LEMN, (2, 3) lemne s. n. 1. Tesut conducator al unor plante superioare, alcatuit din trahee, parenchim si fibre cu lignina, folosit ca material de constructie, drept combustibil etc. ◊ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simti nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a intepeni; a deveni dur. A ramane ca de lemn = a inlemni, a incremeni (din cauza unei surprize, unei emotii etc.). A ingheta lemn = a intepeni de frig, a ingheta tun. 2. Tulpina si ramurile unui arbore (sau arbust) taiat, servind pentru constructii, drept combustibil etc.; bucata rupta sau taiata din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ◊ Expr. Doarme de poti sa tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapa lemnele, se spune cand e foarte frig. 3. (Inv. si pop.) Copac, arbust. ◊ Compuse: lemn-cainesc = arbust cu frunze mici si groase, cu flori albe si fructe negre, cultivat prin gradini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn dulce = planta erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene si cu miros de lamaie; lemnus (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.

LEMN-DULCE s.n. Planta erbacee, comuna in sudul Europei si in Orient (Glycyrrhiza glabra), ale carei radacini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizata pentru aromatizarea dulciurilor si a bauturilor; se comercializeaza sub forma de batoane, bucati sau pudra. Din sirop de lemn-dulce, negru si vascos, se fabrica dulciuri (spirale, bastonase, bomboane), asemanatoare cu guma de mestecat, de culoare neagra si amarui. – Cf. germ. Sußholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= radacina dulce).

MIAMBAL s. n. Suc de lemn-dulce, coagulat si turnat in forma de bastonase, intrebuintat in trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı.

CIORANGLAV s. v. lemn-dulce.

IARBA-dulce s. v. fereguta, lemn-dulce, rourica.

lemn s. (BOT.) lemn-cainesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) malin, malinita, lemnul-cainelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) cioranglav, iarba-dulce, radacina-dulce; lemn-raios (Evonymus verrucosa) = salba-raioasa, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcam-galben, (reg.) bobitel, drob, grozama-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnus, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricarita, iarba-sfanta, lemn-sfant, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vantului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.

lemn-dulce s. v. raculet.

RACULET s. 1. (ZOOL.) racusor, (rar) racut. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) carligat, carligatica, carligel, nodurar, serparita, troscot, troscotel, buruiana-randunicii, iarba-balaurului, iarba-sar-pelui, iarba-iute, iarba-rosie, lemn-dulce, mo-tul-curcanului, radacina-sarpelui.

RADACINA-dulce s. v. lemn-dulce.

lemn-dulce (bot.) s. n.

MIRODENIE s.f. Condiment, in special exotic, de natura vegetala, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar si scump, sub forma de frunze, coji, flori, fructe, radacini, proaspete sau uscate (scortisoara, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, radacina de ghimber, sofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanta puternic mirositoare.

miambal s. n. – Zeama de lemn-dulce. Tc. mlan bal (Seineanu, II, 259). Sec. XIX, inv.

SICOMOR s.m. Arbore exotic urias, asemanator cu smochinul, care are un lemn tare si fructe dulci, comestibile. [< fr. sycomore, cf. gr. sykomoros].

SICOMOR s. m. arbore exotic urias, asemanator cu smochinul, cu lemnul tare si fructe dulci, comestibile. (< fr. sycomore)

SAN MIGUEL DE TUCUMAN (sau TUCUMAN), oras in partea de N a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. Tucuman, situat la poalele E ale Sierrei del Aconquija (m-tii Anzi), pe Rio Sale (afl. al lui Rio dulce), la 1.090 km NV de Buenos Aires; 625 mii loc. (2001). Ind. teztila, de prelucr. a lemnului si a trestiei de zahar. Piata agricola (trestie de zahar, cereale, animale). Universitatea Nationala (1914). Muzee. Catedrala in stil colonial (sec. 18). Palat guvernamental. Fundat in 1565 de guvernatorul spaniol Diego de Villaroel, initial pe Rio Tejar, la 96 km NE de locul actual, dar din cauza inundatiilor catastrofale din 1685, provocate de Rio Tejar, a fost mutat pe locul de astazi. Din 1776 a facut parte din Viceregatul Rio de la Plata. Aici, la 9 iul. 1816, Jose de San Martin a proclamat independenta „Provinciilor unite de la Rio de la Plata” (numita mai tarziu Argentina).

VATA s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte si subtiri care se intrepatrund si formeaza o masa compacta alba, folosit pentru pansamente, in diferite procese tehnice etc. ◊ Vata de hartie = produs similar vatei obtinut din celuloza de lemn, care se intrebuinteaza in medicina, in locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vata de zahar = produs alimentar dulce, pufos, asemanator cu vata, care se obtine, prin centrifugare, dintr-o solutie de zahar; se vinde in comert infasurat pe betisoare de lemn. Vata de zgura = material obtinut din zgura topita, lasata sa curga incet in apa, intrebuintat ca izolant termic si acustic. Vata de sticla = masa de fibre scurte de sticla impaslite, intrebuintata ca izolant termic si acustic. – Din germ. Watte.

SAN PEDRO SULA, oras in NV Hondurasului, situat pe Rio Chamelec, in apropiere de granita cu Guatemala, la 160 km NV de Tegucigalpa; 439,1 mii loc. (2001). Aeroport. Port fluvial. Ind. siderurgica, chimico-farmaceutica, de prelucr. a maselor plastice, tutunului si a lemnului (mobila), cimentului sticlariei, textila, hartiei si alim. (zahar, bere). Productie de biciclete si de articole electrice. Centru comercial. Piata agricola (trestie de zahar, orez, porumb, cartofi dulci, cassava, animale). Distrus in mare parte de un uragan in 1974. Fundat initial de spanioli in 1536, orasul a fost refacut in mai multe randuri.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.