CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

MUTENIE, mutenii, s. f. 1. Stare a celui mut, lipsa a capacitatii de a vorbi; mutism, mutie. 2. Tacere, liniste deplina. – Mut + suf. -enie.

CALM¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre natura) Care se caracterizeaza prin lipsa de agitatie; care se afla in stare de liniste deplina. 2) (despre persoane) Care isi stapaneste sentimentele si actiunile; stapan pe sine. 3) (despre sentimente si manifestari ale oamenilor) Care denota stapanire de sine; caracterizat prin cumpanire. /<fr. calme

CALM s.n. 1. Stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. Stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. Stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

CALM, -A I. adj. 1. in stare de liniste deplina. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. II. s. n. 1. stare de nemiscare; liniste deplina. ♦ ~ ecuatorial = zona de presiune atmosferica scazuta, a celor doua emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vantului si miscari ascendente. ◊ zona oceanica in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. (< fr. calme)

CALM¹ s. n. 1. Stare de liniste deplina. ♦ Fig. Pace sufleteasca, lipsa de framantari. 2. Stapanire de sine, sange rece. – Fr. calme.

CALM², -A, calmi, -e, adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ♦ Fig. (Despre viata omului) Care are o desfasurare linistita. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.

MORMANTAL, -A, mormantali, -e, adj. (Livr.) 1. De mormant. ◊ Tacere (sau liniste) mormantala = tacere (sau liniste) deplina, absoluta. 2. De inmormantare, funebru. – Mormant + suf. -al.

TIHNA, tihne, s. f. liniste deplina, pace, tihnire; viata linistita, lipsita de griji; odihna, repaus. ♦ (Inv.) Multumire, satisfactie. [Var.: (pop.) ticna s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).

RANCA, statiune climaterica si de odihna, situata in m-tii Parang (jud. Gorj), la 1.600 m alt., la 63 km NE de de Targu Jiu, pe drumul national alpin Novaci-Oasa-Sebes. Partie de schi. Climat tonic, cu veri racoroase (in iul. temp. medie este de 14ºC) si ierni friguroase (in ian. media termica sub -4ºC), cu zapada abundenta. Aerul curat, lipsit de praf si alergeni, linistea deplina s.a. sunt factorii de cura indicati pentru tratarea nevrozelor, a starilor de debilitate, de surmenaj fizic si intelectual.

MUTENIE f. 1) Stare a celui mut. 2) fig. liniste totala; tacere deplina. /mut + suf. ~enie

ADANC², -A, adanci, adj., I. 1. (Despre ape, cavitati sau lucruri concave) Al carui fund se afla la o distanta (relativ) mare de marginea de sus, de suprafata. ◊ Expr. (A ajunge, a trai etc.) pana la adanci batranete = (a trai) pana la o varsta inaintata. ◊ Fig. (Adverbial) A privi adanc. 2. (Adesea adverbial) Care se afla sau se intinde departe (in interior sau in linie orizontala). Radacina adanca. Padure adanca ♦ Greu de strabatut; compact, des; intins, vast. Adancul frunzis al codrului (ODOBESCU). ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare ca vine din interior; profund. Suspin adanc. 3. (Despre plecaciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Facut prin inclinarea profunda a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Jos, grav. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Care tine de esenta, de fondul lucrurilor; temeinic, profund. Adanca eruditie a acestui dascal (NEGRUZZI). 2. Desavarsit, deplin, total, nemarginit. O liniste adanca domnea in padure (SADOVEANU). – Lat. aduncus.

ABSOLUT adj., adv. 1. adj. adanc, complet, deplin, desavarsit, perfect, profund, total. (liniste ~; intuneric ~.) 2. adv. v. integral. 3. adj. suveran, total. (Un dispret ~.) 4. adj. neconditionat, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 5. adj., adv. imperios, neaparat, stringent. (Era ~ nevoie sa ...) 6. adv. v. desigur. 7. adv. v. aidoma.

TACERE s., interj. 1. s. v. liniste. 2. interj. v. liniste. 3. s. v. mutenie. 4. s. v. intrerupere. 5. s. v. discretie. 6. s. acalmie, calm, liniste, pace, (inv. si reg.) paos, (inv.) lin, linistire, molcomire. (Stare de ~ deplina in natura.)

liniste s., interj. 1. s. tacere, (prin Transilv. si Olt.) taca, (inv.) silentiu. (In clasa era ~ deplina.) 2. interj. pst!, st!, tacere!, (pop.) tist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tacere, (inv. si reg.) paos, (inv.) lin, linistire, molcomire. (Stare de ~ in natura.) 4. s. v. astampar. 5. s. v. tihna. 6. s. v. ragaz. 7. s. v. comoditate.