) caracter imposibil; lipsa de posibilitate; neputinta. 2) Lucru imposibil. [G.-D. imposibilitatii] /<fr. impossibilite, lat. impossibilitas, ~atis

IMPOTENTA f. 1) caracter impotent; lipsa de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotentei] /<fr. impotence, lat. impotentia

IMPRUDENTA ~e f. 1) caracter imprudent; lipsa de prudenta. 2) Fapta sau vorba imprudenta. /<fr. imprudence, lat. imprudentia

IMPULSIVITATE f. caracter impulsiv; lipsa de stapanire; nestapanire. [G.-D. impulsivitatii] /<fr. impulsivite

IMPURITATE ~ati f. 1) caracter impur; lipsa de puritate. 2) fig. lipsa de integritate morala; imoralitate. 3) chim. Substanta straina care se gaseste in componenta altei substante. 4) la pl. Substante toxice sau infectioase aflate in mediul inconjurator. /<fr. impurete, lat. impuritas, ~atis

INACCESIBILITATE f. caracter inaccesibil; lipsa de accesibilitate. /<fr. inaccessibilite

INACTIVITATE f. caracter inactiv; lipsa de activitate; pasivitate. [G.-D. inactivitatii] /<fr. inactivite

INCOERENTA ~e f. caracter incoerent; lipsa de coerenta. /<fr. incoherence

INCOMPATIBILITATE f. 1) caracter incompatibil. 2) lipsa de compatibilitate. 3) med. Nepotrivire biologica a grupului sangvin sau a unor organe sau tesuturi implantate. [G.-D. incompatibilitatii] /<fr. incompatibilite

INCONSECVENT/A ~e f. 1) caracter inconsecvent; lipsa de consecventa. 2) Atitudine inconsecventa; inconstanta. /<lat. consequentia, fr. inconsequence

INCONSISTENTA ~e f. caracter inconsistent; lipsa de consistenta. /<fr. inconsistance

INCONSTANTA ~e f. 1) caracter inconstant; lipsa de constanta. 2) Atitudine inconstanta; inconsecventa. [G.-D. inconstantei; Sil. -con-stan-] /<fr. inconstance

INDECENTA ~e f. 1) caracter indecent; lipsa de decenta; impudicitate; nerusinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indecence, lat. indecentia

INEXISTENTA f. caracter inexistent; lipsa de existenta. /<fr. inexistence

INFIDELITATE ~ati f. 1) Atitudine sau purtare infidela. 2) caracter infidel; lipsa de fidelitate. [G.-D. infidelitatii] /<fr. infidelite, lat. infidelitas, ~atis

INGRATITUDINE f. caracter ingrat; lipsa de recunostinta; nerecunostinta. [G.-D. ingratitudinii; Sil. in-gra-] /<fr. ingratitude, lat. ingratitudo, ~inis

INSTABILITATE f. 1) caracter instabil; lipsa de stabilitate; nestabilitate. 2) Atitudine instabila; nestatornicie. [G.-D. instabilitatii] /<fr. instabilite, lat. instabilitas, ~atis

INTOLERANTA ~e f. 1) caracter intolerant; lipsa de toleranta; neingaduinta. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolerance

INUTILITATE ~ati f. caracter inutil; lipsa de utilitate. [G.-D. inutilitatii] /<fr. inutilite, lat. inutilitas, ~atis

IPOCRIZIE ~i f. caracter ipocrit; lipsa de sinceritate; fatarnicie; falsitate; duplicitate. [G.-D. ipocriziei; Sil. -po-cri-] /<fr. hypocrisie

IRESPONSABILITATE ~ati f. 1) caracter iresponsabil; lipsa de responsabilitate; neresponsabilitate. 2) Atitudine sau fapta iresponsabila. /<fr. irresponsabilite

JOSNICIE ~i f. 1) caracter josnic; lipsa de scrupule. 2) Comportare de om josnic; ticalosie; marsavie; abjectie; infamie. [G.-D. josniciei] /josnic + suf. ~ie

MODESTIE f. caracter modest; lipsa de ingamfare. [G.-D. modestiei] /<lat., it. modestia, fr. modestie

NAIVITATE ~ati f. 1) caracter naiv. 2) Li-psa de maturitate in judecata sau in comportare. 3) Vorba, fapta sau atitudine specifica unui om naiv. A spune ~ati. [G.-D. naivitatii; Sil. na-i-] /<fr. naivete

PLATITUDINE ~i f. 1) caracter plat; lipsa de originalitate; banalitate. 2) Vorba sau idee plata. /<fr. platitude

PRETIOZITATE f. 1) caracter pretios. 2) lipsa de simplitate si de naturalete (mai ales in vorbire). /<fr. preciosite

PRIMITIVISM n. 1) caracter primitiv. 2) lipsa de cultura; stare de inapoiere. 3) (in sec. XIX-XX) Tendinta in arta constand in adoptarea normelor preconizate in perioada primitiva a culturii. /<fr. primitivisme

SIMPLITATE f. 1) caracter simplu. 2) lipsa de artificialitate; originalitate. 3) Comportament simplu, lipsit de prefacatorie. [G.-D. simplitatii] /simplu + suf. ~itate

TAMPENIE ~i f. 1) caracter tamp; lipsa de inteligenta. 2) Manifestare de om tamp. [G.-D. tampeniei; Sil. -ni-e] /tamp + suf. ~enie

UNIFORMITATE f. 1) caracter uniform. 2) lipsa de varietati; absenta de modificari; monotonie; constanta. ~ in predare. /<fr. uniformite, lat. uniformitas, ~atis

ARTIFICIALITATE s. f. caracter artificial; lipsa de naturalete. (< fr. artificialite)

PERFIDIE s. f. caracter perfid; lipsa de loialitate, de cinste; viclenie, fatarnicie, ipocrizie. ◊ fapta perfida. (< fr. perfidie)

ILEGITIMITATE s. f. (Rar) lipsa de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illegitimite.

ILOGICITATE s. f. (Rar) lipsa de logica, caracter ilogic. – Din fr. illogicite.

INCOMPREHENSIBILITATE s. f. lipsa de intelegere; caracterul a ceea ce este incomprehensibil. – Din fr. incomprehensibilite.

ASINCRONISM, asincronisme, s. n. lipsa de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.

CONTRADICTIE ~i f. 1) Situatie dintre fenomene, idei, expresii etc., care se contrazic reciproc. 2) Relatie dintre obiectele si fenomenele din natura si societate constand in existenta unor opozitii reciproce. 3) lipsa de armonie; caracter opus. [Art. contradictia; G.-D. contradictiei; Sil. -ti-e] /<fr. contradiction, lat. contradictio, ~onis

OBSCURITATE ~ati f. 1) caracter obscur; intuneric. 2) lipsa de inteligibilitate. 3) Stare obscura. /<fr. obscurite, lat. obscuritas, ~atis

RIGIDITATE ~ati f. 1) caracter rigid. ~ dielectrica. 2) lipsa de flexibilitate; inflexibilitate. ~ musculara. ~ cadaverica. 3) fig. Severitate excesiva; asprime; duritate; intransigenta. /<fr. rigidite

IMPROPRIETATE s. f. caracter impropriu, necorespunzator; lipsa de proprietate a unui termen. (< fr. impropriete)

NULITATE s. f. 1. insusirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsa totala de merite. ◊ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsa de valoare legala a unui act juridic. (< fr. nullite, lat. nullitas)

CONFUZIE ~i f. 1) caracter confuz; stare confuza; lipsa de claritate; incurcatura. 2) Eroare rezultata din confundarea lucrurilor sau a fiintelor. ◊ ~ mintala stare patologica pasagera sau persistenta constand in pierderea claritatii gandirii. [Art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr. confusion, lat. confusio, ~onis

PLAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte) Care are latimea si lungimea cu mult mai mare decat grosimea; de forma lata si turtita; lataret. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este intins si neted; ses. 4) fig. Care este sarac in imagini artistice; lipsit de expresivitate artistica; fad; searbad; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de personalitate; fara caracter personal. /<fr. plat

ANANDRIE s.f. (Biol.) lipsa sau pierdere a caracterelor s*****e masculine. [< fr. anandrie, cf. gr. an – fara, aner – barbat].

SALTIMBANC, saltimbanci, s. m. Actor de circ cu mimica bufa, care executa exercitii usoare de acrobatie. ♦ Fig. Om care trece cu usurinta de la o atitudine la alta, dovedind lipsa de seriozitate si de caracter. – Din fr. saltimbanque.

CLAPAUG ~ga (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari si lasate in jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari si atarna in jos. 3) fig. (despre oameni) Care vadeste lipsa de inteligenta si de caracter; prostanac. [Sil. -pa-ug] /<ucr. klapo-uchy

DILETANTISM n. 1) caracter sau atitudine de diletant. 2) lipsa de competenta in exercitarea propriei specialitati. /<fr. dilettantisme

INCOMODITATE ~ati f. 1) lipsa de comoditate; situatie incomoda. 2) caracter incomod. 3) fig. Situatie neplacuta. /<fr. incommodite

NATURALETE f. lipsa de artificialitate; comportare fireasca; caracter natural. /<it. naturalezza

FACTICITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este factic. 2. (fil.) caracterul contingent, gratuit al existentei; lipsa unei justificari rationale. (< fr. facticite)

ARTIFICIALITATE s. f. caracterul a ceea ce este artificial; lipsa de naturalete; artificiozitate. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -itate.

PROLIXITATE s. f. caracterul a ceea ce este prolix; lipsa de concizie si de claritate. – Din fr. prolixite, lat. prolixitas, -atis.

NEMILA s. f. (Rar) lipsa de mila¹; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Ne- + mila¹.

DIFERENTA ~e f. 1) lipsa de asema-nare; deosebire; distinctie. ◊ ~ specifica caracter prin care o specie difera de toate celelalte specii ale aceluiasi gen. 2) Rezultat al unei scaderi matematice; rest. /<fr. differance, lat. differentia

ASINCRONISM s.n. caracterul a ceea ce este asincron. ♦ lipsa de concordanta in timp. ♦ Efect cinematografic dintre coloana vizuala si cea sonora. [Cf. it. asincronismo].

ARTIFICIALITATE s.f. caracterul a tot ce este artificial; lipsa de naturalete. [< artificial + -itate].

IMPOSIBILITATE s.f. caracterul a ceea ce este imposibil; lipsa de posibilitate, neputinta. [Cf. fr. impossibilite, lat. impossibilitas].

INDETERMINARE s.f. 1. caracterul a ceea ce este nedeterminat. 2. lipsa de hotarare; indeterminatie. [Cf. fr. indetermination].

MESCHINARIE s. f. 1. caracter, atitudine, fapta de om meschin. 2. lipsa de valoare, de semnificatie. (< fr. mesquinerie)

SUPERFICIALITATE s. f. caracterul a ceea ce este superficial; lipsa de profunzime. ◊ lucru superficial. (< fr. superficialite)

ARTIFICIALITATE, artificialitati, s. f. caracterul a ceea ce este artificial; lipsa de naturalete. [Pr.: -ci-a-] – Din artificial + suf. -(i)tate.

SUPERFICIALITATE s. f. caracterul a ceea ce este superficial; Fig. lipsa de adancime, de profunzime; usuratate. ♦ (Concr.) Lucru superficial. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. superficialite.

NULITATE ~ati f. 1) caracter nul. 2) Persoana nula, total incapabila. 3) jur. lipsa de valoare legala a unui act. /<fr. nullite, lat. nullitas

INTERMITENTA s.f. caracterul a ceea ce este intermitent; intrerupere, lipsa de continuitate. [Cf. fr. intermittence, it. intermittenza].

PRERAFAELITISM (PRERAFAELISM) (< engl., fr.) s. n. 1. Curent artistic aparut in Marea Britanie in jurul anului 1849, sub influenta teoriilor estetice ale lui J. Ruskin (in literatura) si ale lui D. G. Rossetti (in arta) si ca o reactie impotriva caracterului conventional al artei victoriene si a lipsei de ideal din epoca industrializarii. Considerand ca apogeul picturii l-a constituit perioada inaintasilor lui Rafael, p. milita pentru o intoarcere la puritatea artei acestora. Influenta manierista a desenului spiritualizat si a coloritului delicat se asociaza unui misticism estetizant. Reprezentanti: W. H. Hunt, J. E. Millais, T. Woolner, F. G. Stephens, J. Collinson, Christina Rossetti, E. Burne-Jones, G. Frederic Watts. Organul oficial al p. a fost revista „The Germ”. 2. Curent estetizant in literatura sec. 19, care condamna poezia decadenta si admitea literatura inaintasilor.

FALSITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsa de adevar. 2. Atitudine, comportare fatarnica; ipocrizie, fatarnicie, prefacatorie. [Var.: (pop.) falsitate s. f.] – Din it. falsita, lat. falsitas, -atis.

COERENTA ~e f. 1) Legatura interna stransa; caracter coerent; unitate; coeziune. 2) Relatie armonioasa intre idei; lipsa de contradictii. [Sil. co-e-ren-] /<lat. cohaerentia, fr. coherence

PROZAISM n. 1) caracter prozaic. 2) Prezenta in poezie a elementelor prozaice; lipsa de expresivitate; platitudine. /<fr. prosaisme

SURDITATE f. 1) caracter surd. 2) Infirmitate congenitala sau dobandita constand din lipsa simtului auzului. [G.-D. surditatii] /<fr. surdite

MONOTONIE s.f. caracterul a ceea ce este monoton; uniformitate plictisitoare, lipsa de varietate in ton. [Gen. -iei. / < fr. monotonie].

BEOTISM s. n. lipsa de gust, de preocupari intelectuale; vulgaritate, badaranie; caracter rudimentar in stil si in limba. (< fr. beotisme)

MESCHINARIE, meschinarii, s. f. 1. lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca, micime (sufleteasca, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, fapta de om meschin. ♦ Zgarcenie, avaritie. 2. lipsa de importanta, de semnificatie; intamplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.

VIOLENTA, violente, s. f. 1. Insusirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tarie. 2. lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; vehementa, furie. 3. Faptul de a intrebuinta forta brutala; constrangere, violentare; siluire; incalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta, impulsiva. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.

NULITATE s.f. 1. Insusirea, caracterul lucrului nul. 2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ lipsa totala de merite; incapacitate. 3. lipsa de valoare legala a unui act. [Cf. fr. nullite].

CORESPONDENT, -A s.m. si f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia in fata scolii. 3. (Rar) Cel care poarta corespondenta cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente].

CORESPONDENT, -A I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestora fata de scoala. 3. cel care poarta corespondenta cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzator. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului la vot; unghiuri e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care intersecteaza doua drepte, un unghi fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, in cadrul frazei, al unei parti de propozitie. (< fr. correspondant)

INEGAL, -A, inegali, -e, adj. Care nu este egal, care nu este la fel; neegal. ♦ Care vadeste o lipsa de echilibru intre forte, valori etc. Lupta inegala. ♦ Schimbator, nestabil; neconstant. caracter inegal. ♦ Care nu e neted; neuniform. – Din fr. inegal.

KITSCH [pr.: kici] kitschuri n. 1) Produse cu caracter de pseudoarta, caracterizate prin platitudine, imitatie superficiala a operelor de arta; lipsa de originalitate. 2) Reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere artistice, multiplicate si valorificate comercial. 3) Obiect (tablou, carte etc.) de proasta calitate. [Monosilabic] /< germ. Kitsch

NEBULOZITATE ~ati f. 1) caracter nebulos. 2) Stare a cerului acoperit de nori; grad de innorare. 3) fig. lipsa de claritate; neclaritate. ~ in idei. /<lat. nebulositas, fr. nebulosite

FURTUNATIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) (despre fenomene atmosferice) Care are caracter de furtuna. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste intensitate si lipsa de logica. /furtuna + suf. ~atic

INTERMITENTA ~e f. 1) caracter intermitent. 2) Oprire de scurta durata in desfasurarea unei actiuni, a unui proces; lipsa de continuitate; intrerupere; pauza; discontinuitate. /<fr. intermittence, it. intermittenza

NULITATE, nulitati, s. f. 1. Insusirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sanctiune a actului juridic care suprima, in principiu si pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozitiilor legale. 3. lipsa totala de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoana nula. (3). – Din fr. nullite, lat. nullitas.

F*******C, -A, f********i, -ce, adj. Cu caracter nepasator, cu sange rece; imperturbabil, calm, linistit, placid. ◊ Tip f*******c = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin echilibru, stapanire de sine si lipsa de mobilitate; persoana cu sistem nervos puternic, echilibrat, lucid, rece. – Din fr. f*********e.

CONVENTIONALISM s.n. 1. caracterul a ceea ce este convetional. 2. (Lit.; arte) Tendinta de supunere la regulile general acceptate, fara o percepere proprie, realista a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Conceptie filozofica de tip pozitivist, potrivit careia axiomele geometrice, ca si legile stiintei sunt simple simboluri sau conventii create de oamenii de stiinta din considerente de comoditate a gandirii, in mod arbitrar. ♦ Conventionalism moral = teorie care considera morala drept rezultat al conventiei, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rau. [Pron. -ti-o-. / < fr. conventionnalisme].

Y s. m. invar. 1. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (avand in general diversele valori ale lui „i”); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii si pentru variabila independenta a unei functii. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine in determinarea sexului. La om si la mai multe specii de animale combinatia XY determina sexul masculin; in lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decat majoritatea celorlalti cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.

PRIMAR, -A I. adj. 1. initial, de la inceput, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de baza. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant, cu caracter obligatoriu, in care se predau notiunile elementare ale principalelor discipline; era ~a = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice producator de materii prime (agricultura si industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare in prima faza a unei boli. 2. care se manifesta brutal; care dovedeste lipsa de cultura, de rafinament. 3. (despre elemente si compusi chimici) cu o singura valenta satisfacuta de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atributii administrative in orase si comune. (< lat. primarius, fr. primaire)