LIBERARE, liberari, s. f. (Pop.) Actiunea de a (se) libera si rezultatul ei; eliberare; lasare la vatra. – V. libera.

LASARE s. 1. v. depunere. 2. v. strambare. 3. cadere, coborare, scoborare. (~ cetii; la ~ serii.) 4. lasare la vatra v. liberare.

LIBERARE s. 1. v. eliberare. 2. v. dezrobire. 3. v. ie-sire. 4. (MIL.) eliberare, lasare la vatra. (~ unui ostas in termen.) 5. v. desfacere. 6. v. evacuare.

ELIBERARE s.f. Actiunea de a (se) elibera si rezultatul ei; liberare; lasare la vatra. [< elibera].

LIBERARE s.f. Actiunea de a libera si rezultatul ei; (spec.) eliberare din armata, lasare la vatra. [< libera].

CENUSA s. f. 1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc). A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. 2. (In sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Lat. *cinusia (< cinis).

ELIBERA, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune in stare de libertate; a inlatura oprimarea (nationala, politica, sociala); a dezrobi, a descatusa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lasat la vatra. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o molecula, ramanand in stare libera. 2. A scoate dintr-o functie. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfa. 4. A face libera o incapere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.

DESCONCENTRA, desconcentrez, vb. I. Tranz. A lasa la vatra un ostas concentrat. – Des¹- + concentra.

DESCONCENTRAT, -A, desconcentrati, -te, adj. (Despre militari concentrati) lasat la vatra. – V. desconcentra.

DEMOBILIZA, demobilizez, vb. I. Tranz.. 1. A lasa la vatra trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face sa slabeasca forta combativa, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. demobiliser.

DEMOBILIZAT, -A, demobilizati, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) lasat la vatra. 2. Fig. Cu puterea de lupta slabita, lipsit de energie. – V. demobiliza.

S*****I, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune in libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o stransoare, dintr-o legatura care imobilizeaza. ♦ Refl. (Despre obiectul care leaga) A se slabi, a se desface. 2. A lasa un animal in libertate. 3. A permite cuiva sa plece, a da voie sa se departeze. ◊ A nu-l s*****i (pe cineva) inima sa... = a nu se indura sa faca un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera dupa terminarea serviciului militar; a lasa la vatra. 4. A da drumul, a lasa sa cada. 5. A descarca o arma de foc; a arunca sageti dintr-un arc. 6. A raspandi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigat, un cuvant. – Din slobod.

A DEMOBILIZA ~ez tranz. 1) (persoane mobilizate) A lasa la vatra; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face sa se demobilizeze. /<fr. demobiliser

A DESCONCENTRA ~ez tranz. (militari concentrati) A lasa la vatra; a elibera din efectivul activ al armatei; a demobiliza. /des- + a concentra

DISPONIBILITATE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezerva. ◊ Disponibilitati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie. ♦ Principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ♦ Situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ◊ A pune in disponibilitate = a concedia dintr-o functie, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armata. [Cf. fr. disponibilite].

DEMOBILIZA vb. I. tr. 1. A lasa la vatra oamenii mobilizati; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face sa slabeasca combativitatea, tenacitatea, vigilenta cuiva. [< fr. demobiliser].

DESCONCENTRA vb. I. tr. A libera, a lasa la vatra militari concentrati. [< des- + concentra].

ELIBERA vb. I. I. tr. 1. A pune in libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lasa la vatra un contingent, un ostas. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfa etc.). II. refl. A se libera din armata, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].

obsitar, obsitari, s.m. (reg.) soldat eliberat, lasat la vatra.

LIBERA vb. I. tr. 1. (In trecut) A lasa la vatra. 2. A elibera. [< fr. liberer, it., lat. liberare].

DESCONCENTRA vb. tr. a lasa la vatra militari concentrati. (< des- + concentra)

DISPONIBILITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezerva. ♦ ~ati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie; ~ monetara = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ◊ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ♦ a pune in ~ = a concedia dintr-o functie, dintr-un post. 3. stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta neingradit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvant de a indeplini o functie, de a intra in raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilite)

ELIBERA vb. I. tr. 1. a pune in libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lasa la vatra un contingent, un ostas. ◊ a scoate din functie; a desarcina. 2. a emite (un act, o marfa etc.). 3. a evacua, a degaja (o camera, un teren). II. refl. 1. a se libera din armata. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o molecula, ramanand in stare libera. (< lat. eliberare)

LIBERA vb. tr. 1. a lasa la vatra. 2. a elibera. (< fr. liberer, lat. liberare)

CENUSA s. f. 1. Substanta minerala in forma de pulbere, care ramane dupa arderea unui corp. ◊ Expr. A preface in cenusa = a distruge in intregime prin foc, a pustii. A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa pe cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata de un vulcan in eruptie. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. – Lat. *cinusia (< cinus).

TURTA¹ ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta