armonios, -oasa adj. (d. armonie; fr. harmonieux, it. armonioso). Placut la sunet: limba armonioasa. Adv. A vorbi armonios.

MUZICAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de muzica; propriu muzicii. Sunet ~. 2) (despre persoane) Care este dotat cu aptitudini pentru muzica. Copil ~. 3) Care are caracteristicile muzicii; placut la auz; armonios. Voce ~a. limba ~a. /<fr. musical

NUANTAT, -A, nuantati, -te, adj. 1. Cu varietati de tonuri, de culori; bogat in nuante. ♦ (Despre culori) Combinat in chip armonios. 2. Fig. Care prezinta variatii marcate prin treceri subtile, gradate. ♦ (Despre stil, limba etc.) Expresiv, colorat. [Pr.: nu-an-] – V. nuanta.

RECONSTRUCTIE (‹ fr.) s. f. Faptul de a reconstrui; reconstituire, refacere. ♦ (LINGV.) Refacere, cu ajutorul comparatiei dintre formele existente in limbile inrudite, a unor forme ale limbii de baza neatestate in texte; reconstituire. ◊ R. ecologica, realizarea unor habitate complexe, care sa favorizeze o mare diversitate de biocenoze naturale, pe terenuri care au fost anterior puternic degradate sau care au fost implicate in activitati economice la care s-a renuntat (ex. terenuri agricole abandonate, foste exploatari miniere la zi, terenuri pe care au dezafectate unele constructii). Are ca scop refacerea biodiversitatii si integrarea armonioasa a teritoriului respectiv in peisajul natural.