burduf n., pl. uri (din burduh [var. din tirbuh, tirboc], de unde si rut. bordiug, burdiug, burduf. V. tirban). Sac de pele de pus brinza, undelemn s.a. Rar. Poclit la trasura. Fig. Fam. A fi burduf de carte, a fi doba de carte, a fi foarte invatat. I-a facut spinarea burduf de bataie, l-a batut de i-a unflat spinarea. L-a legat burduf, l-a legat fedeles, teapan, foarte strins. – In nord pl. si burduje, desagi de pele (coburi) p. calatorie calare.

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

CETLUI, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strans, a lega fedeles. 2. A bate. – Din magh. csatolni.

fedeles, fedelesuri, s. n. Butoias mic, de forme diferite, in care taranii isi tin apa cand lucreaza la camp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeles = a lega strans si bine ca sa nu poata scapa; a lega cobza. [Acc. si: fedeles. – Pl. si: fedelese] – Din magh. fedeles.

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

BUTE buti f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.

CETLUI, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strans, a lega fedeles. 2. A bate. – Magh. csatolni.

cobza f., pl. e (rut. pol. kobza, rus. kobiza, ung. koboz, kobza. V. cobuz). Un fel de mandolina mai mare, dar cu gitu mai scurt, destul de intrebuintata de lautari. Adv. legat cobza, legat burduf, fedeles, asa in cit sa nu se mai poata misca. V. mandora.

fedeles ~uri n. Butoi mic prevazut cu o toarta, in care se transporta sau se pastreaza apa ori vin. ◊ A lega ~ a lega strans. /<ung. fedeles

fedeles (-se), s. n. – 1. Vas acoperit. – 2. Plosca. – 3. Dans popular care se danseaza in ajunul nuntii. Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertura” (DAR; Galdi, Dict., 89). Cihac, II, 497, il punea gresit in legatura cu vadra, prin intermediul mag. veder. – Der. fedelesi, vb. (Arg., a lega strins, a lega de miini). – Din mag. fedo provine fedeu, s. n. (Trans., capac).