SAGA s.f. invar. (Lit.) Totalitatea legendelor si a traditiilor popoarelor scandinave. ♦ Proza narativa cuprinzand povestiri si legende istorice cu caracter eroic apartinand popoarelor scandinave; cronica, roman. [< fr., scand. saga, germ. Saga].

CRONOGRAF¹ ~e n. Scriere cu caracter popular in care se expune istoria universala (pe baza de izvoare istorice, legende religioase, laice, etc.). /<ngr. chronographos

BARONZI, George (1828-1896, n. Braila), scriitor si publicist roman. Poezie romantica de inspiratie folclorica sau istorica, legende, fabule si satire („Nopturnele”, „legende si balade”), romane („Misterele Bucurestilor”), piese de teatru („Matei Basarab sau Dorobanti si seimeni”). Traducator prodigios.

BOLINTINEANU, Dimitrie (1819-1872, n. Bolintin-Vale), scriitor si publicist roman. Participant la Revolutia de la 1848, ministru de externe in timpul domniei lui Al.I. Cuza. Membru al „Asociatiei literare” si al societatii revolutionare secrete „Fratia”. A condus ziarul „Popolul suveran”. Lirica romantica sententioasa, celebrind libertatea si patriotismul. A cultivat meditatia, balada fantastica („Dochia”), poemul epic byronian („Conrad”), satira politica, legenda istorica („legende sau basme nationale in versuri”), evocarea exotica a peisajului oriental („Florile Bosforului”). Romane de moravuri („Manoil”, „Elena”). Insemnari de calatorie, vieti romantate.

IOVKOV, Iordan (1880-1937), scriitor bulgar. Romane si nuvele cu tematica rurala („Seceratorul”, „Serile in hanul din Antimovo”) sau istorica („legende din Stara Planina”). Comedii („Milionarul”) si drame („Boriana”).

BALADA ~e f. 1) Creatie epica (populara sau culta) in forma libera sau in versuri, avand ca subiect o actiune eroica, un fapt istoric, o legenda etc. 2) Creatie muzicala cu caracter narativ care ilustreaza textul unei asemenea creatii epice. [G.-D. baladei] /<fr. ballade

HISTORIA vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentand legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iaza, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

HISTORIA vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier)

BALADA, balade, s. f. 1. Creatie epica in versuri care relateaza o actiune eroica, o legenda, o intamplare istorica etc. 2. Bucata muzicala cu caracter narativ. – Din fr. ballade.

CRONOGRAF¹, cronografe, s. n. Scriere cu caracter popular care reprezinta o sinteza a istoriei generale, alcatuita pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice si populare. Cronograful lui Moxa. [Var.: hronograf s. n.] – Din ngr. hronografos.

BALADA, balade, s. f. 1. Creatie poetica in versuri, facand parte din genul epic, inspirata de obicei din traditia istorica sau populara si care relateaza o actiune eroica, o legenda, o intamplare insemnata. 2. Creatie muzicala cu caracter narativ. – Fr. ballade.

HERCULANO DE CARVALHO E ARAUJO [irkulanu de kərvaλu i ərəuiu], Alexandre (1810-1877), scriitor si istoric portughez. Lirica romantica („Harpa credinciosului”), romane istorice. Lucrarile sale alcatuiesc un tablou pitoresc al societatii si traditiilor portugheze („legende si povestiri”).

LOGOGRAF, logografi, s. m. Denumire data primilor istorici greci care incercau sa reconstituie istoria triburilor si a oraselor grecesti pe baza legendelor si a cronicilor. – Din fr. logographe.

BOUREANU, Radu (1906-1996, n. Bucuresti), poet, pictor si actor roman. Poezie cu predilectie pentru peisaj, legenda si istorie („Zbor alb”, „Caii de apocalips”, „Solara noapte”). Poemul dramatic „Satul fara dragoste”, romane istorice, note de drum.

legenda s.f. 1. Povestire cu caracter fantastic sau miraculos, transmisa in special pe cale orala si bazata pe un fond istoric sau pe o inchipuire mistica. ♦ Piesa instrumentala cu caracter narativ. 2. (Rar) Inscriptie (pe o moneda, pe o medalie). 3. Explicatie data semnelor conventionale de pe o harta, de pe un plan etc. ♦ Text care se gaseste sub un desen, sub o gravura, sub o schema etc. [< fr. legende, cf. it., lat. legenda – ceea ce trebuie citit].

ARGOLIDA (ARGOS), reg. istorica in Grecia, in NE Peloponesului. In milen. 2 i. Hr. A. numara infloritoarele cetati ca Micene, Tirint, Asine gratie carora apare frecvent mentionata in legendele elene si poemele homerice. Denumita astfel dupa orasul-stat Argos, care a dominat in milen. 1 i. Hr.

legenda ~e f. 1) Povestire traditionala in proza sau in versuri, transmisa, de obicei, pe cale orala, in care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real. 2) Piesa muzicala instrumentala cu caracter narativ. 3) rel. Povestire din viata sfintilor. ~ biblica. 4) Povestire deformata si infrumusetata de imaginatie. 5) Tabel cu care se doteaza o ilustratie, o gravura, o harta sau un plan si care contine o explicatie textuala a semnelor conventionale. /<fr. legende, lat. legenda

legenda, legende, s. f. 1. Povestire in proza sau in versuri care contine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explica geneza unui lucru, a unei fiinte etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. 3. Text, inscriptie prin care se explica semnele conventionale de pe o harta, de pe un plan, o imagine fotografiata sau desenata. ♦ Completare sub forma de memoriu anexata la o schema, la o harta etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. legende, lat. legenda.