secarati, secaratesc, vb. IV (reg.; despre lanuri de grau) a curata, prin taiere sau prin smulgere, de secara crescuta printre firele de grau; a secari.

HOLDA, holde, s. f. Camp semanat cu acelasi fel de plante (in special cereale); (mai ales la pl.) semanaturile de pe acest camp, mai ales de grau; lan. – Din magh. hold „iugar”.

CULCAT adj. 1. intins, lungit, tolanit, trantit, (reg.) rabunit, (Mold.) tologit. (Sta putin ~ dupa-amiaza.) 2. v. rasturnat. 3. doborat, tavalit, (pop.) pologit. (Un lan de grau ~.)

SARJOACA s. (AGRIC.) (inv.) indoitura, sarjita. (~ e un lan de grau in care creste si secara.)

grau s. m., s. n., (sorturi) pl. grauri/(lanuri) pl. graie

OGOR ogoare n. 1) Teren pregatit special pentru culturi agricole; glie; tarina. 2) Suprafata de pamant semanata cu acelasi fel de plante agricole; lan. ~ de grau. 3) Pamant arabil lasat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; parloaga. ◊ ~ negru teren arat si grapat, dar nesemanat, fiind lasat sa se refaca; tarina. 4) Proprietate agricola. /<bulg., sb. ugar

cocor¹, cocori, s.m. (reg. la pl.) 1. fire de par cret sau pene din coada ratoiului; parul femeilor aranjat cu penele ratoiului. 2. fire de grau necosite. 3. specie de dantela; horbota, cipca, carligei. 4. momaie, ciuha, misana care desparte lanurile de grau.

sacarit, sacarita, adj. (reg.; despre lanurile de grau) prin care a crescut secara; (despre boabele de grau) amestecate cu cele de secara; secaros, secaret.

secaratit, s.n. (reg.) curatare a lanului de grau de firele de secara; secarit.

secaret², secareata, adj. (reg.; despre lanurile de grau) prin care a crescut secara; (despre boabele de grau) amestecat cu secara, secaros, secarit.

secari, secaresc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grau) 1. a curata, prin taiere sau prin smulgere, de secara crescuta printre firele de grau; a secarati. 2. a umple de secara, a face pestrit cu secara.

secarit s.n. (reg.) operatie de indepartare, prin taiere sau prin smulgere, a firelor de secara crescute in lanurile de grau; secaratit.

secaros, -oasa, adj. (inv. si reg.; despre lanurile de grau) prin care a crescut secara; (despre boabele de grau) amestecate cu secara pline de secara; sacarit, sacaret.

KIRKŪK [kirku:k], oras in NE Iraq-ului, la poalele M-tilor Zagros; 418,6 mii loc. (1987). Nod de comunicatii. Aeroport. Piata pentru grau si lana. Mare centru de expl. si de prelucr. petrolului. Fabrica de ciment.

grau, (1) s. m., (2) grane (graie), s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu radacina adanca, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenta in forma de spic, din ale caror boabe se face faina (Triticum); planta care face parte din acest gen. ♦ Samanta acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semanatura, lan, holda de grau (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub forma de boabe. – Lat. granum.

lan ~uri n. 1) Teren agricol semanat cu acelasi fel de plante (de obicei, cereale); holda. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grau. /<ucr., pol. lan

GRANE s. pl. 1. v. lanuri. 2. v. cereale.

misana, misane, s.f. (reg.) legatura, manunchi de iarba, de grau – ca semn despartitor intre lanuri.

MIEZURA, miezuri, s. f. (Reg.) 1. lana de calitate mijlocie. 2. (In expr.) Miezura de grau = tarate de grau. – Din miezuri (pl. lui miez).

lan s. 1. holda, ogor. (Un ~ de secara.) 2. (la pl.) grane (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

CODINA s. f. (Pop.) 1. lana de calitate inferioara, tunsa de pe capul, picioarele si coada oilor. 2. grau de calitate inferioara, amestecat cu multe corpuri straine – Coada + suf. -ina.

CODINA f. 1) lana de calitate inferioara, tunsa de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) grau de calitate inferioara. /coada + suf. ~ina

nisana, nisane, s.f. (reg.) semn facut din spice de grau rasucite la varf si asezate din distanta in distanta pe un lan, pentru a delimita postatele la seceratori.

codina, codini, s.f. (reg.) 1. lana de calitate proasta (de la cozile, picioarele si capul oilor); miezura. 2. ramasita de grau sau de porumb cu gunoaie; goz, zoana. 3. stiulete de porumb pipernicit; ghijura, glodar, baherca. 4. ramasite de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. planta din familia gramineelor care creste prin livezi si fanete.

piscurat¹, piscurata, adj. (reg.) 1. (despre firele de lana, de bumbac toarse) care nu are o grosime uniforma, tors neuniform, cu noduri. 2. (despre haine, tesaturi etc.) care este ros sau gaurit usor, ici si colo; care are goluri. 3. (despre grau) care a ramas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabe) sec, mic.

grau m. 1) Planta erbacee cerealiera, cu tulpina in forma de pai, cu frunze liniare si inflorescenta in forma de spic, din ale carei boabe se face faina. 2) Cantitate de boabe ale acestei plante. 3) lan pe care creste aceasta planta. /<lat. granum