POJIJIE ~i f. 1) reg. Avut al unei gospodarii. 2) Persoana care se afla in legatura de sange sau prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; neam; ruda. [G.-D. pojijiei] /cf. ucr. pozyvu, rus. poziva

RUDA¹, rude, s. f. 1. Persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.

FRATRIE ~i f. 1) (la popoarele antice) Subdiviziune a unui trib. 2) Grup de ginti inrudite prin legaturi de sange. 3) biol. Grupare de plante inrudite genetic. [Art. fratria; G.-D. fratriei; Sil. -tri-e] /<fr. phratrie

FRATRIE s.f. 1. Subdiviziune a triburilor grecesti antice (mai ales a celor atice). ♦ Grup de mai multe ginti inrudite intre ele prin legaturi de sange. 2. Grupare mare de plante apropiate genetic. [Gen. -iei. / < fr. phratrie, gr. phratria].

sangios, sangioasa, sangiosi, sangioase, adj. (inv. si reg.) 1. plin de sange. 2. care se infurie repede. 3. rumen la fata. 4. care priveste circulatia sangelui, in legatura cu circulatia sangelui.

FRATRIE s. f. 1. subdiviziune a triburilor grecesti antice (atice). ◊ grup de mai multe ginti inrudite intre ele prin legaturi de sange. 2. grupare mare de plante apropiate genetic. (< fr. phratrie, gr. phratria)

INCOMPATIBILITATE s. f. 1. Faptul de a fi incompatibil; nepotrivire, necompatibilitate. 2. Interzicere (prevazuta de lege) de a cumula doua functii, doua atributii care, prin caracterul lor, sunt contradictorii. 3. (Med.) Termen folosit de obicei in legatura cu transfuziile de sange pentru a arata o nepotrivire de grup sangvin. 4. (Mat.) Caracteristica a unui sistem de ecuatii sau inecuatii de a fi incompatibil. – Din fr. incompatibilite.

CAPILAR, -A, capilari, -e, adj. 1. Subtire, fin, ingust. ◊ Vase capilare (si substantivat, n. pl.) = cele mai mici vase de sange, care servesc la hranirea tesuturilor si stabilesc legatura intre vene si artere. 2. Care apartine capilaritatii, privitor la capilaritate. ◊ Tub capilar = tub ingust in care se manifesta fenomenele de capilaritate. – Din fr. capillaire, lat. capillaris.

ANASTOMOZA s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicala a unei legaturi intre doua cai de circulatie (vase de sange, nervi etc.) 2. Ramura a ramificatiilor nervurilor frunzei. [< fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – imbucare]

CAPILAR, -A, capilari, -e, adj. 1. Subtire, fin, ingust. ◊ Vase capilare (si substantivat, n. pl.) = cele mai mici vase de sange, care servesc la hranirea tesuturilor si stabilesc legatura intre vine si artere. 2. Care apartine capilaritatii, privitor la capilaritate. – Fr. capillaire (lat. lit. capillaris).

LEUCOCITAR, -A adj. In legatura cu leucocitele. ◊ Formula leucocitara = repartizarea diferitelor categorii de leucocite in sange. [Cf. fr. leucocytaire].

PATERNITATE s. f. 1. Starea, calitatea de tata; rudenie de sange intre parinte si copilul sau, faptul de a fi tata. ♦ (Jur.) legatura, filiatie pe linia tatalui. 2. Fig. Calitatea de autor al unei lucrari, al unei metode etc. – Din fr. paternite.

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

SCARIFICA vb. I. tr. 1. A scormoni suprafata unei sosele care trebuie refacuta, pentru a asigura o legatura mai buna intre noile si vechile materiale. ♦ A afana pamantul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta usor pielea unui bolnav in scop terapeutic (pentru a-i lua sange etc.). [P.i. scarific, 3,6 -ca. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier].