FILIATIE s.f. 1. Inrudire in linie descendenta; descendenta. 2. (Fig.) Legatura stabilita intre fapte, intre lucruri care deriva unul din altul. [Pron. -li-a-ti-e, gen. -iei, var. filiatiune s.f. / cf. fr. filiation, lat. filiatio].

FILIATIE s. f. 1. inrudire in linie descendenta; descendenta. 2. (fig.) inlantuire intre lucruri, fenomene, idei etc. (< fr. filiation, lat. filiatio)

MATRIARHAT s. n. Denumire a perioadei comunei primitive, caracterizata prin stabilirea apartenentei la ginta pe linia descendentei materne. [Pr.: -tri-ar-] – Din fr. matriarcat, germ. Matriarchat.

DIFILETIC, -A adj. (despre organisme) care provine din doua linii de descendenta. (< fr. diphyletique)

POLIFILOGENIE s. f. filogenie din mai multe linii de descendenti. (< poli- + filogenie)

ASANESTI, dinastie de origine romaneasca care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), intemeiata de Asan I, in urma rascoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sint numai descendenti in linie barbateasca ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii sai Caliman I (1241-1246) si Mihail II (1246-1256) si sebastocratorul Alexandru, cu fiul sau Caliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins si asupra fratilor lui Asan I, Petru (1186-1191 si 1196-1197) si Ionita (1197-1207) si a nepotului sau de sora, Borila (1207-1218), a unor urmasi ai acestora, precum si asupra unor barbati intrati in familie prin casatorii. Mai importanti: Petru (Calopetru), Ionita (Caloian) si Ioan A. II.

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

descendenta s. filiatie, linie, succesiune. (Urmas in ~ barbateasca.)

POLIGENEZA s. f. 1. conceptie potrivit careia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu deriva dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. 2. descendenta din mai multe linii parentale. (< fr. polygenese)

descendenta, descendente, s. f. 1. Inrudire in linie coboratoare; filiatie. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmasi. – Din fr. descendance.

descendenta s.f. 1. Inrudire in linie coboratoare; filiatie. 2. Totalitatea urmasilor; urmasi; posteritate. [< fr. descendance].

descendenta s. f. 1. inrudire in linie coboratoare; filiatie. 2. totalitatea urmasilor; posteritate. (< fr. descendance)

FILIATIE, filiatii, s. f. Legatura de rudenie intre copii si parinti, descendenta; p. gener. legatura de rudenie in linie dreapta. ♦ Fig. Legatura intre lucruri, intamplari, fenomene etc. care deriva unul din celalalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiatiune s. f.] – Din fr. filiation.

descendenta ~e f. 1) Legatura de rudenie in linie dreapta intre generatii; filiatie. 2) Totalitate de descendenti; ansamblu de urmasi; posteritate. [G.-D. descendentei] /<fr. descendance

linie s.f. 1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. descendenta, filiatie. 4. Sistem de fortificatii. ◊ Nava de linie v. nava. ♦ Sirul luptatorilor intr-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. Legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (La pl.) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Tinuta. 8. (Fig.) Orientare; directie. 9. (Poligr.) Rand intr-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. Rigla. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. linie].

COLATERAL, -A adj. Laturalnic, subordonat; secundar. ◊ (Jur.) linie colaterala = legatura de rudenie care uneste intre ei pe frati si surori si pe descendentii acestora. [< fr. collateral].

COLATERAL, -A I. adj. situat alaturi, laturalnic, subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~a = legatura de rudenie care uneste intre ei pe frati si surori si pe descendentii acestora. II. s. n. nava laterala a unei biserici. (< fr. collateral, lat. collateralis)

descendent² ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumita familie); ruda in linie directa; coborator; urmas. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

PRINCIPE s. m. 1. titlu dat imparatului in Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldatilor veterani care formau a doua linie in formatia de lupta a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducatorul unui principat ori de catre fiul sau alt descendent al unui monarh; print. (< it. principe, lat. princeps)

linie s. 1. (rar) liniament. (A tras cateva ~ para-lele.) 2. linie franta = zigzag. 3. v. rigla. 4. v. dunga. 5. dunga, (Transilv. si Ban.) straif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniuta. 7. linie-ferata v. cale ferata. 8. trasatura, (inv.) trasura. (Din cateva ~ii i-a facut portretul.) 9. v. trasatura. 10. v. silueta. 11. itinerar, traseu. (~ aeriana Bucuresti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. directie. 14. v. descendenta. 15. v. margine.

linie s. f. 1. figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. descendenta, filiatie. 4. sistem de fortificatii. ◊ sirul luptatorilor intr-o batalie; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ◊ legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (pl.) trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ◊ tinuta. 8. (fig.) orientare; directie. 9. (poligr.) rand intr-o pagina. ◊ placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 1⁰. rigla. 1¹. (mar.) ecuator. 1². gama de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. linie, fr. ligne)