RESCRIE, rescriu, vb. III. Tranz. 1. A copia. 2. A transpune in alt limbaj artistic, in alta forma artistica. – Re¹- + scrie (dupa fr. recrire).

LIMBAJ s.n.1. Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor si a sentimentelor prin mijlocirea limbii. ♦ Sistem de semne servind pentru comunicarea informatiilor. ◊ Limbaj formalizat = limbaj artificial, alcatuit dintr-un sistem de semne conventionale. 2. Limba. ♦ Mod de exprimare. ◊ limbaj artistic = modalitate de comunicare specifica artei. ♦ (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. [Pl. -je, -juri, var. limbagiu s.n. / cf. it. linguaggio, fr. langage].

PROZA f. 1) (in opozitie cu poezie) Creatie literara artistica realizata intr-un limbaj expresiv, dar nesupus regulilor de versificatie. 2) Totalitate a creatiilor literare de acest fel (ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei epoci). ~a lui I. Druta. ~a secolului XIX. 3) Mod de exprimare caracteristic pentru acest gen de creatie. 4) fig. Fapt care este obisnuit, cotidian. ◊ ~a vietii ansamblul preocuparilor si grijilor banale din viata de toate zilele. /<fr. prose, lat. prosa

POEZIE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprima mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivitatii, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creatie literara in versuri. ♦ Totalitatea compozitiilor in versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situatii; farmec, frumusete, incantare. [Pr.: po-e-] – Din fr. poesie.

SOCIOLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza societatea omeneasca si legile dezvoltarii ei. ♦ a artei = ramura a sociologiei care se ocupa cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. 2. (biol.) studiul asocierii organismelor. 3. a limbajului = disciplina sociologica care foloseste faptele de limba ca indici ai delimitarilor sociale. (< fr. sociologie)

PROZA s.f. 1. Scriere, vorbire care nu este supusa regulilor de versificatie, care nu este redata in versuri; scriere in limbaj obisnuit. ◊ Proza poetica = proza ritmata si rimata. 2. (Fig.) Scriere lipsita de elemente artistice; banalitate; vulgaritate. [< fr. prose, it., lat. prosa].

CARCO, Francis (pseud. lui Francois Carcopino-Tusoli) (1886-1958), scriitor francez. A relatat, in limbaj argotic, ratacirile unor personaje apartinind lumii interlope si si a evocat boema artistica („Prietenul pictorilor”, „Jesus la Caille”).

DADA (cuv. fr., in limbajul copiilor „calut“) s. f. Denumire data de catre Tristan Tzara curentului literar artistic initiat de el. Cuvantul a fost scos la intamplare din „Larousse“, T. Tzara atragand atentia ca el este numai un simbol de revolta si negatie.