ZIGZAG, zigzaguri, s. n. linie franta care pare formata din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. In zigzag = in forma de linie franta, serpuit. [Var.: zigzac s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack.

LINIE s. 1. (rar) liniament. (A tras cateva ~ para-lele.) 2. linie franta = zigzag. 3. v. rigla. 4. v. dunga. 5. dunga, (Transilv. si Ban.) straif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniuta. 7. linie-ferata v. cale ferata. 8. trasatura, (inv.) trasura. (Din cateva ~ii i-a facut portretul.) 9. v. trasatura. 10. v. silueta. 11. itinerar, traseu. (~ aeriana Bucuresti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. directie. 14. v. descendenta. 15. v. margine.

ZIGZAG s. linie franta.

POLIGON ~oane n. 1) geom. Figura geometrica plana formata de o linie franta inchisa. 2) mil. Teren amenajat pentru exercitii de tragere cu diferite tipuri de arme de foc. 3) sport Loc special amenajat pentru exercitii si probe de tir. 4) Teren special amenajat pentru efectuarea practicii de conducere a autovehiculelor. /<fr. polygone

ZIGZAG s.n. Sir de linii care formeaza alternativ intre ele unghiuri iesinde ori intrande; linie franta. ◊ In zigzag = in linie franta. [< fr. zigzag].

POLIGON s.n. 1. Figura geometrica formata dintr-o linie franta inchisa. 2. Teren pentru trageri de instructie cu arme de foc. ♦ Teren de tir. [< fr. polygone, cf. lat., gr. polygonos < gr. polys – numeros, gonia – unghi].

ZIGZAG s. n. linie franta. ♦ in ~ = zigzagat. (< fr. zigzag)

ZIGZAG, zigzaguri, s. n. linie franta. ◊ Loc. adj. si adv. In zigzag (sau in zigzaguri) = in linie franta, zigzagat. [Var.: zigzac s. n.] – Fr. zigzag (germ. zickzack).

MEANDRU, meandre, s. n. 1. Bucla accentuata a unei ape curgatoare, mai ales in regiunile de ses. ♦ P. a**l. Sinuozitate, cotitura (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frante sau curbe, sugerand stilizarea unor valuri de apa. [Pr.: me-an-] – Din fr. meandre.

ZIGZAGAT adj. frant. (linie ~.)

ZIGZAG ~uri n. linie franta (de forma unui sir de litere „z” puse cap la cap). ◊ In ~ in forma de zigzag; zigzagat. /<fr. zigzag, germ. Zickzack

FRETA s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. fir metalic infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa inelara din otel care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulura dispusa in linii frante pe o mulura plata. (< fr. frette)

SUPRAFATA, suprafete, s. f. 1. Partea exterioara sau de deasupra a unui corp; fata. ◊ Loc. adv. La suprafata = fara a patrunde in esenta lucrurilor, in mod superficial. 2. Intindere nelimitata (de teren, de padure etc.) considerata sub raportul lungimii si latimii, masurata in unitati la patrat. ◊ Suprafata de respiratie = suprafata pulmonara care da capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie² limitata de o linie inchisa (franta sau curba) masurata in unitati la patrat. – Din supra- + fata (dupa fr. surface).

SUPRAFATA, suprafete, s. f. 1. Partea exterioara sau de deasupra a unui corp; fata. ♦ Fig. Exterior, aparenta. ◊ Loc. adj. De suprafata = care nu are profunzime; superficial. * Loc. adv. La suprafata = fara a patrunde in esenta lucrurilor, in mod superficial. 2. Intindere delimitata considerata sub raportul lungimii si latimii. ♦ (Geom.) Arie limitata de o linie inchisa (franta sau curba) masurata in unitati la patrat. – Supra- + fata (dupa fr. surface).

GHIOSA s.f. 1. Desen complex, format din linii drepte, frante, spirale etc., obtinut prin ghiosare. 2. Dalta fina folosita la gravarea pe pietre litografice si pe placi metalice. [Var. ghilosa s.f. / < germ. Guilloche, cf. fr. guilloche – dalta pentru ghiosat].

GHIOS s. n. ornament gravat, in linii intretaiate, drepte sau ondulate, in bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frante, spirale etc., care formeaza fondul unor hartii cu valoare nominala. (< fr. guillochis)

ENTRELACS s.n. (Arhit.) Motiv ornamental care consta dintr-o impletitura de linii curbe sau frante. [< fr. entrelacs].

MEANDRU s.n. 1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de ses. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, strazi intortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o imbinare de linii curbe sau frante. [Pron. me-an-. / < fr. meandre, cf. Meandru – fluviu sinuos in Asia Mica].

MEANDRU s. n. 1. cotitura mare a cursului unei ape curgatoare. ◊ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o imbinare de linii curbe sau frante reprezentand stilizarea unui val. (< fr. meandre)

ROCOCO adj. invar. 1. (In arhitectura si in arta decorativa; in sintagma) Stil rococo (si substantivat, n.) = stil artistic de ornamentatie raspandit in sec. XVIII, provenind din franta, caracterizat printr-o bogatie excesiva de linii, de curbe, de ghirlande impletite asimetric, incrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo.

FRANT, -A, franti, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt² (in doua) prin indoire, lovire sau apasare puternica. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para franta = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care prezinta unghiuri, indoituri, intorsaturi. 3. (Despre oameni) Indoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseala; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frant = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Invins, infrant. – V. frange.

frant adj. 1. rupt. (Creanga ~.) 2. v. fracturat. 3. v. extenuat. 4. zigzagat. (linie ~.)

RESTAURATIE ~i f. 1) v. A RESTAURA. 2) Perioada istorica caracterizata prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate. ~a Burbonilor in franta. 3) (in sec. XIX) Stil in arta franceza caracterizat prin linii curbate, forme rotunjite, ornamente pline de gratie. [Sil. -sta-u-] /<fr. restauration, lat. restauratio, ~onis

ROCOCO (< fr.) adj. Stil ~ = (si subst.) stil in arta europeana a sec. 18, urmand barocului si precedand stilul neoclasic. Renuntand la ordinele clasice, arhitectura rupe cu traditia intr-o noua conceptie, conform careia formele difera de functie, iar relatia dintre interior si exterior nu este obligatorie. Decoratia arhitecturala de interior si mobilier capata o deosebita importanta, odata cu artele minore in general, r. adoptand o ornamentatie excesiva cu un repertoriu nou de motive (embleme, atribute de zeitati mitologice, imitarea unor elemente naturale ca grotele, stancile, scoicile). In pictura si sculptura domina subiectele galante, frivole, idila bucolica. Arta r. manifesta o preferinta pentru culorile deschise si stralucitoare, pentru liniile usoare si rasucite, compozitia asimetrica, pitoresc si rafinament. R. a predominat in franta in prima jumatate a sec. 18, cunoscand cateva faze de dezvoltare (stilurile regenta, rocaille, Pompadour) si s-a raspandit si in restul Europei. ♦ P. ext. Demodat si putin ridicol.

AlinieRE s.f. 1. Actiunea de a (se) alinia si rezultatul ei. 2. linie de asezare a limitelor unei strazi, a unei piete publice etc. ♦ Operatie de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente in epoca bronzului in franta, in Anglia etc., constand din siruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatra cioplita, infipte vertical in pamant la intervale regulate. [< alinia, dupa fr. alignement].

RESTAURATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Perioada din istoria unor state, caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutii, lovituri de stat (ex. restaurarea Bourbonilor in franta, 1814-1830, a Stuartilor in Anglia, 1660-1714). 2. Stil in arta franceza din epoca r. (1); face trecerea intre stilurile Empire si Ludovic-Filip, mentinand inspiratia din arata Antic., dar, sub influenta romantismului, manifesta si interesul pentru stilurile nationale ale goticului si Renasterii. S-a caracterizat prin linii usor curbate, forme rotunjite, ornamente gratioase. 3. Epoca in istoria literaturii engleze, urmand perioadei elisabetane si promovand clasicismul (J. Dryden, S. Butler s.a.).