RACITOR, -OARE, racitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajuta la mentinerea unei temperaturi scazute, care raceste (1). 2. S. n. Instalatie folosita pentru racirea sau mentinerea unei temperaturi scazute fata de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substante sau a unui spatiu inchis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheata, lichid volatil, aer sau apa rece etc.; dulap cu pereti dubli, in care se mentine o temperatura joasa prin introducerea de gheata si care se foloseste pentru pastrarea la rece a alimentelor sau pentru racirea bauturilor. – Raci + suf. -tor.

CARBURANT ~ti m. Combustibil lichid volatil, care, in amestec cu aerul, este folosit la alimentarea motoarelor cu ardere interna. /<fr. carburant

CIANHIDRIC adj. : Acid ~ lichid volatil, foarte toxic, cu miros de migdale amare, folosit la combaterea daunatorilor agricoli; acid prusic. [Sil. ci-an-] /<fr. cyanhydrique

ACROLEINA s. f. aldehida etilenica, lichid volatil, cu miros neplacut, prin deshidratarea glicerinei; propenal. (< fr. acroleine)

ESENTA s. f. 1. totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor realitatii, care constituie natura lor interna, ascunsa. ♦ in ~ = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substante. ◊ substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)

ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ Substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.

ACROLEINA f. lichid volatil, incolor, otravitor, obtinut prin deshidratarea glicerinei. /<fr. acroleine

A DEGAZIFICA degazific tranz. 1) (carbuni de pamant) A curata de substante volatile. 2) (lichide, corpuri solide) A elibera de gaze. /de + a gazifica

ESENTA, esente, s.f. lichid volatil, cu aroma puternica, numit si ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarta, radacina) sau produs sintetic (aroma de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care pastreaza integral proprietatile acestora (aroma, gust, principii active); se utilizeaza in scopuri medicinale, in parfumerie sau ca aromate in cofetarie si patiserie, sub forma de solutie alcoolica (esenta de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lamaie, de menta, de trandafir); se obtin esente si prin reducerea unei fierturi (esenta de ciuperci), prin infuzare (apa de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapa, frunze) in otet sau in vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.

ACROLEINA s.f. (Chim.) lichid volatil care se obtine prin deshidratarea glicerinei. [Pron. -le-i-. / < fr. acroleine].

CLOROFORM s.n. lichid volatil incolor, care este un compus organic al clorului si se foloseste in medicina. [< fr. chloroforme].

ESENTA s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte si din fenomene, totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor, ceea ce face ca un lucru, o fiinta sa fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substante. ♦ Substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].

CARBURANT s. m. combustibil lichid, volatil, la motoarele cu ardere interna. (< fr. carburant)

aldeida f., pl. e (fr. aldehyde, din latina chimica alcohol dehydrogenatum). Chim. lichid volatil inflamabil rezultat din dezidrogenarea sau oxidarea alcoolilor primari. – Si aldehida.

ACETONA, acetone, s. f. lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent in industrie. – Din fr. acetone.

BROMOFORM s. n. lichid incolor, volatil, dulceag, preparat pe baza de brom si folosit pentru calmarea tusei, a spasmelor si a convulsiilor. – Din fr. bromoforme.

CIANHIDRIC adj. (In sintagma) Acid cianhidric = lichid incolor, volatil, foarte toxic, cu miros de migdale amare; acid prusic. [Pr.: ci-an-] – Din fr. cyanhydrique.

RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A indrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin aschiere o suprafata metalica cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

FORMIC, -A, formici, -ce, adj. (In sintagmele) Acid formic = acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se gaseste in corpul furnicilor rosii, in frunzele de urzica etc. si care se prepara si pe cale chimica, avand intrebuintari in industria textila, farmaceutica si in tabacarie. Aldehida formica v. aldehida. – Din fr. formique.

CLOROFORM s. n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, intrebuintat in medicina ca narcotic, anestezic etc. – Din fr. chloroforme.

BENZEN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)

ACETONA ~e f. lichid incolor, volatil, folosit ca dizolvant in industria de lacuri si vopsele. /<fr. acetone

ALCOOL¹ ~i m. lichid incolor volatil, usor inflamabil, obtinut prin distilarea unor substante zaharoase fermentate, folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. ~ etilic. [Sil. -co-ol] /<fr. alcool

CLOROFORM n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, intrebuintat in medicina ca narcotic si anestezic. /<fr. chloroforme

FORMIC ~a adj. : Acid ~ acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se afla in stare naturala in corpul furnicilor, in frunzele de urzica si este folosit in industria chimica, farmaceutica si in tabacarie. /<fr. formique

BENZEN s. m. hidrocarbura aromatica, lichid incolor, volatil, din gudronul de huila si intrebuintata larg in industrie. (< fr. benzene)

CIANHIDRIC adj. acid ~ – lichid incolor, volatil, foarte toxic, cu miros de migdale amare; acid prusic. (< fr. cyanhydrique)

CLOROFORM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust dulceag, folosit in medicina, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme)

BENZEN (‹ fr. {i}) s. m. Substanta chimica, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil in apa, solubil in alcool in orice proportie, obtinut din gazele de cocserie, din gudroanele carbunilor de pamint sau din fractiile petroliere bogate in hidrocarburi aromatice; este materia prima importanta la fabricarea unor compusi organici (anilina, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), in sinteza colorantilor, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.

ETER, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri in industrie. 2. S. m. Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) avand proprietati fizice contradictorii, care ar umple intregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S. m. (In conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamant si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. ether, lat. aether.

A SE volatilIZA ma ~ez intranz. 1) (despre lichide) A deveni volatil; a capata proprietati volatile. 2) fig. A se face nevazut; a disparea fara urma. /<fr. volatiliser

AZOTHIDRIC adj. acid ~ = lichid incolor, toxic, volatil, exploziv. (< fr. azothydrique)

ETER¹ I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)

DEGAZIFICA vb. I. tr. A indeparta gazele, materiile volatile etc. dintr-un lichid, din carbuni etc. [P.i. degazific, var. degazeifica vb. I. / < de- + gazifica].

DEGAZIFICA vb. tr. a indeparta gazele, materiile volatile etc. dintr-un lichid, din carbuni etc. (< de¹- + gazifica)

volatil, -A adj. (despre lichide) care se evapora usor; volatilizabil. (< fr. volatil, lat. volatilis)

volatil ~a (~i, ~e) (despre lichide) Care trece cu usurinta in stare de vapori la temperatura obisnuita. /<fr. volatil

BROMOFORM s.n. lichid dens, cu miros placut, volatil si insolubil in apa, intrebuintat in medicina ca anestezic si calmant. [< fr. bromoforme].

ACETONA s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri si vopsele etc. (< fr. acetone)

BROMOFORM s. n. lichid dens, cu miros placut, volatil si insolubil in apa, anestezic si calmant. (< fr. bromoforme)

acetona f., pl. e (aceiasi origine cu acetat). Chim. lichid incolor, cu miros eterat, volatil, inflamabil, care se formeaza destilind un acetat.

volatil, -A, volatili, -e, adj. (Despre diferite substante lichide) Care se evapora cu usurinta la temperatura obisnuita; volatilizabil. – Din fr. volatil, lat. volatilis.

ACETONA s.f. lichid incolor, cu miros placut, foarte volatil, care rezulta din distilarea unui acetat si este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (In forma aceton-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „acetona”. [Cf. fr. acetone, engl. acetone].

amina f., pl. e. Chim. Corp care rezulta din inlocuirea unuia sau tuturor atomilor de idrogen din amoniac sau idrat de amoniu pin [!] radicalii mono- sau polivalenti ai idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinara si foarte volatile.

LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obtinut prin dizolvarea intr-un solvent volatil a unor rasini, uleiuri sau a altor substante si care, intins pe suprafata unui obiect, formeaza in urma evaporarii solventului o pojghita solida, dura, care fereste obiectul de influenta aerului si a umezelii, dandu-i totodata un aspect placut. 2. Piele (sau imitatie de piele) cu fata neteda, lucioasa, acoperita cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

CIANHIDRIC (‹ fr.) adj. Acid ~ = lichid incolor (p. t. -15 ºC, p. f. 26,5 ºC), volatil, foarte otravitor; este un acid slab, cu miros de migdale amare, folosit la fabricarea nitrilului acrilic, la combaterea daunatorilor agricoli etc.; acid prusic.

A RECTIFICA rectific tranz. 1) (texte, enunturi, calcule etc.) A transforma din gresit in corect; a corecta. 2) A aduce in conformitate cu destinatia; a face sa corespunda uzului. ~ traseul unei rute. 3) chim. (ames-tecuri lichide) A supune unei operatii de separare a componentilor volatili prin distilare. 4) tehn. (suprafete metalice) A prelucra prin aschiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier, lat. rectificare

CONDENSATOR, condensatori, s. m. 1. Aparat care serveste la lichefierea unei mase de vapori in vederea recuperarii lichidului din care au provenit sau a eliminarii unor componenti volatili. 2. Sistem de doua conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statica. ◊ Condensator variabil = condensator a carui capacitate poate fi variata prin deplasarea relativa a armaturilor lui. – Din fr. condensateur.

MERCUR (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80, m. at. 200,59, gr. sp. 13,59, p. t. -38,87ºC, p. f. 356,58ºC); este un metal lichid (cel mai greu lichid), de culoare alba-argintie, cu luciu puternic destul de volatil, care se gaseste in natura sub forma de sulfura (cinabru) si mai rar in stare nativa. In combinatii functioneaza mono- si bivalent; cu unele metale formeaza aliaje, numite amalgame. Se intrebuinteaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre, barometre s.a.), la extragerea aurului si argintului, in medicina etc. M. si unii compusi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argint-viu.

DEGAZIFICA, degazific, vb. I. Tranz. 1. A indeparta substantele volatile din carbuni prin distilare, la temperaturi inalte, in afara contactului cu aerul. 2. A indeparta gazele dintr-un lichid prin agitare, improscare etc. 3. A indeparta gazele din noroiul de foraj pentru a-l putea folosi din nou. – De⁴ + gazifica.