CALEMBEC s. m. (Turcism inv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor. – Din tc. kalembek.

CERTOZINA s.f. Procedeu de incrustatie cu elemente de os sau fildes pe fond de lemn negru in motive geometrice mici. [Cf. it. certosina].

calembac, s.m. fara pl. (inv.) specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor, din care se faceau matanii.

tumbac, tumbacuri, s.n. (inv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alama; tombac.

CERTOZINA s. f. procedeu de incrustatie cu elemente de os sau fildes pe fond de lemn negru in motive geometrice mici. (< fr. certosina)

CALEMBEC s. m. (Turcism inv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor. – Tc. kalembek.

calembec n. (turc. kalembek). Vechi. Un fel de lemn negru mirositor din India. V. abanos.

CORDAR ~e n. 1) (la unele instrumente muzicale) Piesa neagra de lemn de care sunt prinse coardele. 2) (la ferastraul cu rama) Pana de lemn care, prin invartire, slabeste sau intinde panza de taiat. /coarda + suf. ~ar

lemn-DULCE s.n. Planta erbacee, comuna in sudul Europei si in Orient (Glycyrrhiza glabra), ale carei radacini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizata pentru aromatizarea dulciurilor si a bauturilor; se comercializeaza sub forma de batoane, bucati sau pudra. Din sirop de lemn-dulce, negru si vascos, se fabrica dulciuri (spirale, bastonase, bomboane), asemanatoare cu guma de mestecat, de culoare neagra si amarui. – Cf. germ. Sußholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= radacina dulce).

ABANOS, abanosi, s. m. Arbore exotic cautat pentru lemnul lui negru, greu si durabil (Diospyros ebenum); lemnul acestui arbore. – Tc. abanoz.

EBEN n. rar lemn de culoare neagra, obtinut din arbori exotici, folosit la confectionarea mobilei de lux si a unor instrumente muzicale; abanos /<fr. ebene, lat. ebenus

ABANOS ~si m. 1) Arbore exotic cu lemnul dur de culoare neagra, din care se face mobila de lux. 2) lemn al acestui arbore. /<turc. abanoz

PALISANDRU s. m. arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, negru-violet, e folosit in tamplaria fina. (< fr. palissandre)

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

PALISANDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare si dens, de culoare neagra-violeta si cu miros placut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre.

PALISANDRU s.m. Arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].

CREION s. n. 1. bastonas de lemn avand la mijloc o mina neagra sau colorata pentru scris sau desenat. 2. schita a unui desen executata in creion (1); ebosa (a unui tablou, a unei poezii). 3. ustensila asemanatoare cu creionul (1), baton avand diferite intrebuintari. ♦ ~ luminos = dispozitiv electronic pentru introducerea datelor si informatiilor in minicalculatoare. 4. (fig.) usurinta de a scrie, de a desena, de a compune. (< fr. crayon)

VEGETAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de plante; propriu plantelor. Regn ~. 2) Care provine de la plante; obtinut din plante. Grasimi ~e. ◊ Carbune ~ praf negru fin, obtinut prin pulverizarea carbunelui de lemn si folosit in medicina. /<fr. vegetal

suhar, s.n. (inv. si reg.) 1. pesmet negru si tare pentru soldati; galeta, soharici. 2. lemn uscat.

GUDRON s. n. lichid uleios, negru sau brun, prin distilarea uleiurilor minerale, ale lemnului etc. (< fr. goudron)

GUDRON s.n. Lichid vascos, negru sau brun, obtinut prin distilarea uleiurilor minerale, a lemnului etc. [Pl. -oane. / < fr. goudron].

VEGETAL, -A, vegetali, -e, adj. 1. Care tine de plante, privitor la plante, de plante. ♦ (Substantivat, f.) Planta. 2. Extras din plante. ◊ Carbune vegetal = pulbere neagra foarte fina care se obtine prin pulverizarea carbunelui de lemn si care are intrebuintari in medicina. – Din fr. vegetal.

CREION, creioane, s. n. 1. Ustensila pentru scris sau desenat, constituita dintr-o mina neagra sau colorata, protejata de un invelis de obicei din lemn; betisor facut din argila combinata cu diferite substante, cu care se poate desena in diferite culori. 2. Desen realizat in creion (1). 3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; usurinta de a scrie, de a compune ceva (valoros). 4. Obiect in forma de creion (1) preparat din substante cosmetice, folosit ca fard. 5. (In sintagma) Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor si informatiilor in minicalculatoare. – Din fr. crayon.

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

PALISANDRU ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn aromat, tare si greu, de culoare violeta, cu nuante negre si galbene, folosit la confectionarea mobilei scumpe si a unor instrumente muzicale. 2) lemnul acestui arbore. /<fr. palissandre

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meserias sau muncitor care croieste si coase haine. 2. Insecta mare, de culoare neagra, cu antene lungi, care traieste mai ales pe stejar, degradand lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Muschi lung al coapsei, situat intre osul iliac si fata interna a tibiei (prin a carui contractie se produce incrucisarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

abanos, s. m. – lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagra. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Seineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

BILA² s. f. 1. sfera de lemn, sticla, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenti etc. 2. (alba, rosie, neagra etc.) nota care se dadea in trecut la unele facultati. 3. (fam.) cap. 4. stalp de lemn, rotund, in constructii. (< fr. bille)

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

CRUSAN, crusani, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la inceput rosii, apoi negre, din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine cel mai mult carbune pentru prepararea prafului de pusca (Rhamnus frangula). – Din ucr. krusyna.

ABANOS, abanosi, s.m. lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par negru-lucios. – Din tc. abanoz.

VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina

CRUSIN (‹ ucr.) s. m. Arbore melifer de 1-3 m cu flori hermafrodite, albe-verzui si cu fructe la inceput rosii, apoi negre (Rhamnus frangula). Scoarta c. are actiune laxativa, abortiva si antihelmintica, iar din lemn se obtine cel mai bun carbune pentru prepararea prafului de pusca.

GUDRON ~oane n. Substanta rasinoasa, de culoare bruna sau neagra, cu miros specific, obtinuta prin distilarea uscata a unor materii organice (petrol, carbune, lemn etc.), avand diverse intrebuintari in industria chimica si in constructia drumurilor. /<fr. goudron

CARBUNE ~i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis

ABANOS s. m. lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par de culoare neagra lucioasa. – Din tc. abanoz.

CALDER [cɔ:ldə], Alexander (1898-1976), sculptor american. Initial, lucrari in lemn si sirma, apoi structuri mecanice din tabla si sirma, denumite de Hans Arp „Stabile” („Vaduva neagra”) si structuri delicate, cinetice pe care Marcel Duchamp le numeste „Mobile” („Capcana cu homari si cozi de peste”).

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

ADJARIA, rep. autonoma in Gruzia, la tarmul Marii Negre, creata la 16 iul. 1921; 3 mii km²; 393 mii loc. (1989). Cap.: Batumi. Ind. constr. de masini, prelucr. petrolului, si a lemnului, alim. Cereale, citrice, tutun, ceai.

PAR s. (BOT.) parul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salba-moale, (reg.) crasici, crusan, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-canesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului; parul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiana-de-buba-neagra, parul-Maicii-Domnului, parul-orfanei, percica-fetei; parul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) parul-fetei, parul-Maicii-Preciste, parul-Sfintei-Marii.

cioaca, cioace, s.f. (pop.) 1. deal, inaltime, varf de deal. 2. carlig care tine un obiect de altul; scoaba, clobant, carliont. 3. capatul lemnului vertical al ferastraului. 4. (reg.) tarnacop, cazma, crampan, gheunoaie, chirlopan, tarsita. 5. unealta de taiat si de scobit; ciuc, ticlu, pupaza, dihoroi, scobitor, salmoc. 6. lingura de lemn de baut apa; polonic, caus, cauc, cupa, hargaie, cofa. 7. trunchiul unui arbore scos cu radacinile din pamant. 8. cioara neagra de clopotnita. 9. unealta de dogarie cu care se imping cercurile la locul lor.

VISIN, visini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dintate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Visin salbatic = visinel (2). Visin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (intrebuintat la confectionarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, intrebuintate drept condiment, cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui (Prunus mahaleb). – Din visina (derivat regresiv).

BILA² s.f. Sfera de lemn, de sticla, de metal etc. cu care se joaca popice, biliard, care se foloseste la rulmenti etc. ♦ (Cu complinirea: alba, rosie, neagra etc.) Nota care se dadea in trecut la unele facultati. [< fr. bille].

ABHAZIA, rep. autonoma in Gruzia, intre tarmul Marii Negre si V M-tilor Caucaz, creata la 4 martie 1921; 8,6 mii km²; 535 mii loc. (1987). Cap: Suhumi. Expl. carbunelui, ind. mat. de constr. prelucr. lemnului si a pestelui. Citrice, tutun, ceai. Matase.

CAPRA s. 1. (ZOOL.) capra de munte v. capra-neagra; capra-neagra (Rupicapra rupicapra) = capra de munte, capra-salbatica; capra-salbatica v. capra-neagra. 2. (art.) (pop.) brezaia (art.), turca (art.). (~ este un joc popular traditional dansat de Anul Nou.) 3. (reg.) magar, (Mold. si Bucov.) cracana. (~ de taiat lemne.) 4. caprior. (~ este un suport de lemn.) 5. v. cleste. 6. v. cumpana.

CODLEA, oras in jud. Brasov, la poalele Magurii Codlei; 23.728 loc. (1991). Expl. de calcare si carbune; constr. mecanice (tractoare pentru viticultura, scule aschietoare), ind. chimica (coloranti si vopsele), textila (conf. si tesaturi) si de prelucr. lemnului (mobila, furnire, placaje); fabrica de nutreturi combinate; intreprindere avicola. Sere de flori (55 ha). Biserica evanghelica (sec. 13-15), cu dubla incinta fortificata. Mentionat documentar in 1265, referitor la „Cetatea Neagra” construita in apropiere de Cavalerii Teutoni. Declarat oras in 1950.

BILA² ~e f. 1) Obiect sferic (din metal, lemn, os, sticla, mase plastice etc.) cu diverse intrebuintari (in tehnica, la unele jocuri etc.). 2) (intr-un sistem de vot) Semn prin care se aproba sau se respinge ceea ce a fost pus la vot. ~ alba. ~ neagra. [G.-D. bilei] /<fr. bille

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

catran n., pl. uri (turc. katran, d. ar. alquitran; ngr. katrani, bg. rus. katran; it. catrame, fr. goudron; sp. alquitran). O substanta neagra si cleioasa scoasa din arborii rasinosi (catran vegetal) si din carbunii de pamant (catran mineral). Cel vegetal e mai scump si e intrebuintat in medicina (emplastre, inhalatiuni, apa catranita), iar in industrie e intrebuintat, ca si cel mineral, la ungerea butoaielor, a funiilor, a pinzelor, a lemnelor de corabii, ca sa devie impermeabile si sa nu putrezeasca. – Barb. fr. gudron.

PARAITOARE, paraitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevazut cu aripioare, care, miscate de vant, produc un zgomot strident si alunga pasarile din semanaturi, livezi, vii etc.; zbarnaitoare. 2. Fasie de hartie care se leaga de cele doua capete de sus ale spetezelor zmeului si care, la inaltarea acestuia, produce un parait puternic; zbarnaitoare. 3. Specie de lacusta de culoare cafenie sau neagra, care in timpul zborului, produce un fel de paraturi (Psophus stridulus). [Pr.: -ra-i-. – Var.: paraitoare s. f.] – Parai + suf. -toare.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

capra f., pl. e (lat. capra; it. capra, pv. cat. sp. pg. cabra, fr. chevre). O mica vita rumegatoare, femeia tapului (capra hircus). Scaunu vizitiului la trasura [!]. Suport de pus lemne ca sa le curmi cu ferastrau. Suport (doua) pe care se pun scindurile unei lavite sau unui pat primitiv. Arsic de capra sau de oaie (V. miala). Piesa groasa a arcusului, aceia pe care o tii intre degete. Porecla data unui Grec din cauza fuduliii lui. Baba-turca, V. baba. Capra neagra, un fel de capra salbatica (antilopa) care traieste pin [!] munti (rupicapra) si a carei pele [!] galbena e foarte cautata (fr. chamois). A impaca si capra si varza, a impaca doua interese opuse. Tita caprei (sau a vacii), un fel de struguri de poama cu bobitele lungi.

TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.

CRACANA, cracane, s. f. I. 1. Craca ramificata in forma de V; lemn sau alt obiect desfacut la un capat in doua sau in mai multe brate; fiecare ramificatie a unui obiect bifurcat; crac². 2. Prajina provenita dintr-o ramura de copac bifurcata la un capat, folosita pentru a sprijini crengile prea incarcate de fructe, cumpana fantanii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealta facuta din trei prajini impreunate la capatul de sus si asezate in forma de piramida, de care se atarna caldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: cracan s. n.] – Craca + suf. -ana.

lemn ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum