BASIC-ENGLISH s. m. Forma simplificata a limbii engleze, avand la baza circa 850 de cuvinte si un minimum de reguli gramaticale, creata cu scopul de a servi ca limba internationala. [Pr.: beizic-inglis] – Cuv. engl.

ESPERANTO s. n. Limba artificiala, formata din elemente de vocabular si de gramatica imprumutate din cele mai raspandite limbi europene, creata cu scopul de a deveni limba internationala. – Din fr. esperanto.

ESPERANTO n. Limba artificiala creata la sfarsitul sec. XIX din elemente de vocabular ale celor mai raspandite limbi europene pentru a servi drept limba internationala. /<fr. esperanto

BASIC ENGLISH (cuv. engl.) [beisikiŋglis] subst. Forma simplificata a limbii engleze, avind la baza c. 850 de cuvinte si un minim de reguli gramaticale, creata de C.K. Odgen si I.A. Richards intre 1926 si 1930, cu scopul de a servi ca limba internationala.

IDO s. n. limba internationala, formata prin simplificarea limbii esperanto. – Din fr. ido.

INTERNATIONAL, -A, internationali, -e, adj. Care are loc intre mai multe natiuni, care angajeaza sau priveste mai multe tari, privitor la raporturile dintre natiuni. La care participa reprezentantii mai multor state; care are o importanta ce depaseste granitele unei singure tari. ◊ limba internationala = limba nationala cu larga circulatie in afara granitelor unei natiuni si folosita in mod oficial, mai ales in relatiile diplomatice. Drept international = totalitatea normelor de drept care reglementeaza raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) Sportiv care reprezinta tara sa intr-o competitie internationala. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. international.

ESPERANTO s.n. limba internationala, formata din elemente de vocabular si de gramatica imprumutate din cele mai raspandite limbi europene, inventata la sfarsitul sec. XIX de catre dr. Zamenhof. [< fr. esperanto < Esperanto – pseudonimul creatorului].

IDO s.n. (Lingv.) limba internationala formata prin simplificarea limbii esperanto. [< fr. ido].

IDO n. limba artificiala internationala creata prin simplificarea limbii esperanto. /<fr. ido

VOLAPUK [pr.: volapiuc] n. limba artificiala cu caracter international. /<germ. Volapuk, fr. volapuk

VOLAP'UK s. n. limba artificiala cu caracter international, din elemente de vocabular din limbile germanice si cu flexiune gramaticala arbitrara. (< germ. Volapuk, fr. volapuk)

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU INVATAMANT, STIINTA SI CULTURA (in engl.: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – U.N.E.S.C.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Paris (Franta), creata in nov. 1945 in urma Conferintei de la Londra (isi incepe activitatea la 4 nov. 1946), in scopul intensificarii colaborarii intre natiuni in domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicarii, in spiritul respectului universal pentru dreptate si in dominatia legii, pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, indiferent de rasa, s*x, limba sau religie. Promoveaza cooperarea intelectuala internationala, realizeaza asistenta operationala si stimuleaza schimburile internationale si cunoasterea reciproca in domeniile educatiei, stiintei si culturii. U.N.E.S.C.O. are 188 de state membre (2002), intre care si Romania (din 12 iul. 1955).

K s. m. invar. A paisprezecea litera a alfabetului limbii romane, folosita in scrierea numelor proprii si in neologisme cu caracter international; sunete notate cu aceasta litera: a) consoana oclusiva palatala (2) surda (2), cu valoarea grupului de litere ch inainte de e si i; b) consoana oclusiva velara surda, cu valoarea literei c. [Pr.: ca].

Q s. m. invar. A douazecea litera a alfabetului limbii romane, (consoana) folosita in scrierea numelor proprii si in neologisme cu caracter international. [Pr.: chiu].

SALA, Marius (n. 1932, Vascau, jud. Bihor), lingvist roman. Acad. (2001). Director al Institutului de Lingvistica din Bucuresti (din 1994). Studii de lingvistica generala si romanica, hispanistica, istoria limbii romane („Contributii la fonetica istorica a limbii romane”, „Phonetique et phonologie du iudeo-espagnol de Bucarest”, „El lexico infigena del espanol americano” in colab., „Le judeo-espagnol”, „Limbile lumii. Mica enciclopedie”, „Enciclopedia limbilor romanice” in colab., „Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice”, in colab., „Introducere in etimologia limbii romane”, „De la latina la romana”, „limba romana, limba romanica”). Redactor responsabil la „Dictionarul limbii romane”, serie noua si la „Micul dictionar academic”. Scrieri de popularizare. Membru al mai multor comitete internationale academii din strainatate.

Y s. m. invar. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera, avand in general diverse valori ale lui i, care apare in neologisme internationale si in nume proprii straine. [Pr.: igrec].

international¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de relatiile dintre state; care are loc intre mai multe state. Intalnire ~a. ◊ limba ~a limba cu o larga circulatie, folosita in relatiile dintre diferite natiuni. Drept ~ totalitate de norme juridice, care reglementeaza raporturile dintre state. 2) Care se realizeaza cu participarea mai multor state. Concurs ~. 3) Care este important pentru intreaga omenire; de o insemnatate mondiala. [Sil. -ti-o-] /<fr., germ. international

inter- Pref. care adauga unor cuvinte sensul sp. entre. Lat. inter-, cf. intre. Apare intr-o serie de neol. imprumutate limbii fr., din care unele circula si in rom. in forma lor simpla (intercontinental, cf. continental; interlocutor, cf. locutor; international); in alte cazuri, s-a adaugat unui cuvint rom., prin analogie cu cuvintul fr. corespunzator (interpune, ca fr. interposer; interveni, ca fr. intervenir; interzice, ca fr. interdire). In sfirsit, adesea apare si in cuvinte care nu se folosesc cu forma lor simpla (interferenta, interjectie, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).

Y s. m. invar. 1. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (avand in general diversele valori ale lui „i”); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii si pentru variabila independenta a unei functii. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine in determinarea sexului. La om si la mai multe specii de animale combinatia XY determina sexul masculin; in lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decat majoritatea celorlalti cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.

W s. m. invar. A douazeci si opta litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (avand de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare in neologisme internationale precum si in nume proprii straine. [Pr.: dublu ve].

Q s. m. invar. 1. A douazecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (oclusiva palatala surda sau oclusiva velara surda); se foloseste in cuvinte straine, in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor rationale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactiva.

W s. m. invar. 1. A douazeci si opta litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (are valoarea lui „v” in cuvintele de origine germana sau a lui „u” semivocalic in cuvintele de origine engleza); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.