CARBUNE (‹ lat. carbo, -onis) s. m. I. 1. Roca sedimentara organogena, caustobiolitica, rezultata prin acumularea materiei vegetale si imbogatirea lenta in carbon a acesteia. C. s-au format (autohton sau alohton), prin depunerea in ape marine de litoral, unde marea invadeaza uscatul periodic (c. paralici), in mlastini sau in ape dulci (c. limnici). In zacamint, c. se prezinta ca o masa de culoare galbena-bruna pina la neagra, intrerupta de intercalatii de steril. Contine carbon (55-96,5%), oxigen (2,5-40%), hidrogen (1-6%), azot (sub 2%), fosfor, sulf s.a. Principalele tipuri sunt: c. humici (turba, lignit, c. brun, huila, antracit), c. sapropelici (boghead, cannel) si c. liptobiolitici proveniti prin transformarea resturilor de plante bogate in subtante rasinoase si ceroase. Cei mai vechi c. s-au format in Devonian. Alaturi de titei, c. reprezinta principalul combustibil mineral si sursa de materii prime. ♦ (CHIM.) C. activ = c. cu structura poroasa, a carui putere de adsorbtie a fost marita printr-un tratament fizico-chimic, utilizat la recuperarea gazolinei din gazele de sonda, epurarea apelor, retinerea noxelor din aer sau dezodorizarea aerului. C. animal = c. de oase sau de deseuri animale, obtinut prin calcinarea oaselor, folosit ca adsorbant pentru gaze si pentru substante colorante, ca dezinfectant stomacal, ca adsorbant intestinal sub forma de c. medicinal. ♦ (GEOL.) C. brun = varietate de c. humic, compact, sticlos, casant, cu urma bruna, avind un continut mediu de 67-79% c. si o putere calorica de 5.400-7.200 kcal/kg; se utilizeaza drept combustibil. 2. Bucata de lemn arsa partial de foc; taciune; p. ext. bucata de jar. ♦ C. de lemn = produs principal obtinut la arderea incompleta a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscata a lemnului, folosit la fabricarea carbunelui activ, in siderurgie, drept combustibil etc.; mangal. 3. Creion obtinut dintr-un lemn de esenta moale (plop, lemn-ciinesc etc.), carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schite; p. ext. lucrare realizata cu acest fel de creion. II. 1. (MED., MED. VET.) Antrax. 2. (MED. VET.) C. emfizematos = boala infectioasa acuta a rumegatoarelor, in special a bovinelor, provocata de bacteria Clostridium chauvoei. Se manifesta prin aparitia in musculatura a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (FITOPAT.) Taciune (2).

cotrobol s.n. sg. (reg.) taratele de lemn si aschiile ramase dupa taiatul lemnelor; cenusa si funinginea ramase dupa arsul lemnelor si curatatul sobei.

odagaci s.n. (reg., inv.) 1. substanta aromatica (prin ardere). 2. lemn pentru matanii. 3. sapunel.

bustean (busteni), – 1. Trunchi de copac taiat. – 2. (Rar) lemn ars. – Var. bostean, (Mold.) bustihan. – Mr. bustina „funingine”. Origine necunoscuta. Puscariu, Dacor., III, 657, propusese sas. bumstam, din germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezinta dificultati in privinta folosirii generale a cuvintului, dar care nu corespunde prezentei din mr., si nici der. bustenit, adj. (innegrit); bustina, s. f. (negura, intunecime); bustusag, s. n. (inv., Trans., incendiu, devastare). In toti acesti der. pare a se recunoaste un reprezentant al lat. bustum „ars” sau „rug”.

taciune (-ni), s. m. – 1. lemn ars pe jumatate. – 2. Malura (Ustilago carbo). – Mr. taciune, tucine, megl. taciuni. Lat. titiōnem (Puscariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizo, fr. tison, sp. tizon, port. ticão. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizon si fr. charbon, it. carbone. Numele de taciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent si nici corect. – Der. taciuna, vb. refl. (a creste taciunele); taciunos, adj. (cu taciune; ars, carbonizat).

TROSNET s. 1. parait, paraitura, trosnitura, (reg.) parpaitura. (~ul lemnelor care ard.) 2. v. pocnitura.

PLOSCA ~sti f. 1) Vas mic (din lut ars, din lemn, din metal etc.), de obicei ornamentat, rotund si turtit, cu gat scurt si ingust, in care se tine o bautura. ◊ A umbla cu (sau a purta) ~sca cu minciuni a spune numai minciuni. 2) Vas plat (din metal, din sticla, din material plastic etc.) cu gura larga, folosit pentru nevoile fiziologice de bolnavii ce nu pot cobori din pat. [G.-D. plostii] /<bulg., sb. ploska

polmonut s.n. (reg.) suport de fier sau de piatra care se pune sub lemnele care ard pe vatra.

PLOSCA, plosti, s. f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii. 2. (Inv.) Vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca. 3. Vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etc., cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bg., scr. ploska.

TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.

SASAI, sasai, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gaste, serpi) A scoate un sunet asemanator unui „s” prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet suierator din cauza apei evaporate in timpul arderii; a fasai. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronuntand „s” in loc de „s” sau deformand unele sunete; a vorbi peltic. – Formatie onomatopeica.

TALER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.

pliscalau, s.n. (reg.) 1. rat de porc. 2. bat de asezat lemnele in foc. 3. lemn gros care arde toata noaptea la stana.

RUG², ruguri. s. n. Gramada de lemne pe care se ardeau, in antichitate, jertfele sau mortii si, in evul mediu, condamnatii la moarte. – Lat. rogus (dupa rug¹).

rug (-guri), s. n. – lemne pe care se ardeau mortii sau condamnatii la moarte. Lat. rugus (sec. XIX). Candrea, Elements, 5, si Tiktin considera ca cuvintul poate fi mostenit, lucru complet improbabil.

ciurlan m. (cp. cu ciurlez si cu sirb. curiti, a fuma). Munt. Mold. O planta ghimpoasa care, dupa ce se usuca, se desprinde si se rostogoleste de vint. Taranii o fac gramezi si o ard in loc de lemn. Se zice ca unii o fumeaza in lulea. – Se numeste si corlan (Bas. nord), tirtan si valatuc. La Pantu tirtan, o planta crucifera (crampe tatarica). Asta sa fie? [!]

carbune m. (lat. carbo, -onis, it. carbone, pv. carbo, fr. charbon, sp. carbon, pg. carvão). lemn aprins care nu mai arde cu flacara. (Stins in aceasta stare, se numeste tot carbune sau mangal, iar daca mai are lemn nears, se numeste taciune). Fig. Iron. Carbune acoperit (de cenusa), om care face dragoste pe ascuns. Carbune de pamint sau de peatra [!] (numit si huila), carbune fosil intrebuintat ca combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat, coxu s. a. Principalele zacaminte si mine is in Anglia, Belgia, Francia, Germania si Statele Unite). Med. Dalac (pustula). Agr. (fr. charbon). Taciune, o boala a grinelor. – In stare nativa, carbunele. numit de chimisti si carbon, exista ca diamant si ca grafit. Animalele si plantele contin foarte mult carbune. E tetravalent si are o greutate atomica de 12. V. scinteie.

BOCSA, bocse, s. f. 1. (Reg.) Gramada de lemne pregatite pentru a fi transformate prin ardere inceata in carbuni; p. ext. carbunarie. 2. Gramada de minereuri bogate in sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

CARBONIZA, pers. 3 carbonizeaza, vb. I. Refl. (Despre carbuni) A se descompune termic in lipsa oxigenului din aer sau in prezenta unei cantitati insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface in carbuni (prin ardere) in prezenta unei cantitati mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

A SE CARBONIZA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre substante) A se transforma in carbon. 2) (despre lemne) A se preface in carbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub actiunea unei surse puternice de caldura. /<fr. carboniser

CARBONIZA vb. refl. 1. (despre carbuni) a se descompune termic in absenta oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma in carbuni (prin ardere); (despre substante organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)

BOCSA, bocse, s. f. 1. (Reg.) Gramada de lemne pregatite pentru a fi transformate prin ardere inceata in carbuni; p. ext. carbunarie. 2. Gramada de minereuri bogate in sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor in vederea unei desulfurari partiale. – Magh. boksa.

CARBONIZA, pers. 3 carbonizeaza, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface in carbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.

SPART², -A, sparti, -te, adj. 1. Prefacut in bucati, in cioburi; plesnit, crapat; gaurit. ◊ Expr. (A fi) mana sparta = (a fi) risipitor. A manca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mananca foarte mult si cu lacomie. ♦ (Despre lemne) Taiat in bucati mici (potrivite pentru a fi arse in soba). ♦ (Despre pamant) Rascolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, ragusit, dogit. 2. (Despre ziduri, cladiri) Stricat, darapanat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de incaltaminte, de imbracaminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

TROSNI, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne si despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitura, crapare, ardere etc.; a crapa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (Pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A-i parai cuiva incheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) falcile, se spune cand cineva primeste o lovitura puternica, cand mananca cu lacomie si cu zgomot sau cand casca cu pofta. ♦ (Despre pepeni verzi copti) A parai cand sunt stransi in palme. [Var.: (pop.) trasni vb.IV] – Cf. trasni¹.

pir interj. – Imita trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creatie expresiva, cf. hir, mir, bir, cir, pirt. – Der. pirii, vb. (a pocni, a trosni, a arde cu scintei); piriit, s. n. (pocnet, trosnet); piriitoare, s. f. (morisca; specie de lacusta, Psophus stridulus), cf. ciriitoare; piriitura, s. f. (trosnet); pirii, vb. (a trosni, a pocni).

AIUD, oras in jud. Alba, pe dr. Muresului; 29.740 mii loc. (1991). Ateliere de reparatii; intreprindere metalurgica; combinat de prelucr. a lemnului; prefabricate din beton. Conf., produse alim. Centru pomicol si viticol. Cetate urbana (sec. 13-16); biserica gotica (sec. 16-17), azi muzeu. Pe terit. de azi al orasului se intindea asezarea romana Brucla. Mentionat prima oara in 1293. Ocupat de rasculati in 1437; in 1704 a fost ars din temelii de catre austrieci; ulterior s-a refacut. Aici a functionat, incepind din 1662, colegiul confesional „Bethlen”. In timpul revolutiei de la 1848-1849, teatrul unor lupte violente. Aici s-a aflat una dintre cele mai dure inchisori ale regimului comunist.

TALER¹ ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

GALERIE s. f. 1. cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ◊ canal sapat de animale in sol. ◊ excavatie miniera in forma de tunel, executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legatura sau de promenada la o constructie. 3. conducta metalica, montata la motoarele cu ardere interna, care conduce amestecul carburant catre cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 5. magazin cu obiecte de arta; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al salilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifesta zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platforma mica la prora sau pupa unei nave. 8. bara de lemn sau metalica de care se atarna perdelele. 9. (fig.) sir, serie (de portrete literare). (< fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)