ATARAXIE s. f. 1. (Med.) Stare bolnavicioasa de pasivitate a unui organ sau a unei functiuni. 2. Conceptie filozofica idealista din antichitate care sustinea ca omul trebuie sa tinda spre o stare de perfecta liniste sufleteasca prin detasarea de framantarile lumii. – Din fr. ataraxie.

DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. A face sa nu mai existe (stricand, spargand, daramand etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face sa-si piarda sau a-si pierde intreaga avere, intreaga sanatate, intreaga liniste sufleteasca etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] – Din it. distruggere.

SENINATATE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie linistita a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniste sufleteasca. – Senin + suf. -atate.

ATARAXIE f. 1) Stare de liniste sufleteasca absoluta. 2) Boala care se manifesta prin pasivitatea unui organ sau a unei functii. /<fr. ataraxie, gr. ataraxia

ECHILIBRU ~e n. 1) Stare a unui corp care este supus actiunii unor forte fara a-i schimba pozitia. 2) Pozitie verticala sau atitudine stabila a unui corp in spatiu. 3) Concordanta intre lucruri opuse sau diferite. 4) fig. Stare de liniste sufleteasca. [Sil. -li-bru] /<fr. equilibre, lat. aequilibrium

NELINISTE ~i f. Lipsa de liniste sufleteasca. [G.-D. nelinistii] /ne + liniste

ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

SENIN² ~a (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fara nori; limpede. 2) fig. Care vadeste liniste sufleteasca; calm; netulburat. Privire ~a. /<lat. sarenus

SENINATATE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plina de liniste sufleteasca; mina calma. [G.-D. seninatatii] /senin + suf. ~atate

TIHNA ~e f. Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; odihna. ◊ In ~ netulburat; nestingherit. Fara ~ fara incetare; intruna; neincetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni

ATARAXIE s.f. 1. (In filozofia antica greaca) Stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri. 2. (Med.) Stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fara, taraxis – tulburare].

ATARAXIE s. f. 1. stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri, urmarita ca tel suprem de mai multe scoli filozofice. 2. (med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii. (< fr. ataraxie)

CONFORTABIL, -A adj. 1. care ofera confort; comod. 2. (fig.) care asigura o liniste sufleteasca; important, considerabil. (< fr. confortable)

ATARAXIE s. f. 1. Conceptie filozofica idealista, in antichitate, care sustinea ca omul trebuie sa tinda spre o stare de perfecta liniste sufleteasca. 2. (Med.) Stare bolnavicioasa de pasivitate a unui organ sau a unei functiuni. – Fr. ataraxie (< gr.).

PACIFICA, pacific, vb. I. Tranz. 1. A face sa inceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capat unui conflict, unor certuri, neintelegeri etc.; a inlatura, a aplana. 2. (Rar) A restabili linistea sufleteasca, a aduce impacarea; a atenua durerea fizica; a linisti, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare.

NELINISTI, nelinistesc, vb. IV. Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda linistea sufleteasca, a (se) umple de neliniste; a (se) tulbura, a (se) framanta, a (se) ingrijora. – Din nelinistit (derivat regresiv).

ASTAMPAR n. (folosit de obicei in constructii negative cu verbele a avea, a gasi etc.) liniste sufleteasca; odihna; tihna; pace. ◊ Fara ~ a) neastamparat; b) neincetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astampara

CHIETISM m. 1) Conceptie etico-religioasa, condamnata de biserica, care preconizeaza contemplatia mistica si neaga importanta practicilor rituale. 2) Conceptie care recomanda dobandirea linistii sufletesti prin adoptarea unei atitudini pasive si contemplative fata de lume. [Sil. chi-e-] /<fr. quietisme, lat. quietismus

A PACIFICA pacific tranz. 1) (popoare, tari aflate in litigiu) A face sa incheie pace; a readuce la pace. 2) rar (persoane) A face sa recapete pacea sufleteasca, linistea, calmul; a alina; a linisti. /<fr. pacifier, it. pacificare

EUTIMIE s.f. (Liv.) liniste sufleteasca. [Gen. -iei. / < fr. euthymie, cf. lat., gr. euthymia].

REPAUS s. n. 1. lipsa de miscare; inactivitate. 2. liniste (sufleteasca), calm. 3. moarte. (< lat. repausum)

ataraxie f. (vgr. ataraxia, id.). liniste sufleteasca pe care n´o turbura nici o dorinta ori placere si nici o frica. V. imperturbabilitate.

SENIN, -A, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fara nori, limpede, clar; linistit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestarile lor) Care exprima liniste, multumire sufleteasca; netulburat, luminos, linistit, fericit. 3. S. n. Seninatate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o data, pe neasteptate, fara veste; fara motiv (vizibil). [Var.: (inv. si reg.) sarin, -a adj.] – Lat. serenus.

seninare¹, seninari, s.f. (inv. si reg.) seninatate, liniste, multumire sufleteasca.

A SE ODIHNI ma ~esc intranz. 1) A-si restabili fortele (fizice si/sau intelectuale) printr-un repaus; a se recrea; a se repauza. 2) A se reconforta prin somn; a dormi. 3) A-si recapata echilibrul sufletesc; a se linisti; a se calma. /<bulg. otdihna

STOICISM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon in sec. IV i.e.n. in Grecia antica, care continea elemente materialiste in conceptia despre natura si in teoria cunoasterii, dar care in domeniul eticii se mentinea pe pozitii idealiste, propovaduind supunerea fata de soarta si considerand drept conditie a fericirii eliberarea de pasiuni si linistea spiritului. 2. Tarie, fermitate sufleteasca in fata greutatilor vietii. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoicisme].

CALM¹ s. n. 1. Stare de liniste deplina. ♦ Fig. Pace sufleteasca, lipsa de framantari. 2. Stapanire de sine, sange rece. – Fr. calme.

ECHILIBRU s. n. 1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare sau de repaus. 2. (biol.) insusire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitia faunei si a florei ramane aproape constanta. 3. proportie, raport just intre lucruri opuse. ♦ ~ de forte = situatie in care mai multe puteri, de tarie aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume; ~ bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzatie de ~ = senzatie care reflecta pozitia si miscarile corpului in spatiu. 5. (fig.) stare de liniste, de armonie, de stabilitate sufleteasca. (< fr. equilibre, lat. aequilibrium)

liniste f. 1) Lipsa de zgomot; tacere. ◊ A pastra ~ea a nu face zgomot. ~ si pace a) acalmie; tihna; b) invoiala; buna intelegere. 2) fig. (despre starile sufletesti) Lipsa de galagie, de zbucium; pace. [G.-D. linistii] /lin + suf. ~iste

A SE PARPALI ma ~esc intranz. 1) A-si expune corpul pentru un timp scurt la o sursa de caldura; a se incalzi usor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se intoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferinte fizice sau sufletesti; a se zvarcoli. 3) fig. A nu-si gasi linistea de griji sau de ganduri; a se framanta; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

liniste s. f. 1. Lipsa de zgomot; tacere; calm, acalmie. 2. Stare (sufleteasca) lipsita de zbucium, de framantari; tihna, pace, seninatate. ◊ Loc. adv. In liniste = linistit, netulburat. – Lin + suf. -iste.

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

CALM², -A, calmi, -e, adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ♦ Fig. (Despre viata omului) Care are o desfasurare linistita. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.