chira f. (ngr. kyra, doamna. V. chera si cheratita. Fam. Are chira socoteala, e un motiv de a lucra asa, iar tu nu te grabi, ca sint pricini pe care nu le stii: stai, ca are chira socoteala si nu merge cum crezi tu! – Si chiramo (ngr. kyramu), doamna mea!

INstiiNTARE, instiintari, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a instiinta si rezultatul ei; stire, informatie, anunt, incunostintare. ♦ (le="concretizat">Concr.) Comunicare scurta facuta de obicei in scris de o institutie, care cuprinde o stire, un anunt etc.; adresa, nota. [le="pronuntat">Pr.: -sti-in-] – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. instiinta.

DEZleGA, dezleg, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ le="expresie">Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta, toate vestile pe care le stie. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat, legat. ♦ le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. A (se) desface din legaturi, a (se) elibera din stransoare. ◊ le="expresie">Expr. (le="tranzitiv">Tranz.) A(-i) dezlega (sau, le="reflexiv">refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca, sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase, in basme) A scuti de obligatiile avute sau asumate, de juraminte etc., a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia crestina) A face sa i se ierte cuiva pacatele (prin rugaciuni). 3. A gasi solutia unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris necitet). – le="limba latina">Lat. disligare.

A PRETUI ~iesc 1. tranz. 1) (bunuri destinate vanzarii) A examina calitativ si cantitativ, stabilind pretul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a estima. 2) (persoane) A trata cu consideratie (pentru anumite calitati, merite); a aprecia. 3) (sentimente, trairi, actiuni etc.) A considera drept foarte important, pretios. le='color:white;background:green'>el stie sa ~iasca prietenia. 2. intranz. A se impune prin calitati; a reprezenta o anumita valoare; a valora; a costa; a face. /pret + suf. ~ui

*oare care le="adverb">adv. + pr. ( ~ dintre ei stie?)

cioc-boc, interj. care arata sunetu repetat al ciocanului sau al altor corpuri izbitoare. Cind e mai prle='color:white;background:green'>elung, se zice cioca-boca (cp. cu ung. csonka-bonka, ciung). De unde sa stie le='color:white;background:green'>el ce-i cioca-boca, de unde sa stie le='color:white;background:green'>el cum sa procedeze in asemenea afacere?

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

comedie f. (fr. comedie, d. lat. comoedia, care vine d. vgr. komodia, compus din komos, ospat, si ode, cintare, oda). Piesa teatrala vesela care reprezenta [!] si ridiculizeaza defectele, vitiile [!], starile sociale, institutiunile politice s.a. Teatru in care se joaca asta: a te duce la comedie. Fig. Lucru inscenat, inselaciune: i-au jucat comedia! Secret de comedie, secret pe care vrei sa-l ascunzi, desi toata lumea il stie. V. tragedie.

COMUNICARE, comunicari, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a comunica si rezultatul ei. 1. Instiintare, stire, veste; raport, relatie, legatura. 2. Prezentare, intr-un cerc de specialisti, a unei contributii personale intr-o problema stiintifica. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. comunica.

ORZ, (1) le="substantiv masculin">s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, le="substantiv neutru">s. n. 1. le="substantiv masculin">S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung si cu spicul format din mai multe randuri de boabe, cultivate ca plante furajere si industriale (Hordeum); planta care face parte din acest gen. ♦ le="prin restrictie">P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrana pentru animale, in industrie si in alimentatia omului. ◊ le="expresie">Expr. A strica orzul pe gaste = a darui lucruri deosebite cuiva care nu stie sa le pretuiasca. 2. le="substantiv neutru">S. n. le="plural">pl. Specii de orz (1). 3. le="substantiv neutru">S. n. Semanatura, lan de orz (1). – le="limba latina">Lat. hordeum.

CONstiENTIZARE, constientizari, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a constientiza si rezultatul ei. [le="pronuntat">Pr.: -sti-en-] – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. constientiza.

RECUNOASTE vb. 1. a cunoaste, a identifica, a sti. (Cum il poti ~.) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. v. regasi. 4. (JUR.) a confirma, a intari, a valida. (L-a ~ in functie.) 5. (inv.) a cunoaste. (Isi ~ greseala.) 6. v. marturisi. 7. v. declara. 8. a accepta, a admite, a marturisi. (Pana la urma a ~ ca asa este.)

SEAMA s. 1. numar, serie, suma. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. v. multime. 3. rost, socoteala, (reg.) ogod. (Nu mai stia ~ averii lui.) 4. v. socoteala. 5. cont, socoteala, (fig.) spate, spinare. (Cate nu i se puneau in ~!) 6. v. grija. 7. v. seaman.

SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)

GASTRONOM ~oama (~omi, ~oame) m. si f. Persoana amatoare de mancaruri gustoase (si care stie sa le aprecieze calitatea). /<fr. gastronome

stiRE ~i f. 1) Informatie care devine cunoscuta de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele ~i. ◊ A da de ~ a comunica; a anunta. A sti de ~ea cuiva (sau a-i sti (cuiva) de ~) a avea vesti despre cineva. 2) Posedare de informatii; cunoastere. ◊ Cu (sau fara) ~ea cuiva cu (sau fara) aprobarea sau invoirea cuiva. In ~ea cuiva in grija cuiva. /v. a sti

GASTRONOM, -OAMA s.m. si f. Cel caruia ii plac mancarurile bune si stie sa le aprecieze. [< fr. gastronome].

MARGARITAS ANTE PORCOS (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) margaritare la porci – Matei, 7, 6: „Nolite mittere margaritas ante porcos” („Sa nu aruncati margaritare inaintea porcilor”). Este inutil sa oferi lucruri de pret unor oameni care nu stiu sa le aprecieze.

Dares 1. Frigian care a participat la razboiul troian. L-a sfatuit pe Hector sa nu lupte impotriva lui Patroclus stiind ca, daca-l va ucide, va pieri si el la rindul lui, de mina lui Achilles. Trecind mai tirziu in tabara grecilor, Dares a fost omorit de Odysseus. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas in Italia. A fost ucis acolo de Turnus.

IEPURE, iepuri, le="substantiv masculin">s. m. Gen de mamifere din ordinul rozatoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinti incisivi suplimentari pe falca superioara, cu picioarele dinapoi mai lungi decat cele dinainte si cu coada foarte scurta; animal din acest gen, vanat pentru carnea si blana lui. ◊ le="expresie">Expr. Nu stii de unde sare iepurele = nu poti sa stii de unde iti vine solutionarea unei probleme. – le="limba latina">Lat. lepus, -oris.

INTRIGAT, -A, intrigati, -te, le="adjectiv">adj. Care este nerabdator sa afle sau sa stie ceva care il ingrijoreaza, fata de care are suspiciuni. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. intriga.

NOTITA, notite, le="substantiv feminin">s. f. Diminutiv al lui nota. ♦ Informatie, stire (de proportii reduse), de obicei publicata undeva. ♦ (La le="plural">pl.) Insemnari rezumative dupa un curs, o lectie etc.; note. – Din le="limba franceza">fr. notice.

VESTIRE, vestiri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a vesti si rezultatul ei; instiintare, comunicare; stire, veste. ♦ Indicatie, semn, indiciu. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. vesti.

SITUATIE s. 1. caz, circumstanta, conditie, conjunctura, ipostaza, imprejurare, postura, pozitie, stare, (inv.) incunjurare, peristas, prilejire, stat, imprejurstare, (fig.) context. (In aceasta ~ nu poate actiona.) 2. v. imprejurare. 3. v. dispozitie. 4. stare, (inv.) stepena. (~ infloritoare.) 5. soarta, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 6. etapa, faza, punct, stadiu. (In ce ~ se afla lucrarile incepute?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seama, (prin Transilv.) samadas, (inv.) doclad, otnosenie, tacrir, (rusism inv.) predstavlenie. (A intocmit o ~ despre ...) 8. conditie, pozitie, stare, (inv. si pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 9. v. rang. 10. loc, pozitie. (Ocupa o ~ onorabila in societate.) 11. pozitie, (inv.) pusaciune. (O ~ de indiviat.) 12. rost, stare. (Avea acum si el o ~.) 13. v. avere.

SOARTA s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursita, zodie, (livr.) fatum, (rar) predeterminatie, (inv. si pop.) striste, (pop.) data, facut, noroceala, norocire, oranda, parte, randuiala, scrisa, soroc, (inv. si reg.) sorocire, (reg.) ursa, urseala, (inv.) predestinatie, preursire, preursita, triste, ursitoare, (grecism inv.) proorizmos, (fig.) stea. (Asa i-a fost ~.) 2. situatie, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 3. deznodamant, sfarsit. (~ bataliei s-a decis.)

STARE s. 1. v. situatie. 2. v. dispozitie. 3. situatie, soarta. (Nu stie nimic de ~ lor.) 4. situatie, (inv.) stepena. (~ infloritoare.) 5. v. conditie. 6. conditie, rang, teapa, treapta, (pop.) mana, seama. (Sunt de aceeasi ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situatie. (Avea si el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avutie, bogatie, bun, mijloace (pl.), situatie, (inv. si reg.) bogatate, prilej, prindere, (reg.) blaga, prinsoare, (prin Transilv.) apucatura, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. si Transilv.) vlaga, (inv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)

ANTIHRIST ~sti m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, dupa scriptura, va veni pe pamant inainte de sfarsitul lumii. 2) fig. Om rau. /<sl. antihristu

FAMILIAR ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre atitudini, comportari, limbaj etc.) Care este lipsit de pretentii. Ton ~ . 2) Care este lipsit de respect; necuviincios. 3) Care este obisnuit pentru cineva; stiut bine. [Sil. -li-ar] /<fr. familier, lat. familiaris

IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

SURD ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude, dar le (sau o) potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) fig. Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etc.) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus

COMUNICARE s.f. 1. Actiunea de a comunica si rezultatul ei. 2. Instiintare, informatie, stire; raport. 3. Contact, relatie, legatura. 4. Prezentare intr-un cerc restrans de specialisti a unei contributii personale intr-o problema stiintifica; lucrare care face obiectul unei comunicari. ◊ Comunicare artistica = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de arta. [< comunica].

FAMILIAR, -A adj. 1. Neafectat, prietenos; nepretentios. ♦ Intim, de-al familiei. 2. Cunoscut, stiut, obisnuit. [Pron. -li-ar. / cf. fr. familier, lat. familiaris].

CUNOASTE vb. 1. a pricepe, a stapani, a sti, (fam.) a vedea. (~ la perfectie mai multe meserii.) 2. a poseda, a stapani, a sti. (~ trei limbi straine.) 3. a intelege, a pricepe, a sti. (~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. sti. 6. a (se) sti. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 7. v. recunoaste. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ ca ai fost tu aici.)

MOARE f. reg. 1) Apa cu sare (si cu otet), folosita la conservarea legumelor. 2) Zeama de muraturi. ~ de varza. ~ de castraveti. ◊ A sti (sau a cunoaste) ~ea cuiva a cunoaste firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muria

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

OIDA ME UDEN IEDENAI (οιδα με ουδευ ειδευαι) (le="limba greaca veche; grecesc">gr.) stiu ca nu stiu nimic – Maxima atribuita lui Socrate. Relevand caracterul limitat si relativ al cunostintelor omenesti, ganditorul grec atribuie indoielii filozofice rolul de metoda a cunoasterii de sine.

DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ atata stiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a inteles.) 4. adv. poate. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (~ nu mi-oi festeli onoarea!)

A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. el vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul. ◊ Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare

A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

bibliograf m. (vgr. bibliographos, d. biblion, carte, si grapho, scriu). Cel care stie cartile, editiunile si pretu lor. Cel ce scrie despre aceasta stiinta.

2) au conj. (lat. aut, sau, ori; it. o, od, pv. o, oz. fr. pg. ou, sp. o). Rar. Sau, ori (disjunctiv): Au tu, au le='color:white;background:green'>el. Oare (interogativ): Au nu le='color:white;background:green'>stii? Au doara nu le='color:white;background:green'>stii?

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

LIBRETIST ~sti m. Autor de librete. [Sil. li-bre-] /<it. librettista

POLISINel s.m. 1. (Lit.) Personaj caraghios din comedia bufa. ♦ Marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (Fig.) Persoana considerata in societate ca un bufon. ♦ Persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ◊ Secretul lui polisinel = secret cunoscut de toata lumea; ceea ce toata lumea stie, dar se tine secret. [Pl. -li, scris si polichinelle. / < fr. polichinelle, cf. it. Pulcinella – personaj din comedia italiana bufa].

ponc, poanca, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (adj.; despre forme de relief, pozitia unor obiecte) vertical. 2. (adj.; despre afirmatiile cuiva) fatis, direct. 3. (adj.) zbanghiu. 4. (adj. si s.m. si f.) (om) lipsit de istetime, care nu stie sa se descurce, pe care il insala cu usurinta toti; om prost, natang. 5. (s.f.) panta foarte piezisa, abrupta. 6. (de obicei la pl., s.f.) cearta, neintelegere, discordie. 7. (s.f.) privire urata si patrunzatoare. 8. (s.m.) ghiont.

O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) ce fericiti ar fi taranii de si-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Taranii nu stiu cat de fericit e traiul lor patriarhal in comparatie cu viata agitata a cetatii. le="prin extensiune">P. ext. Oamenii nu apreciaza binele pe care il au.

INFORMATIE s. 1. comunicare, instiintare, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 2. v. stire. 3. (inv.) cuvant. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinta, relatie. (Ce ~ii imi poti da despre ...?) 5. v. nota. 6. v. documentare. 7. v. sursa. 8. v. indicatie.

TEleAST ~sti m. Specialist de la televiziune. [Sil. -le-ast] /<fr. teleaste

dama (dame), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Doamna, cucoana. – 2. Femeie stricata. – 3. Regina, la cartile de joc. – 4. Joc cu puluri albe si negre care se muta pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. le="francez(a)">Fr. dame. – le="derivat, derivare">Der. (le="vulgar">vulg.) dameza, le="substantiv feminin">s. f. (femeie stricata), ca amure(a)za; damicela, le="substantiv feminin">s. f. (le="familiar">fam., domnisoara), din le="italian(a)">it. damigella; damist, le="substantiv masculin">s. m. (le="argou, argotic">Arg., persoana care frecventeaza bordelurile); madama, le="substantiv feminin">s. f. (dadaca straina; femeie de serviciu in baruri si hoteluri; femeie de conditie inferioara), din le="francez(a)">fr. madame (nu trebuie sa se confunde cu madam, formula de adresare care se da uneori in conversatie, si care nu are nuanta depreciativa). Se stie ca, dupa Corominas, I, 378, sensul 4 al lui dama provine, in realitate de la numele Damasco.

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. el participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.

ROST s. 1. v. semnificatie. 2. justificare. 3. ratiune, socoteala. (Are si aceasta un ~.) 4. socoteala, (inv. si reg.) sart. (Toate au ~ul lor.) 5. v. randuiala. 6. randuiala, (pop.) seama, (prin Transilv.) agod. (stie ~ul nuntii.) 7. v. socoteala. 8. v. situatie. 9. ordine, organizare, randuiala. (~ul lumii nu se schimba cu pamflete.) 10. v. menire. 11. v. scop.

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

VESTE s. 1. v. stire. 2. mesaj, stire, (inv.) solie. (I-a transmis urmatoarea ~ ...) 3. v. informatie. 4. cunostinta, informatie, stire, (prin Transilv.) hir, (inv.) marturie, pliroforie, le='color:white;background:green'>stiinta. (Ai vreo ~ despre le='color:white;background:green'>el?) 5. faima, renume, (rar) pomina. (I-a mers ~ pretutindeni.)

BUCHE ~i f. 1) A doua litera din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcatuiesc un alfabet; litera. ◊ A se tine de ~ea legii a face totul in conformitate cu legea. A nu sti (o) ~ a nu sti nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunostinte elementare de scris si de citit. /<sl. buky

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

cabinet n., pl. e (fr. cabinet, d. it. cabinetto, gabinetto). Camera mica de toaleta. Camera de studiu. Consiliu de ministri, guvern: remanierea cabinetului. Colectiune stiintifica: cabinet de istorie naturala. Euf. Latrina. Cabinet de lectura, sala in care-s ziare si carti de citit. Om de cabinet, acela pe care profesiunea lui il obliga sa lucreze cu condeiu. Ofiter de cabinet, care stie teoria, dar n´are practica.

FRICA, (rar) frici, le="substantiv feminin">s. f. Stare de adanca neliniste si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar; lipsa de curaj, teama, infricosare. ◊ le="locutiune adjectivala">Loc. adj. Fara frica = neinfricat; curajos. ◊ le="locutiune adverbiala">Loc. adv. Cu frica = cu teama, temandu-se. Fara (nici o) frica = cu curaj. Nici de frica = nicidecum, deloc, o data cu capul. ◊ le="expresie">Expr. A baga (cuiva) frica in oase = a infricosa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teama de cineva sau de ceva; b) a-i fi teama sa nu i se intample cuiva ceva rau. A fi cu frica in spate (sau in san) = a fi intr-o continua stare de neliniste, de teama. A sti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frica de el. – le="confer">Cf. le="limba greaca (veche)">gr. phrikē.

descaleca (descalec, descalecat), le="verb">vb. – 1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aseza intr-un loc determinat. – le="varianta">Var. descalica. le="macedoroman">Mr. discalic. De la incaleca, dupa echivalenta incuia-descuia, imbraca-desbraca, etc. Totusi, se are in vedere adesea posibilitatea unui le="latin(a)">lat. *discaballiāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), le="confer">cf. le="spaniol(a)">sp. descabalgar; ipoteza putin probabila, mai ales daca se tine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influente turanice, caci se stie ca anumite semintii turanice traiau in corturi portabile si ca, pentru ele, „a descaleca” insemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – le="derivat, derivare">Der. descalecat, le="substantiv neutru">s. n. (actiunea de a descaleca; intemeiere, colonizare); descalecator, le="substantiv masculin">s. m. (intemeietor); descalecatura, le="substantiv feminin">s. f. (le="invechit">inv., intemeiere).

IOCASTA (in mitologia greaca), sotia lui Laios, regele Tebei, si mama lui Edip. S-a casatorit mai tarziu cu Edip, fara sa se stie ca acesta ii este fiu, si au avut impreuna patru copii (Eteocle, Polinice, Antigona si Ismena); afland adevarul, s-a spanzurat.

INCONSTIENT, -A, inconstienti, -te, le="adjectiv">adj., le="substantiv neutru">s. n. I. le="adjectiv">Adj. 1. Care nu este constient, care nu stie ce face, care si-a pierdut cunostinta (ca urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine constienta fata de realitatea inconjuratoare; fara minte, fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa constiintei, de care omul nu-si da seama; involuntar, automat, instinctiv. II. le="substantiv neutru">S. n. Activitate psihica a omului de care el nu-si da seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapa constiintei. [le="pronuntat">Pr.: -sti-ent] – Din le="limba franceza">fr. inconscient (dupa constient).

PLATA, plati, le="substantiv feminin">s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ le="expresie">Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din le="limba slava (veche)">sl. plata.

haina (haine), le="substantiv feminin">s. f. – Obiect de imbracaminte exterior. le="sarb(a)">Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – le="derivat, derivare">Der. hainar, le="substantiv masculin">s. m. (vinzator de haine de gata); hainarie, le="substantiv feminin">s. f. (pravalie de confectii); hainet, le="substantiv feminin">s. f. (cantitate de haine); inhainura (le="varianta">var. inhaimura), le="verb">vb. (a imbraca), le="confer">cf. infasura. La Stoica Ludescu (le="secolul">sec. XVIII) apare haina, le="substantiv feminin">s. f. (parola, consemn), despre care nu stim daca este acelasi cuvint. Haibar, le="substantiv neutru">s. n. (haina) este o incrucisare a lui haina cu laibar (DAR), le="derivat, derivare">der. inhaibara, le="verb">vb. (a imbraca).

NESCIT VOX MISSA REVERTI (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) cuvantul rostit nu stie sa se intoarca – Horatiu, „Ars poetica”, 390. Scriitorul sa chibzuiasca indelung asupra operei lui inainte de a o publica.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). el este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

DACA conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)

CleI, cleiuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Substanta vascoasa asemanatoare cu gelatina, extrasa din oase, din peste, din unele plante sau obtinute pe cale sintetica, cu ajutorul careia se pot lipi intre ele diverse obiecte sau parti de obiecte. ◊ le="expresie">Expr. (le="familiar">Fam.) A fi clei = a) a nu sti absolut nimic (atunci cand este ascultat la scoala, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarta unor arbori si care are proprietatea de a se solidifica in contact cu aerul. – Din le="limba slava (veche)">sl. klej.

2) colacesc v. tr. (din conacesc si infl. de colac). Indemn sa vie, aduc: nu stiu cine d***u l-a colacit sa vie pe la noi. Prepar, rezerv: mama fetei il colacea ca sa si-l faca ginere. Aleg: si-a colacit o nevasta.

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

NUL, -A, nuli, -e, le="adjectiv">adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valoreaza nimic sau nu se manifesta in nici un fel; inexistent. ♦ (le="matematica">Mat.) Care reprezinta valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termina la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fara valoare legala, considerat ca inexistent. ◊ le="locutiune verbala">Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni si despre actiunile lor) Lipsit de orice valoare, fara nici un merit; total incapabil. ◊ le="expresie">Expr. A fi nul la... = a nu sti absolut nimic (intr-un domeniu). – Din le="limba franceza">fr. nul, le="limba germana">germ. null.

PRIMI, primesc, le="verb">vb. IV. le="tranzitiv">Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; le="prin specializare">spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; le="prin extensiune">p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din le="limba slava (veche)">sl. priimati.

DESFIDE vb. III. tr. 1. A declara, a spune cuiva ca nu il crezi; a spune, a declara cuiva ca il crezi incapabil de ceva. ♦ A chema, a provoca (pe cineva) sa dovedeasca un lucru despre care se stie ca nu va reusi sa-l faca. 2. A infrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. [P.i. desfid. / dupa sfida, cf. it. desfidare, fr. defier, lat. diffidere].

GLUMA¹, glume, le="substantiv feminin">s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. anecdota. ◊ le="locutiune adverbiala">Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ le="expresie">Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din le="limba slava (veche)">sl. glumu, le="limba bulgara">bg. gluma.

URANUS (ORANUS) (in mitologia greaca), zeul cerului. Sotul Geei, zeita Pamantului si tatal Titanilor si Ciclopilor. stiind ca va fi detronat de unul dintre copiii sai, ii tinea inchisi in Tartar. Totusi, fiul sau Cronos il va detrona, castrandu-l cu o secera si luandu-i locul de stapan al Universului. Din sangele sau raspandit pe Pamant s-au nascut Furiile, iar din cel cazut in spuma marii s-a nascut Afrodita. Personaj central in „Teogonia” lui Hesiod si in orfism.

stiRE s. 1. veste, (rar) semn, (inv.) cuvant, glas, havadis, pliroforie, stafeta, (turcism inv.) mujdea. (Asteapta cu nerabdare o ~ de la le='color:white;background:green'>el.) 2. mesaj, veste, (inv.) solie. (I-a transmis urmatoarea ~ ...) 3. comunicare, informatie, inle='color:white;background:green'>stiintare, veste. (A primit o ~ de mare importanta.) 4. cunostinta, informatie, veste, (prin Transilv.) hir, (inv.) marturie, pliroforie, le='color:white;background:green'>stiinta. (Ai vreo ~ despre le='color:white;background:green'>el?)

UNDE² conj. 1) (exprima un raport locativ) In locul in care; incotro. S-a pornit acolo unde stia ca este asteptata. 2) (exprima un raport determinativ) Abia de mai cunoscu casa unde a copilarit. 3) (exprima un raport completiv) el ne va arata unde sa ne oprim. /<lat. unde

deminda (-d, -at), le="verb">vb. – A porunci, a ordona. Creatie ce pare artificiala, si pe care o gasim numai la Murnu (asa deminda Alcinou). Este formata pe baza le="francez(a)">fr. demander, le="italian(a)">it. dimandare, nu stim daca pe baza vreunui imprumut le="macedoroman">mr., care nu ne este cunoscut. Totusi, Candrea-Dens., 496 mentioneaza pe dimindare, pe care il considera reprezentant direct al le="latin(a)">lat.

RASPUNS (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat. responsum) le="substantiv neutru">s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreaba ceva. ♦ Expunere, dovedire a nivelului de cunostinte intr-un anumit domeniu in fata unui examinator. ♦ Replica, riposta. 2. (In legatura cu verbele „a duce”, „a aduce”) stire, informatie. ♦ Solutie, dezlegare. 3. (le="telecomunicatii">TEleC.) Functia de timp reprezentand marimea de iesire a unui sistem de transmisiune cand la intrarea lui se aplica un anumit semnal in regim tranzitoriu sau in regim sinusoidal. 4. (le="biologie">BIOL.) R. imun = ansamblul reactiilor declansate de sistemul imun in momentul contactului organismului cu un agent strain (antigen), reactie care are drept scop neutralizarea si eliminarea agresorului. In cadrul r.i. globulele albe specializate (limfocite) sintetizeaza proteine numite anticorpi care interactioneaza cu antigenele, neutralizandu-le. le="sinonim">Sin.: reactie imuna.

BRUSC ~sca (~sti, ~ste) si adverbial 1) Care se produce repede si pe neasteptate; fara pregatire prealabila; neasteptat; subit. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care este fara menajamente; cu brutalitate; brutal. A intrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque

Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. Cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.

CUNOSCUT, -A, cunoscuti, -te, le="adjectiv">adj. (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaste, care este stiut. ♦ Care a mai fost vazut, care poate fi usor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunostinta cu cineva, pe care cineva il cunoaste. ♦ Care se bucura de o anumita reputatie; renumit. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. cunoaste.

DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus

teafar (-ra), le="adjectiv, adjectival">adj. – 1. Intact, nevatamat, intreg. – 2. Cuminte, intelept. Origine necunoscuta. Ar putea fi le="neogrec, neogreaca">ngr. σταθερός „constant, statornic, stabil”. le="derivat, derivare">Der. propuse pina acum, din le="slav(a)">sl. *techinu › le="bulgar(a)">bg. tehen „al lor” (Tiktin), de la un le="grec, greaca">gr. *τράφερος (Giuglea, RF, II, 63) sau din le="slav(a)">sl. tνrudu „puternic” (Scriban) nu sint mai convingatoare. Nu stim daca are vreo legatura cu teferici.

CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)

TOACA, toace, le="substantiv feminin">s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; le="prin extensiune">p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ le="expresie">Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (le="popular">Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (le="popular">Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (le="articol; articulat">Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

INGUST ~sta (~sti, ~ste) 1) (in opozitie cu lat) Care are latime mica; care nu este lat; stramt. Strada ~sta. Talie ~sta. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de orizont; marginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste. ◊ ~ la minte prost. /<lat. angustus

CACIULA, caciuli, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ le="expresie">Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ le="figurat">Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – le="confer">Cf. le="limba albaneza">alb. kesul'e.

DACA² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) el intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

CACIULA, caciuli, le="substantiv feminin">s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ le="expresie">Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ le="figurat">Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – le="compara">Comp. le="limba albaneza">alb. kesul'e.

CUNOstiNTA, cunostinte, le="substantiv feminin">s. f. 1. Cunoastere (2). ♦ le="expresie">Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La le="plural">pl.) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. Persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ le="expresie">Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (le="familiar">Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (le="invechit">Inv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + le="sufix">suf. -inta (cu sensul 3 dupa le="limba franceza">fr. connaissance).

CODITA, codite, le="substantiv feminin">s. f. 1. Diminutiv al lui coada. ♦ Semn grafic care intra in alcatuirea unor litere. 2. le="figurat">Fig. Om lipsit de caracter si personalitate, care serveste ca unealta a cuiva; codos (2). 3. (In legatura cu o stire, un zvon) Adaos, infloritura, exagerare. – Coada + le="sufix">suf. -ita.

o le="pronume, pronominal">pron. – Acuzativul le="singular">sing. al le="pronume, pronominal">pron. le="persoana, personal">pers. le="feminin">f., forma atona. le="latin(a)">Lat. illam, le="confer">cf. ea. Probabil la origine se distinge de o, le="pronume, pronominal">pron. neutru (ace(a)st(a), acela), cu care astazi se confunda complet (le="confer">cf. prin mari furtuni trecut-ai, o stiu, Alecsandri; fara sa mi-o ceara nimeni, Camil Petrescu) si care pare sa provina din le="latin(a)">lat. hoc, le="confer">cf. le="din Poitevin">poitev. o (elle etait belle, elle o savait, cintec popular din Parthenay). Dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 461, acest le="pronume, pronominal">pron. ar fi de origine dacica. le="derivat, derivare">Der. din le="latin(a)">lat. ullam (Cretu, R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabila.

CIUBOTA ~e f. 1) pop. Obiect de incaltaminte cu carambul inalt pana la genunchi; cizma. ◊ Fiecare stie unde-l strange ~a fiecare isi cunoaste nevoile sau defectele proprii. 2) (in Moldova medievala) Taxa perceputa de slujitorii domnesti de la impricinati pentru uzura incaltamintei, in legatura cu deplasarea lor pana la acestia acasa. /<ucr. toboty

GASCA, gaste, le="substantiv feminin">s. f. Pasare domestica de talie mare, de obicei cenusie pe spate si pe laturi si alba pe piept, cu gatul lung, crescuta pentru carnea, untura si fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gasca salbatica = specie mai mica de gasca, vanata pentru carne (Anser anser). ◊ le="expresie">Expr. A strica orzul pe gaste = a darui, a sacrifica ceva util, pretios, bun pentru cineva care nu stie sa pretuiasca cele primite. ♦ (le="familiar">Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din le="limba bulgara">bg. gaska.

BINE¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene

VESTE vesti f. Informatie care se aduce la cunostinta cuiva; stire; noutate; mesaj. ◊ Fara de ~ (sau pe neprins de ~) pe neasteptate; deodata. A da de ~ a anunta; a inle='color:white;background:green'>stiinta. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orala neconfirmata; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popa tuns. v. POPA. [G.-D. vele='color:white;background:green'>stii] /<sl. vesti

SENZATIE s.f. 1. Reflectare nemijlocita in constiinta omului a obiectelor si a fenomenelor lumii inconjuratoare ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; imagine subiectiva a realitatii obiective. ♦ Impresie; stare sufleteasca emotiva. ♦ A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... 2. Impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ Eveniment sau stire care provoaca o impresie foarte puternica, care surprinde. ♦ De senzatie = senzational; a face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a face valva. [Gen. -iei, var. senzatiune s.f. / cf. fr. sensation, lat. sensatio].

SENZATIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insusiri izolate ale obiectelor si ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; denumire generica pentru diverse forme ale cunoasterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a ca... = a simti, a i se parea ca... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ eveniment, stire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzational; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation, lat. sensatio)

CONstiiNTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

TOT¹ toata (toti, toate) 1) (preceda cuvantul determinat) Care este cuprins in intregime; intreg. ~ satul. ◊ In toata libertatea in libertate deplina. 2) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; intreg. ~ anul. 3) Care indica o cantitate in totalitatea ei; cat exista de fapt. Toti banii. ◊ A vari(sau a baga) pe cineva in toti sperietii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepozitia de) Care este la cle='color:white;background:green'>el mai inalt grad. Tanar de ~. 5) la sing. Fiecare; oricare. ~ omul stie. ◊ In ~ anul in fiecare an. Peste ~ (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totus

PENTRU prep., conj. I. prep. 1. (arata scopul) de. (Planta ~ samanta.) 2. (arata scopul) ca, de, drept, spre. (~ incercare; ~ exemplu.) 3. (arata scopul) contra, impotriva. (Medicament ~ hepatita.) 4. (final) spre, (inv.) catre. (O spun ~ binele tau.) 5. (cauzal) datorita. (~ el, n-am mai plecat.) 6. (cauzal) dupa. (Varsa lacrimi ~ copilul pierdut.) 7. (cauzal) la. (Il pedepsea ~ cea mai mica abatere.) 8. (instrumental) contra. (Iti dau o mie de lei ~ un timbru.) 9. (termen comercial; modal-instrumental) pe, per. (900 de lei ~ un kg de grau.) 10. (si adverbial) pro. (~ si contra.) II. conj. (arata scopul) (pop.) precum. (~ ca sa se stie.)

cris le="interjectie">interj. – Exprima o admiratie amestecata cu invidie. Cuvint obscur, pe care dictionarele il clasifica de obicei ca le="adjectiv, adjectival">adj., cu sensul de „bogat, fericit, de invidiat”. Aceasta acceptie nu pare sigura, si banuim ca se datoreaza influentei inconstiente a etimonului care s-a propus. Toate exemplele care se aduc par a indica o le="interjectie">interj. S-a incercat sa se explice printr-o aluzie, de altfel imposibila, la bogatiile lui Cressus (Seineanu, Semasiol., 172; Cihac; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 207), sau la nisipurile aurifere ale riului Cris, din Transilvania (Tiktin; le="confer">cf. Iorga, Revista istorica, XXVI, 88). DAR il pune in legatura cu le="slav(a)">sl. krizi „cruce”, adaugind ca legatura intre ideea de „cruce” si cea de „fericire” este fireasca in conceptia crestina. Credem ca legatura cu le="slav(a)">sl. krizi este sigura, dar trebuie inteleasa ca o blasfemie aproape pe fata; se stie, de altfel, ca multe expresii injurioase din le="roman(a)">rom. au o nuanta de admiratie, de invidie si chiar de afectiune.

caputiner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frisca). – La 1683, Turcii, in fuga lor de la asediu Vienei, parasise [!] o mare cantitate de boabe de cafea in saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinsi cu cafeaua, aruncara in Dunare mai toata cantitatea. Cita ramasese nearuncata fu cumparata de un Polon care traise in Orient si stia de bautura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienti. Atunci se gindi s´o strecoare si sa-i adauge putin zahar si lapte, precum si un caimac ori niste frisca care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner. – Pe urma Polonu se´ntovarasi cu femeia Cecila Krapf, care facea niste chifle foarte bune de consumat cu caputineru, si de atunci li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogosi. V. chifla.

cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).

PROST² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale cardinale, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

sti vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

stiiNTA ~e f. 1) Sfera de activitate umana a carei functie consta in dobandirea si sistematizarea teoretica a cunostintelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ◊ Om de ~ invatat; savant. 2) Totalitate a cunostintelor dintr-un anumit domeniu; disciplina. Cibernetica este o ~ recenta. ◊ ~ de carte a) cunostinte elementare (de a scrie si de a citi); b) eruditie. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoastere. ◊ A avea ~ despre ceva a avea cunostinta despre ceva. Cu (sau fara) ~a cuiva cu (sau fara) stirea cuiva. Cu buna ~ in mod constient. [G.-D. stiintei; Sil. sti-in-] /a sti + suf. ~inta

DESCOPERI, descopar, le="verb">vb. IV. le="tranzitiv">Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ le="reflexiv">Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ le="figurat">Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. le="figurat">Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ le="expresie">Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – le="limba latina">Lat. disco(o)perire.

INFORMATIE, informatii, le="substantiv feminin">s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (le="biologie">Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din le="limba franceza">fr. information, le="limba latina">lat. informatio.