Rezultate din textul definițiilor
BASIC-ENGLISH s. m. Forma simplificata a limbii engleze, avand la baza circa 850 de cuvinte si un minimum de reguli gramaticale, creata cu scopul de a servi ca limba internationala. [Pr.: beizic-inglis] – Cuv. engl.
GALON2, galoane (galoni), s. n. (m.) 1. Unitate de masura pentru capacitate folosita in tarile de limba engleza si egala cu circa patru litri. 2. (Rar) Sticla mai mare in care se pastreaza bauturi. – Din fr. gallon.
ENGLEZESTE adv. Ca englezii, in limba engleza. ◊ Expr. A o sterge (sau a pleca) englezeste = a pleca repede si pe neobservate. – Englez + suf. -este.
TRANSPUNERE s. 1. (rar) transpozitie. (~ unui obiect.) 2. talmacire, traducere, (inv.) prefacere, traductie, talmacitura, talcuiala, talcuire. (~ unui text dintr-o limba in alta.) 3. (concr.) talmacire, traducere, versiune. (O ~ reusita din limba engleza.) 4. transcriere, transcriptie. (~ unui text dintr-un alfabet in altul.)
ANGLICISM ~e n. Cuvant sau expresie specifica limbii engleze. 2) Imprumut din limba engleza. /<fr. anglicisme
ENGLEZESTE adv. 1) In felul englezilor; cum obisnuiesc englezii; ca englezii. 2) In limba engleza. /englez + suf. ~este
VOLAPUK s.n. Limba artificiala formata din elemente de vocabular din limbile germanice, mai ales din limba engleza, si cu flexiune gramaticala foarte arbitrara, creata in 1879 de pastorul german Johann Schleyer. [< fr. volapuk, germ. Volapuk, cf. engl. world – univers, speak – a vorbi].
MASTER1 s.m. (In tarile de limba engleza) Titlu universitar, precedand pe cel de doctor, care se acorda la unul sau doi ani dupa terminarea facultatii. (< engl. master)
AMERICAN, -A adj., s. m. f. (locuitor) din S.U.A., din America. ◊ (s. f.) limba engleza vorbita in S.U.A. si in Canada. (< fr. americain)
ANGLOFON, -A adj., s. m. f. (vorbitor) de limba engleza. (< fr. anglophone)
CORNER2 s. n. organizatie de speculanti din tarile de limba engleza, care acapareaza marfurile in vederea ridicarii preturilor lor. (< engl. corner)
ECOFIZIOLOGIE s. f. 1. disciplina care studiaza fiziologia diferitelor grupe de organisme in corelatie cu mediul natural. 2. (in tarile de limba engleza) ecologie. (< engl. ecophysiology)
MISS s. f. inv. (adresare pentru fete in tarile de limba engleza) domnisoara. ◊ nume dat unei femei considerate de un juriu special ca cea mai frumoasa dintr-o tara, dintr-o regiune etc. (< engl. miss)
AUDEN [ɔ:dən], Wystan Hugh (1907-1973), scriitor american de origine engleza. Alaturi de T.S. Elliot, Ezra Pound si W. Carlos Williams a adus innoiri esentiale liricii moderne de limba engleza („Poeme”, „Virsta nelinistii”). Proza, teatru, eseistica.
BASIC ENGLISH (cuv. engl.) [beisikiŋglis] subst. Forma simplificata a limbii engleze, avind la baza c. 850 de cuvinte si un minim de reguli gramaticale, creata de C.K. Odgen si I.A. Richards intre 1926 si 1930, cu scopul de a servi ca limba internationala.
BECKETT [bekit], Samuel (1906-1989), scriitor irlandez de limba engleza si franceza. Stabilit in Franta (1938). Reprezentant al „teatrului absurdului”. Drame parabolice, oferind o viziune metafizica despre Univers („Asteptindu-l pe Godot”, „Sfirsitul partidei”, „O, ce zile frumoase!”), romane ale tragismului existential, eliberate de structurile traditionale („Molloy”, „Cum este”). Premiul Nobel (1969).
BORGESE, Giuseppe Antonio (1882-1952), scriitor si critic literar italian. Romane caracterologice („Rube”), nuvele, poezii, eseuri („Sensul literaturii italiene”). Stabilit in S.U.A., a scris in limba engleza lucrari politice antifasciste („Cetatea omului”).
ROGERS [rodʒərz], John (1500-1555), prelat englez. Editor (1537) al primei „Biblii” complete in limba engleza, folosind traducerile lui W. Tyndale si M. Coverdale, pe care a publicat-o sub pseudonimul Thomas Matthew. Condamnat la moarte ca eretic din ordinul reginei Maria I Tudor.
REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).
ANGLISTICA s. f. Studiul limbii, culturii si civilizatiei engleze. – Din engl. Anglistics.
ANGLICISM, anglicisme, s. n. Expresie specifica limbii engleze; cuvant de origine engleza imprumutat, fara necesitate, de o alta limba si neintegrat in aceasta. – Din fr. anglicisme.
engleza (limba) s. f., g.-d. art. englezei
engleza f. mai ales art. limba englezilor. /<it. inglese
BASIC-ENGLISH /beizic-inglis/ s. f. Forma simplificata a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte si forme gramaticale. (<engl. basic-english)
ANGLICISM s.n. (Lingv.) Expresie proprie limbii engleze; cuvant de origine engleza, imprumutat de o alta limba, inca neintegrat in aceasta. [Pl. -me. / < fr. anglicisme].
BASIC-ENGLISH s.f. Forma simplificata a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte si forme gramaticale. [Pron. besic-inglis. / < engl. basic-english].
ANGLICISM s. n. 1. cuvant, expresie proprii limbii engleze; cuvant patruns intr-o alta limba si inca neintegrat in aceasta. 2. caracteristica, obicei tipic englezesc. (< fr. anglicisme)
BASIC-ENGLISH BEIZIC-INGLIS/ s. f. forma simplificata a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte si forme gramaticale. (< engl. basic-english)
MICROSOFT s. n. (inform.) limbaj de programare de nivel inalt, simplu, cu instructiuni din cuvinte ale limbii engleze si notatii matematice. (< engl. microsoft)
ANTILELE OLANDEZE, grup de cinci insule din Antilele Mici (Curacao, Bonaire, Sint Maarten, Sint Eustatius si Saba) in bazinul sudic si estic al M. Caraibilor; 800 km2; 183 mii loc. (1989). limba oficiala: olandeza; alte limbi: engleza si dialectul papiamento. Centrul ad-tiv: Willemstad (in ins. Curacao). Relief muntos; clima subecuatoriala umeda: vegetatie luxurianta. Expl. de fosforite. Mici culturi tropicale. Se cresc caprine, ovine, bovine. Mari rafinarii de petrol (capacitatea de prelucr. c. 40 mil. t). Nu au c. f. Moneda: 1 florin = 100 cents. Export (valoric, 1987); produse petroliere (95 la suta), produse chimice, alim., fosfati. Import (valoric, 1987); petrol (din Venezuela, 70 la suta), produse alim., bunuri de larg consum. Turism. Colonie olandeza din 1634. Din 1954 are statut de terit. nemetropolitan al Olandei.
ANGLICISM, anglicisme, s. n. Expresie specifica limbii engleze. – Fr. anglicisme.
americanizm n., pl. e. Particularitate a limbii engleze din America (mai ales din Statele Unite). Iron. Purtare (apucatura) de American (din Statele Unite) in politica si afaceri.
ORTOGRAFIE (‹ lat.; ngr.; {s} orto- + graphe „scriere”) s. f. (LINGV.) Ansamblu de scrierea corecta a cuvintelor unei limbi; aplicarea practica a acestor reguli. Exista doua tipuri principale de o.: fonetica, atunci cand scrierea reda pronuntarea limbii literare, si etimologica, atunci cand scrierea reflecta aspectul mai vechi al cuvintelor, mult depasit de pronuntare (de ex. in limbile franceza si engleza). Ortografia limbii romane este in general fonetica; incepand din 1860, cand s-a introdus scrierea oficiala cu litere latine, au existat numeroase sisteme ortografice, care oglindesc disputele reprezentantii curentului fonetic si al celui etimologic. Actuala o. se bazeaza, in cea mai mare parte, pe principiul fonetic sau fonematic, a carui aplicare este limitata uneori de principiile gramaticale sau de principiul etimologic, care impune exceptii in scrierea unor cuvinte vechi si a unor neologisme. ♦ Modul in care cineva scrie cuvintele.
englez, -A, englezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Angliei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Angliei sau populatiei ei, privitor la Anglia sau la populatia ei; englezesc; p. ext. britanic. ♦ (Substantivat, f.) limba vorbita de englezi. – Din ngr. englezos, it. inglese.
FRANGLEZA s. f. ansamblu de neologisme de origine engleza introduse in limba franceza. (< fr. franglais)
A SE ANGLICIZA ma ~ez tranz. A adopta limba, cultura si obiceiurile englezilor. /<fr. angliciser
ANGLISTICA s.f. Studiul limbii, literaturii si civilizatiei engleze. [< engl. anglistics].
ANGLOMAN adj., s.m. si f. (Cel) care are o admiratie exagerata pentru insusirile, limba si obiceiurile poporului englez; anglofil. [< fr. anglomane].
ANGLISTICA s. f. disciplina care studiaza limba, cultura si civilizatia engleza. (< engl. anglistics)
englez, -A adj., s. m. f. (locuitor) din Anglia. ◊ (s. f.) limba germanica vorbita de englezi. (< it. inglese, fr. anglais)
AMERICA LATINA, denumire generica a tarilor care ocupa America de Sud si America Centrala istmica si insulara (la sud de Rio Bravo del Norte). Denumirea provine de la faptul ca in aceste tari predomina limbile de origine romanica. Pe terit. A.L. sint 33 de state si citeva teritorii dependente, insumind o supr. de c. 450 mil. loc. (1989). In 18 tari, limba oficiala este spaniola, in 12 engleza, iar in celelalte se vorbeste portugheza (Brazilia), franceza (Haiti) si olandeza (Surinam). 10 la suta din populatia A.L. vorbeste limbile amerindiene.
GERMANIC, -A, germanici, -ce, adj. Care apartine sau care este caracteristic germanilor si popoarelor inrudite cu germanii, privitor la germani si la popoarele inrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite in centrul si in nordul Europei, extinse cu vremea si in alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanica = studiul limbilor si al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus.
ANGLO-SAXON, -A I. s. m. f. pl. populatii germanice care s-au deplasat de pe continent in Insulele Britanice in sec. V-VI. II. adj. care apartine anglo-saxonilor. ♦ limba ~a = limba germanica vorbita de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon)
CAREY [keri], William (1761-1834), misionar si lingvist englez. Predicator baptist. A tradus „Biblia” in limbile bengali, ari, marathi, hindi, assameza, sanscrita si partial, in alte 29 de limbi. Gramatici si dictionare bengali, marathi, sanscrita.
URDU s. n. limba indo-europeana din ramura indo-iraniana vorbita de musulmanii din Pakistan (oficiala alaturi de engleza) si India, fiind una dintre cele 14 limbi oficiale. Este o varianta a lb. hindi, cu dezvoltare separata, deosebindu-se in special prin alfabetul arabo-persan. Are peste 75 mil. de vorbitori.
A ANGLICIZA ~ez tranz. fam. 1) A face sa se anglicizeze. 2) (limbi, idiomuri, graiuri) A impestrita cu cuvinte si expresii engleze. /<fr. angliciser
ANGLO-SAXON, -A, anglo-saxoni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Populatii germanice care au ocupat Insulele Britanice in sec. V-VI; (si la sg.) persoana care face parte din una dintre aceste populatii. 2. Adj. Care apartine anglo-saxonilor (1). ♦ limba anglo-saxona = limba germanica vorbita de anglo-saxoni in secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.
TRADUCERE s. 1. talmacire, transpunere, (inv.) prefacere, traductie, talmacitura, talcuiala, talcuire. (~ dintr-o limba in alta.) 2. (concr.) talmacire, transpunere, versiune. (O ~ reusita din engleza.)
AMERICANISM s. n. 1. cuvant, expresie proprii englezei americane; cuvant de origine americana patruns intr-o alta limba. 2. purtare specifica americanilor. ◊ tendinta de a imita felul de a fi al americanilor. (< fr. americanisme)
PSEUDOANGLICISM s. n. anglicism aparent, creat in alte limbi prin combinarea unor teme si elemente formative de origine engleza. (< fr. pseudo-anglicisme)
GERMANIC ~ca (~ci, ~ce) Care apartine germanilor sau popoarelor inrudite cu germanii; propriu acestor popoare. ◊ Limbi ~ce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul si din nordul Europei. Popoare ~ce familie de popoare cuprinzand vechile triburi din care isi au originea germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie ~ca filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile si culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, lat. germanicus
anglicizm n., pl. e. Idiotizm englez: operele lui Walter Scott is pline de anglicizme pe care nu le poti traduce in alta limba.
W s. m. invar. 1. A douazeci si opta litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (are valoarea lui „v” in cuvintele de origine germana sau a lui „u” semivocalic in cuvintele de origine engleza); se foloseste in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.
CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.
