CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn, folosita de zidari pentru asezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalatii. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancso.

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

CAUS ~e n. 1) Vas de lemn in forma de lingura mare, folosit in gospodarie pentru a lua sau a incarca materiale pulverulente, graunte si, rar, lichide. ◊ A-si face mana (sau mainile) ~ a apropia degetele si a adanci palma in forma de lingura. 2) Cantitate de materiale care incape intr-un astfel de vas. 3) Cupa excavatorului; bena. [Sil. ca-us] /<lat. cau + suf. ~us

POLONIC ~ce n. Unealta de bucatarie, in forma de lingura mare, avand gavanul adanc si coada lunga, folosita pentru a scoate mancarea lichida din oala si a o turna in farfurie. /<ucr. polonnyk

SPUMIERA ~e f. Unealta de bucatarie sub forma de lingura mare, plata, cu gaurele, folosita pentru indepartarea spumei de pe unele mancaruri in timpul fierberii. /spuma + suf. ~iera

ciobarlac, ciobarlace, s.n. (reg.) lingura mare, polonic.

ciorbalac, ciorbalacuri, s.n. (inv.) lingura mare de scos ciorba.

cofer, cofere, s.f. (reg.) 1. cofa mai mica, vas de dus mancarea la camp, sistar. 2. cos in care se culeg strugurii. 3. vas in forma de lingura mare, cu coada lunga cu care se scoate borhotul din cazanul de fabricat tuica; polonic, caus. 3. unealta de zidarie, caus.

soi² s.n. (reg.) lingura mare pentru urda.

strecatoare, strecatori, s.f. 1. (inv. si pop.) strecuratoare. 2. (reg.) lingura mare gaurita, facuta din metal, cu care se strecoara zerul de urda. 3. (reg.) panza rara pentru prins peste. 4. (inv. si reg.) tesatura taraneasca rara, din care se confectioneaza haine; haina femeiasca confectionata dintr-o asemenea tesatura; catrinta; fota.

sui³, suie, s.n. (reg.) lingura mare cu care se scoate jintuiala.

tepalau s.n. (reg.) lingura mare de lemn.

CANCIOG, cancioguri, s. n. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn, folosita de zidari pentru asezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. – Magh. kancso.

CAUS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.

cauc n., pl. e (lat. caucus, cupa). Vest. Caus ori lingura mare de luat lichide ori faina. E un cuv. neauzit de mine, si de aceia nu-s sigur de acc. In rev. I. Crg. 2,210, e un ex. fara acc.: ia cu caucu apa din galeata. In Univ. 24,4,37; 12,4, e o coresp. din Dolj, unde scrie cauc, si atunci are alta orig. V. chepcea, ciorbalic, polonic.

CHIPCEL s. n. Unealta de pescuit peste marunt, formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma unei linguri mari. [Var.: chepcel s. n.] – Et. nec.

POLONIC, polonice, s. n. lingura mare si adanca, cu coada lunga, folosita de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oala sau din castron si a o turna in farfurie. ♦ lingura mare, adanca si cu numeroase gauri, folosita la stana pentru a separa urda sau casul de zer. – Din ucr. polonnyk.

CIORPAC ~ce n. 1) Caus cu coada lunga. 2) lingura mare de lemn. 3) Unealta de pescuit alcatuita dintr-un saculet de plasa prins de capatul unui bat; minciog. /<rus. terpak

FACALITOARE, facalitori, s. f. lingura mare, cu gavanul gaurit, folosita la stana pentru separarea urdei de zer. – Din facali (putin folosit) + suf. -(i)toare.

ciorpac n., pl. e (rut. cerpak d. cerpati [pron. corpati], a scoate apa sau din apa. V. cercala si pocerpesc). Chipcel, posfat, cirliont, un instrument pescaresc compus dintr´o plasa intinsa pe niste bete curbe asezate crucis si care se baga in apa ca o lingura si se scoate indata cu pestisorii peste care a dat (Mold. sud). Tirboc, mare lingura de plasa de scos din navod pestele prins (Iasi). lingura mare de jintuit la stina. Cofita cu coada lunga de scos borhotu la fabrica (Bc). V. meredeu, chepcea, ciorbalic, roci.

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva tragand in gura putin cate putin, cu buzele tuguiate (si cu zgomot). ♦ A bea repede si cu lacomie, dintr-o singura inghititura (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intr-o lingura (sau intr-un pahar) de apa, se spune: a) cand cineva se uita cu mare dragoste la altcineva; b) cand cineva isi manifesta antipatia fata de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atentie si interes pe cineva. 2. A inghiti. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage in piept (cu nesat), a inspira adanc (aer, vant, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).