ALEVIN ~i m. Peste in stadiul premergator formarii solzilor; larva de peste. /<fr. alevin

scorobete, scorobeti, s.m. (reg.) 1. larva unor insecte de prin balti, folosita ca momeala la pesti. 2. larva unor fluturi de noapte, sub forma de vierme mare si paros; cainele-babei.

ALEVIN, alevini, s. m. larva de peste, pui de peste. – Din fr. alevin.

BOTRIOCEFAL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor in forma de panglica, avand o lungime de 8-12 m si prevazut cu doua botridii, care traieste parazit in intestinul subtire al omului si al unor animale care au mancat peste infectat cu larvele acestui parazit (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocephale.

ALEVIN s. m. larva, pui de peste. (< fr. alevin)

larva ~e f. Organism (de pesti, amfibieni sau nevertebrate) aflat in prima faza evolutiva dupa iesirea din ou. /<fr. larve

PUIET ~ti m. 1) Totalitate a pestilor mici aflati in prima faza de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tanar care urmeaza a fi transplantat. /pui + suf. ~et

GAMBUZIE s.f. peste mic, originar din America de Nord, care distruge larvele tantarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].

GAMBUZIE s. f. peste mic, originar din America de Nord, care distruge larvele tantarilor. (< fr. gambusie)

OPERCUL s. n. 1. membrana osoasa care acopera si protejeaza branhiile la pesti. 2. organ care inchide scoica anumitor moluste. 3. strat subtire care inchide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) capacel cu care se termina capsula la muschi. (< fr. opercule, lat. operculum)

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieti, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Multime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui¹ + suf. -et.

GAMBUZIE ~i f. peste dulcicol de talie mica, avand corp de culoare maslinie, care se hraneste, in special, cu larve de tantari. /<fr. gambusie

OPERCUL s.n. Membrana osoasa care acopera si protejeaza branhiile la pesti. ♦ Organ care inchide scoica anumitor moluste. ♦ Strat subtire care inchide celulele in care se afla larvele albinelor. ♦ (Bot.) Capacel cu care se termina capsula la muschi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].

SARCOFAGIDE (sarco + gr. phagein „a manca”) s. f. pl. Familie de diptere care cuprinde muste ale caror larve (numite popular „viermi”) se hranesc cu carne, dezvoltandu-se indeosebi in cadavre in curs de descompunere (Sarcophagidae). Exista peste 1.600 de specii; majoritatea depun oua, dar musca de carne comuna (Sarcophaga carnaria) poate depune direct larve. Au un ciclu de dezvoltare foarte precis, de aceea se pot servi in criminalistica la stabilirea datei decesului in cazul descoperirii unor cadavre abandonate.

baboi (baboi), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. peste mic, plevusca. Bg. baboi (DAR). – Putin probabila ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gindeste la mag. bab „larva”.

ANGHILA (‹ lat. anguilla, dupa fr.) s. f. peste teleostean migrator, cu corpul in forma de sarpe, de c. 3 m lungime si c. 65 kg (Anguilla anguilla). Adultii migreaza in M. Sargasselor, unde, dupa depunerea icrelor, mor. Larvele duse de Gulfstream, ajung dupa 2-4 ani in fluviile Europei, unde se transforma in adulti. Patrunde si in M. Neagra si Dunare.

GOGOASA, gogosi (gogoase), s. f. 1. Produs de patiserie facut din aluat dospit si prajit in grasime, peste care se presara zahar. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciuna (evidenta). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul) Excrescenta sferica (de marimea unei alune) care se formeaza pe ramurile unor specii de stejar. 3. Invelis protector format din fire (matasoase), in interiorul caruia are loc transformarea larvelor unor insecte in nimfe. ◊ Gogoasa de matase = gogoasa (3) a viermelui de matase; cocon². 4. Nume dat unor obiecte umflate si sferice. [Var.: (reg.) gugoasa s. f.] – Et. nec. Cf. cocoasa.

pastura (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestura. Origine indoielnica. Dictionarele gloseaza foarte diferit acest cuvint: „laptisor alb cu care se hranesc larvele de albina” (Dame); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioara, care se culege din flori mai putin adecvate” (Scriban). Aceste interpretari diferite au condus la explicatii diferite: din lat. pastūra „aliment” (‹ pascere „a paste”) dupa P. Papahagi, Notite, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW impotriva REW 6282); sau din lat. *pestula, din pestis „pesta”, dupa Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 si Pascu, Beitrage, 11 (dupa Philippide, II, 727, in legatura cu alb. busture). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „macinis”, luat initial in sensul de „resturi, pleava de la macinis”.