EBEN s. n. Varietate de lemn tare, greu si de culoare inchisa, obtinuta din arbori exotici, in special din abanos, si intrebuintata la confectionarea mobilei de lux si a unor obiecte decorative. – Din fr. ebene, lat. ebenus.

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori si de arbusti cu scoarta in general neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne si asimetrice zimtate pe margini, albicioase si cu peri moi pe dos, al caror lemn tare este folosit in rotarie (Ulmus). ◊ Ulm de camp = arbore inalt, cu scoarta groasa, negricioasa, cu lemn rezistent, greu si elastic, folosit in industria casnica (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus.

ZADA, zade, s. f. Arbore rasinos cu frunze lungi in forma de ace, care cad toamna, cu lemn tare si durabil, foarte pretuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).

PARCHET, parchete, s. n. I. Pardoseala executata prin imbinarea intre ele (in forma de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (inguste si scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseala. II. Fiecare dintre suprafetele in care este impartita o padure in vederea exploatarii ei rationale; p. ext. suprafata de teren pe care s-a facut o taiere intr-o padure. III. Institutie judiciara care functioneaza pe langa unele instante judecatoresti, cu atributia de a exercita actiunea penala si de a sustine acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei institutii; local in care functioneaza aceasta institutie. – Din fr. parquet.

PALISANDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare si dens, de culoare neagra-violeta si cu miros placut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre.

PALTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore inalt, cu frunzele crestate adanc, cu florile mici si fructele prevazute cu aripi, avand trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) artar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) palten s. m.] – Lat. platanus.

PICOT, picoti, s. m. 1. (Min.) Bucata de lemn tare, ascutita la un capat, folosita la saparea galeriilor. 2. (In forma picou, n.) Bordura de dantela cu colturi. ♦ Bulina (3). – Din fr. picot.

TASTIERA, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. Placuta speciala de lemn tare, fixata la instrumentele cu coarde, deasupra partii superioare a cutiei de rezonanta. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

TOPOR, topoare, s. n. Unealta pentru taiat copaci, pentru despicat lemne etc., formata dintr-un corp de otel cu tais la un capat si cu un orificiu la partea opusa, in care se fixeaza o coada de lemn tare. ◊ Loc. adj. si adv. Din topor = fara finete; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de indurat greutati mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brau = a fi totdeauna gata de cearta, de bataie. – Din sl. toporu.

SICOMOR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare si cu fructe comestibile, asemanatoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.

AGUD ~zi m. pop. Pom cu lemn tare, cu fructe mici, carnoase, comestibile, ale carui frunze sunt folosite ca hrana pentru viermii-de-matase; dud. / Din aguda

BARDA barzi f. Unealta, constand dintr-un corp de otel cu tais lat si curbat, cu o coada scurta de lemn tare, folosita, mai ales, la cioplitul lemnului; toporisca. [G.-D. barzii] /<ung. bard

BALAFON s.n. Instrument muzical de percutie din Africa occidentala, asemanator cu xilofonul, format din lame de lemn tare acordate diatonic; marimba. [< fr. balafon].

chiurca s.f. (inv.) betisor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zabalei calului (la cavalerie).

parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.

PICOT s.m. (Mine) Bucata de lemn tare, ascutita la un capat sub forma conica, servind la saparea galeriilor. [< fr. picot].

SICOMOR s.m. Arbore exotic urias, asemanator cu smochinul, care are un lemn tare si fructe dulci, comestibile. [< fr. sycomore, cf. gr. sykomoros].

TASTIERA s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. Placa speciala din lemn tare, fixata, la instrumentele cu coarde, deasupra partii superioare a cutiei de rezonanta. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatura].

BALAFON s. n. instrument muzical de percutie, african, asemanator cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimba, marimbafon. (< fr. balafon)

HICORI s. m. arbore subtropical asemanator cu nucul, cu lemn tare si flexibil. (< fr. hickory)

LARICE s. f. arbore rasinos din familia pinaceelor, cu frunze cazatoare, aciculare si cu lemn tare si rezistent, foarte pretios; zada. (< it. larice, lat. larix, -icis)

PICOT s. m. (mine) bucata de lemn tare, ascutita la un capat, la saparea galeriilor. (< fr. picot)

TASTIERA s. f. 1. mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. (la instrumentele cu coarde) placa din lemn tare, fixata deasupra cutiei de rezonanta, pe care se apasa cu degetul corzile. (< it. tastiera)

ulm (-mi), s. m. – Arbore cu scoarta neteda si cu lemn tare (Olmus campestris). – Megl. ulm, uolm. Lat. ulmus (Puscariu 1792; REW 9036; cf. Philippide, Principii, 67), cf. it., sp., port. olmo, prov. olme, fr. orme, cat. olm. – Der. ulmet, s. n. (padure de ulmi).

ZADA, zade, s. f. Arbore rasinos cu frunze lungi in forma de ace, care cad toamna, cu lemn tare si durabil, foarte pretuit (Larix decidua). – Lat. daeda (= taeda).

CARPEN, carpeni, s. m. Arbore inalt, cu frunze ovale dintate si cu flori grupate in amenti, cu lemnul tare si alb, cu dungi argintii si adancituri pe trunchi, intrebuintat la constructii si in rotarie; carpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.

CEDRU, cedri, s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ lemnul acestor arbori, de culoare bruna-galbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit in constructiile navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura. – Din fr. cedre, lat. cedrus.

TISA, tise, s. f. Arbore sau arbust rasinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare si foarte pretios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa.

PALISANDRU, palisandri, s.n. Arbore exotic cu lemnul tare si cu miros placut, din care se fac mobile.

VISIN, visini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dintate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Visin salbatic = visinel (2). Visin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (intrebuintat la confectionarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, intrebuintate drept condiment, cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui (Prunus mahaleb). – Din visina (derivat regresiv).

FAG, fagi, s. m. Copac inalt cu coaja neteda, alburie sau cenusie si cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perisori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus.

SALCAM, salcami, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevazute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic placut, dispuse in ciorchine, cu lemnul tare si rezistent la umezeala; acat (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkam.

DUGLAS ~si m. 1) Arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, de culoare galbena roscata. 2) lemnul acestui arbore. /<engl. douglas

HICORI ~ m. Arbore subtropical, asemanator cu nucul, avand lemnul tare, dens si flexibil, intrebuintat la fabricarea schiurilor si a altor obiecte de sport. /<fr. hickory

MAHAGONI s.m. (Bot.) Arbore din regiunile tropicale din America, al carui lemn, tare si fin, se foloseste pentru mobila. [< engl., sp. mahagoni < cuv. indian].

fag (fagi), s. m. – Copac inalt cu coaja neteda si lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Puscariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. faget, s. n. (var. fagis), (padure de fag), mr. fadzet, cf. it. faggeto.

GAIAC s. m. arbore tropical, rasinos, cu lemnul tare, a carui rasina se intrebuinteaza in medicina. (< fr. gaiac, sp. guayaco)

MAHOGANI s. m. arbore tropical cu lemnul tare si fin, folosit in ebenisterie. (< fr. mahogani)

SAPELLI s. m. arbore de origine africana, cu lemnul tare, rosu-brun, cu luciu auriu, fibra ondulata, textura fina, cu miros aromatic de cedru, folosit in ebenisterie. (< fr. sapelli)

SICOMOR s. m. arbore exotic urias, asemanator cu smochinul, cu lemnul tare si fructe dulci, comestibile. (< fr. sycomore)

CARPEN, carpeni, s. m. Arbore cu lemnul tare si alb, cu dungi argintii si adancituri pe trunchi, intrebuintat la constructii si in rotarie (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.

CEDRU, cedri, s. m. Conifer exotic gigantic, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus Libani). ♦ lemnul acestui arbore. [Var.: (inv. si pop.) chedru s. m.] – Fr. cedre (lat. lit. cedrus).

CORN², corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene si cu fructe rosii comestibile, ale carui frunze se intrebuinteaza la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus.

CORN⁴ ~i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene si cu fructe rosii, comestibile. /<lat. cornus

PALISANDRU ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn aromat, tare si greu, de culoare violeta, cu nuante negre si galbene, folosit la confectionarea mobilei scumpe si a unor instrumente muzicale. 2) lemnul acestui arbore. /<fr. palissandre

TEC teci m. Arbore exotic cu lemn foarte tare, folosit in constructia navelor. /<fr. teck

TEC s.m. Arbore din India si Oceania, cu lemnul foarte tare, care se intrebuinteaza in special la construirea corabiilor. [Scris si teck, pl. teci. / < fr. teck].

CASUARINA s. f. gen de arbori din Australia si Indomalaiesia, cu ramuri in forma de nuiele si cu lemn foarte tare. (< fr., lat. casuarina)

TEC¹ s. m. arbore din India si Oceania, cu lemnul foarte tare, folosit in special in constructii navale. (< fr. teck)

CAVILA, cavile, s. f. 1. Piesa din lemn de esenta tare sau din otel, in forma de ac, folosita la matisarea paramelor. 2. Maner asezat la extremitatea spitelor timonei. – Din it. caviglia.

HICORI, hicori, s. m. Arbore din America de Nord, asemanator cu nucul, din al carui lemn, greu, foarte tare si flexibil, se fac diverse obiecte, mai ales schiuri (Carya ovata). – Din fr. hickory.

JUGASTRU, jugastri, s. m. Arbore de lemn alb si tare, inalt pana la 15 m, cu scoarta rosiatica, cu frunze palmate si cu flori verzi, care creste in regiunile de campie si de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”).

ARTAR, artari, s. m. Arbore cu lemnul alb si tare, rezistent, cu frunze opuse si fructe aripate, inrudit cu paltinul (Acer platanoides). – Et. nec.

SPIRT, s. n. (Pop.) Alcool etilic (care se vinde in comert); p. ext. bautura alcoolica tare. ◊ Spirt de lemn = alcool metilic obtinut la distilarea uscata a lemnului. Spirt medicinal = spirt folosit in medicina, mai ales ca dezinfectant extern, facut impropriu pentru consumul alimentar prin adaugarea unei substante toxice. Spirt denaturat = alcool etilic denaturat. ♦ Fig. (Adjectival) Extrem de harnic, de iute la treaba, de prompt. – Din rus. spirt.

JUGASTRU ~stri m. Arbore inalt, cu frunze palmate si flori verzi, cu lemnul alb si tare, folosit in tamplarie sau pentru foc. [Sil. -gas-tru] /<lat. jugaster

PARCHET¹ ~e n. 1) Material de constructie constand din scandurele de lemn de esenta tare, inguste si scurte, folosite la pardosirea incaperilor (pe jos). 2) Pardoseala facuta din astfel de material. /<fr. parquet

CARUBIER s.m. (Bot.) Arbore cu lemnul rosu si tare, care creste in regiunea alpina mediteraneana; carub; (pop.) roscov. [Pron. -bi-er. / < fr. caroubier].

BALSA s.m. Arbore tropical din America, cu lemn usor si tare, intrebuintat la construirea plutelor, a ambarcatiilor de sport, a modelelor de avioane etc. [Pl. -ani^{1) vezi nota}. / < sp. balsa].

PALISANDRU s.m. Arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].

BALSA s. m. inv. arbore tropical din America Centrala, cu lemn usor si tare. (< fr., sp. balsa)

CARUBIER s. m. arbore cu lemnul rosu si tare, care creste in regiunea alpina mediteraneana; roscov. (< fr. caroubier)

PALISANDRU s. m. arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, negru-violet, e folosit in tamplaria fina. (< fr. palissandre)

ARTAR, artari, s. m. Arbore cu lemnul alb si tare, inrudit cu paltinul (Acer platanoides). – Lat. *arciarium (< acer).

HICORI (‹ fr. {i}) s. m. Arbore subtropical din familia juglandaceelor, asemanator cu nucul (Carya ovata). Din nuci de h. se prepara, in India, bautura cu acelasi nume. lemnul de h. tare, dens, foarte elastic, este folosit la fabricarea schiurilor si a altor materiale sportive.

artar m. (ruda cu lat. acer, artar). Un fel de copac din neamu paltinului si jugastrului (acer platanoides). Are un lemn alb si tare, din care se fac rindele, coade de topor s. a.

CIOT ~uri n. 1) v. CIOTCA. 2) Portiune rotunda, compacta si foarte tare dintr-o bucata de lemn; nod. 3) Portiune rotunda, compacta si foarte tare ramasa dintr-o scandura sau dintr-o bucata de lemn, dupa ce restul a fost taiat, rupt sau consumat. ~ de creion. [Monosilabic] /cf. it. ciotto

PARCHET s.n. I. 1. Piesa de lemn in general de esenta tare, folosita la pardosirea incaperilor; pardoseala facuta din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafetele in care este impartita o padure in exploatare. II. (In trecut) Magistratura speciala care facea cercetari in materie penala. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul in care functiona aceasta institutie. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet].

suhar, s.n. (inv. si reg.) 1. pesmet negru si tare pentru soldati; galeta, soharici. 2. lemn uscat.

CREOZOT s. m. lichid uleios, galbui si caustic, cu miros tare, prin distilarea gudroanelor de lemn, folosit in industrie si in medicina. (< fr. creosote)

PARCHET s. n. I. piesa de lemn in general de esenta tare, pentru pardoseli; pardoseala insasi. II. fiecare dintre suprafetele in care este impartita o padure in curs de exploatare. III. institutie judiciara care face cercetari in materie penala; localul in care functioneaza; functionarii ei. (< fr. parquet)

TARNACOP, tarnacoape, s. n. Unealta formata dintr-o bara masiva de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn, folosita la sapat in pamanturi tari, la spart pietre etc. [Pl. si: tarnacopuri] – Din bg. tarnokop, scr. trnokop.

TARNACOP ~oape n. Unealta constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, fixata intr-o coada de lemn si folosita pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spartul rocilor. /<bulg. tarnokop

CREOZOT s.m. Lichid uleios, galbui si caustic, cu miros tare, obtinut prin distilarea gudroanelor de lemn si folosit in industrie si in medicina. [Pron. cre-o-, var. creuzot s.n. / < fr. creosote, cf. gr. kreas – carne, sozein – a conserva].

CAZMA ~le f. 1) Unealta pentru sapat pamantul formata dintr-o lama metalica ascutita, fixata intr-o coada de lemn; harlet. 2) reg. Unealta pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spargerea rocilor constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn; tarnacop. ◊ ~ pneumatica ciocan pneumatic folosit la taierea carbunilor; ciocan de abataj. [Art. cazmaua; G.-D. cazmalei] /<turc. kazma

AZOTIC (‹ fr. {i}) Adj. Acid ~ = acid anorganic, oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, puternic agent oxidant; acid nitric; (pop.) apa-tare. La concentratia de 98 la suta aprinde lemnul, hirtia; distruge tesuturile; se intrebuinteaza la fabricarea ingrasamintelor, a explozibililor, a fibrelor artificiale, a acidului sulfuric, a colorantilor etc.

ABANOS, abanosi, s.m. lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par negru-lucios. – Din tc. abanoz.

abanos, s. m. – lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagra. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Seineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

XILOCARP s.n. Fruct tare, uscat, de padure. [< fr. xylocarpe, cf. gr. xylon – lemn, karpos – fruct].

BRANCARDA ~e f. Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; targa. /<fr. brancard

A CURMA curm tranz. 1) A strange tare patrunzand. Legatura era prea stransa, ii curma bratul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin taiere; a despica. 3) fig. A face sa inceteze (pentru un timp). ~ o discutie. 4) A face sa se curme. /Cuv. autoht.

TARGA targi f. 1) Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; brancarda. 2) Mica platforma portativa de nuiele, folosita pentru caratul greutatilor la o distanta mica. ◊ A trage ~a pe uscat a fi in criza pecuniara; a avea greutati de ordin material. [G.-D. targii] /<germ. Trage

ABANOS s. m. lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par de culoare neagra lucioasa. – Din tc. abanoz.

CURMA, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, franghii, legaturi) A strange tare, a patrunde in carne; a strangula. 2. Tranz. A taia un lemn de-a curmezisul. ♦ Tranz. si refl. A (se) frange, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. si refl. A (se) intrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-si) pune capat vietii, zilelor; a (se) omori. 2. Tranz. A incheia sau a intrerupe o conversatie. – Cf. alb. kurmue.

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hartie sau obiecte facute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafata) deformandu-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli si despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafata) prin umflare, cojire etc. din cauza conditiilor de mediu; a se coscovi, a se coji, a se burdusi. 3. (Despre pielea corpului unor fiinte) A se coji, a se descuama; a se zbarci, a se crapa din cauza uscaciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau parti ale lor) A slabi foarte mult; a se scofalci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coscovi”).

CATRAN s. n. 1. Lichid vascos de culoare inchisa, obtinut prin distilarea petrolului, a carbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de manie sau de suparare) = a se supara foarte tare. 2. Fig. Suparare mare; venin. Are catran la inima. 3. (Pop.; in expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. - Din tc. katran.

SCORTOS, -OASA, scortosi, -oase, adj. 1. Care nu se indoaie, care ramane drept, lipsit de suplete, teapan, tare, rigid; a carui suprafata prezinta asperitati, care este aspru la pipait ca o scoarta (1). ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pamant etc.) Cu o crusta groasa si aspra, cu scoarta. ◊ Pepene scortos = pepene galben cu miezul tare. Mere scortoase = varietate de mere mari, cu coaja groasa, de culoare galbena-ruginie. ♦ (Despre piele) Ingrosat, aspru, uscat, batatorit, crapat; (despre fata, maini etc.) cu pielea ingrosata, aspra, batatorita, crapata. – Scoarta + suf. -os.

GALEATA ~eti f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentala de masura pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcatuit dintr-o rigla, banda gradata de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) si divizat in centimetri si milimetri, cu care se masoara lungimile. ♦ Bucata de lemn (de foc) lunga de aproximativ un metru (1); stiva de lemne (de foc) egala cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; p. ext. ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. – Din fr. metre, lat. metrum.

METRU¹ s. m. 1. unitate fundamentala de masura pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. rigla, banda gradata de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; (p. ext.) ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizarii duratelor sunetelor dupa succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadenta, masura. (< fr. metre, lat. metrum, gr. metron)

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

VARGA vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etc.). ~a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. ~de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv. Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etc.) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. vergii] /<lat. virga