TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase si cu fructe globuloase inconjurate de ghimpi indoiti la varf, care se agata de haine, de lana oilor etc.; p. restr. fructul inconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Si adverbial) A se tine scai (de cineva) sau a se tine (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lasa pe cineva in pace, a urmari (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vanat = planta erbacee cu frunzele dintate si cu flori violacee dispuse in capitule (Eryngiumplanum); scaiul-d******i = planta erbacee cu frunzele spinoase si cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-marunt = turita. – Din scr. ckalj.

BARSAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre oi) Care are lana lunga si aspra; turcan. 2) (despre lana oilor) Care are firul lung si aspru; turcan. /Barsa n. pr. + suf. ~an

LAI laie (lai) (mai ales despre lana oilor) Care este de culoare neagra sau neagra-cenusie; negru sau negru-cenusiu. ◊ Nici laie, nici balaie nici asa, nici asa. [Monosilabic] /cf. alb. laja

TURCAN² ~a (~i, ~e) si substantival 1)(despre oi) Care are lana lunga si aspra; barsan. 2) (despre lana oilor) Care are firul lung si aspru; barsana. 3) v. TURCA II. /Orig. nec.

jig¹ (jag) s.n. (reg.) Materie galbuie si ceroasa care se afla in lana oilor; usuc.

pai s.n. (reg.) 1. lana noua, marunta, crescuta pe oi primavara. 2. grasime de pe lana oilor; usuc.

scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.

HAMUSI, hamusesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tunde oilor lana dintre picioare, pentru a le putea mulge mai usor. – Din hamus (rar intrebuintat).

LAI adj. negru. (oaie, lana ~.)

NEGRU adj., s. 1. adj. (pop.) pacuriu, (reg.) muriu, (inv.) ponegrit. (De culoare ~) 2. adj. lai. (oaie, lana ~.) 3. s. negreala, negreata, (rar) negrime, (reg.) cerneala. (De un ~ stralucitor.) 4. adj. innegrit, (pop.) cernit. (Un obiect ~.) 5. adj. v. indoliat. 6. s. (pop.) arap. (~ din Africa Centrala.) 7. adj. v. bronzat. 8. adj. v. intunecos. 9. adj. v. murdar.

smultura, smulturi, s.f. (inv.) 1. (pop.) lana tunsa de pe oi moarte sau smulsa de pe piele de oaie; lana de proasta calitate. 2. (reg.) smoc de lana prins in spinii pe langa care au trecut oile. 3. (reg.) multime de pene jumulite. 4. (reg.) femeie cu aspect dezordonat, neingrijit, neglijent, cu parul ciufulit; femeie zdrenturoasa. 5. (reg.) carne de purcel de lapte.

BARSAN, -A, barsani, -e, adj. 1. Care priveste Tara Barsei. 2.(Despre oi; adesea substantivat) Cu lana lunga si aspra. ♦ (Despre lana acestor oi) Lunga si aspra. – Barsa (n. pr.) + suf. -an.

BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenusiu, brumat. 2. (In sintagmele) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). oaie brumarie = varietate de oaie cu lana pestrita, alba si neagra. ♦ Care apartine acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Caciula brumarie. – Bruma + suf. -ariu.

BUCALAIE, bucalai, s. f., adj. (oaie) cu lana alba si cu botul si extremitatile membrelor negre sau castaniu-inchis. – Buca + laie.

CARNABAT s. n. Rasa de oi cu lana semifina, de culoare roscata-cafenie originara din Bulgaria, a carei carne nu are mirosul caracteristic. – Din bg. karnabat.

MERINOS, -OASA, merinosi, -oase, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (oaie sau rasa de oi) cu lana creata, moale, foarte fina, de culoare alba. 2. Adj. (Despre lana) care este obtinuta de la oi merinos (1) ♦ (Substantivat) lana obtinuta de la oile merinos (1). 3. S. n. invar. Stofa fabricata din lana merinos (2). – Din fr. merinos.

TIGAIE, tigai, adj. (Despre lana) Scurta si creata, moale, matasoasa; (despre oi) cu lana scurta, creata si matasoasa. ♦ (Substantivat) Rasa de oi autohtona, crescuta pentru productia de lana semifina, de carne si lapte; oaie din aceasta rasa. – Et. nec.

TURCAN, -A, turcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasa de oi cu lana lunga, aspra si groasa; oaie care face parte din aceasta rasa. 2. Adj. (Despre lana) Lunga, groasa si aspra; (despre oi) cu lana groasa, lunga si aspra. 3. S. f. Turca². – Et. nec.

SEIN, -A, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lana, blana) De culoare cenusie-roscata. 2. (Despre oi) Cu lana cenusie-roscata. – Et. nec.

lana s. f., g.-d. art. lanii; (cantitatea de lana tunsa de pe mai multe oi) pl. lani/ (varietati de lana) lanuri

BRUMARIU ~e (~i) 1) (mai ales despre oi, miei, lana, pielicele) Care este de culoarea brumei. 2): Prune ~i varietate de prune, acoperite cu un praf albicios asemanator cu bruma. /bruma + suf. ~ariu

BUNDA ~e f. 1) Cojocel scurt, fara maneci, din piele de miel, impodobit cu ornamente din piele sau cu broderie realizata cu fire de lana colorata; cojocel. 2) Cojoc lung si mitos, confectionat din piei de oaie cu lana in afara; burca. [G.-D. bundei] /<ung. bunda

BURCA ~ci f. 1) Manta barbateasca de postav, lunga si larga. 2) Cojoc lung si mitos, confectionat din piei de oaie cu lana in afara; bunda. /<ucr. burka

CARNABAT m. Rasa de oi cu lana semifina, crescute pentru carnea lor fara miros caracteristic. /<bulg. karnabat

OVINA ~e f. 1) la pl. Grup de animale rumegatoare de talie medie, cornute, avand corpul acoperit cu lana (reprezentanti: oaia, capra, muflonul etc.). 2) Animal din acest grup. /<fr. ovine

SEVIOT ~uri n. 1) Rasa de oi cu lana alba si cu firul lung. 2) Tesatura cu dungi oblice in relief, facuta din lana acestor oi sau din amestec de lana cu fibre sintetice. 3) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [Sil. -vi-ot] /<fr. cheviotte

USUC ~uri n. 1) Substanta unsuroasa alba-galbuie, care acopera firele de lana la oi (fiind secretata de glandele sebacee si sudoripare). 2) Apa in care s-a spalat lana pentru a indeparta aceasta substanta. /<lat. suc[c]us

RUSCA, ruste, s. f. ~ 2. oaie cu lana de culoare roscata-cenusie. (din rus²)

SEVIOT s.n. 1. Rasa de oi cu lana fina si cu firul lung. 2. Stofa facuta din lana acestor oi. [Pron. -vi-ot. / < fr. cheviotte, engl. cheviot, cf. Cheviot – provincie in Anglia].

cavargic s.n. (reg., inv.) rasa de oi cu lana rosie-negricioasa si cu carnea excelenta.

carcior, carcioara, adj. (reg.; despre oi) cu lana creata.

franbiata s.f. (reg.) oaie cu lana creata.

negrise s.f. pl. (reg.) oi cu lana neagra.

parlu, -a, adj., s.m. si f. (pop.) 1. (oaie) cu lana scurta, aspra, inchisa la culoare. 2. (oaie) cu lana putina, scurta si rara sau tocita. 3. (despre coama cailor) cu parul scurt. 4. (despre animale) cu parul cazut, naparlit. 5. (despre oi) mic si slab. 6. om chel.

parv, -a, adj. 1. (inv. si reg.; despre oi) cu lana scurta, groasa, creata si putina. 2. (despre capre) fara par. 3. (despre oameni) scund.

peles, pelesuri, s.n. (inv. si reg.) 1. ciucure, franj. 2. indoitura de sus a pantalonilor taranesti (nadragi), prin care se trece bracinarul. 3. bracinar. 4. snur care se petrece pe la mijlocul camasii nationale. 5. (adj. f. sg.; in sintagma) oaie pelesa = oaie cu lana lunga.

pojita, pojite, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fara lana, de culoare alba, folosita in cojocarie; mesina. 2. piele de oaie (cu lana pe ea) folosita la confectionarea cojoacelor si a altor obiecte de imbracaminte. 3. sipca de lemn fixata pe grinzile unui pridvor, pe partea din afara.

MERINOS adj. invar. oaie merinos = oaie cu lana alba, moale, ondulata si deasa; lana merinos = lana unei astfel de oi. [< fr. merinos].

sein, seina, adj. si s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lana, blana) de culoare roscata-cenusie. 2. (adj.; despre oi) cu lana roscata-cenusie; sura. 3. (adj.; despre par, barba, mustati; despre oameni) carunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare alba-cenusie sau neagra-vinetie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cantec care se canta la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.

tibet s.n. (inv.) 1. numele unei tesaturi de lana de oaie din Tibet. 2. basma neagra de satin.

turcav, -a, adj. (reg.; despre oi) cu lana scurta.

turca², turci, s.f. (reg.) 1. caciula mare si mitoasa facuta din blana de oaie turcana. 2. lana colorata, toarsa subtire.

MERINOS adj. inv. oaie ~ (si s. m.) = oaie cu lana alba, moale, ondulata si deasa; lana ~ = lana unei astfel de oi. (< fr. merinos)

SEVIOT s. n. 1. rasa de oi cu lana fina, originara din Scotia. 2. stofa din lana acestor oi. (< fr. cheviotte)

BARSAN, -A, barsani, -e, adj. (Despre oi, adesea substantivat) Cu lana lunga si aspra. ♦ (Despre lana acestor oi) Lunga si aspra, de calitate mijlocie. – Din Barsa + suf. -an.

PACLIE s. f. (Reg.) Haina ciobaneasca, fara maneci si fara guler, lunga pana la glezne, facuta din piele de oaie cu lana in afara si avand la spate o gluga din piele de miel. – Comp. sb. opaklia.

RIO GALLEGOS, oras in SE Argentinei, situat la 166 km N de str. Magellan; 79,1 mii loc. (2001). Centrul ad-tiv al prov. Santa Cruz. Port. Centrul ad-tiv al prov. Santa Cruz. Port. Centru al comertului cu oi si lana din Patagonia; ind. prelucratoare aferente, Fundat in sec. 19 si numit R.G. in onoarea lui Blasco Gallegos, pilotul lui Magellan.

COMOR s. n. Varietate de rasa de oi caracul, cu lana de culoare maro-roscata. – Et. nec.

LANOLINA, lanoline, s. f. Substanta grasa obtinuta prin prelucrarea lanii brute de oi si intrebuintata in industrie, in medicina si in cosmetica. – Din fr. lanoline.

STOGOSAT, -A, stogosati, -te, adj. 1. (Despre oi sau despre lana lor) Stogos. 2. Fig. (Despre caciuli) De forma tuguiata si cu varful rasfrant. – Stogos + suf. -at.

TUNDERE s. tuns, tunsoare, (rar) tunsura. (~ lanii de pe oi.)

BUCALAIE ~ai f. si substantival (despre oi) Care are lana alba, iar botul si extremitatile membrelor negre. /buca + laie

lana¹ ~i f. 1) Par moale si lung care acopera corpul unor animale, mai ales al oilor, si care, prelucrat, se transforma in fibre textile. ~ tigaie. ◊ ~ in ~ a) se spune despre tesaturi care au urzeala si batatura din lana curata; b) care este foarte bun, de calitate superioara. 2) mai ales la pl. Cantitate de astfel de par tuns o data de pe o oaie. [G.-D. lanii] /<lat. lana

MERINOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) (despre oi) Care are lana alba, creata si foarte fina. 2) (despre lana) Care este obtinuta de la astfel de oi. /<fr. merinos

PLAVAI ~aie (~ai) pop. (mai ales despre oi) Care are lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. /plav + suf. ~ai

TOHOARCA ~ce f. rar Cojoc lung, facut din piele de oaie neprelucrata, cu lana in afara, purtat de ciobani. /Orig. nec.

TIGAIE¹ ~ai f. 1) Rasa de oi autohtona cu lana scurta, moale si creata. 2) oaie care face parte din aceasta rasa. /Orig. nec.

TIGAIE² ~ai adj. (despre oi) Care are lana scurta, moale si creata. ◊ lana ~ lana cu firul scurt si cret. /Orig. nec.

TURCANA ~e f. 1) Rasa de oi autohtone, cu lana groasa, aspra si lunga. 2) oaie care face parte din aceasta rasa. /Orig. nec.

sudriu, -ie, adj. (reg.; despre oi) care are lana neagra, amestecata cu alba.

sustav, -a, adj. (reg.; despre oi) care are lana, cu fire scurte, linse, fara ondulatii.

TURCANESC, -EASCA, turcanesti, adj. (Mai ales despre caciuli) Facut din blana de oaie turcana sau din lana turcana. – Turcan + suf. -esc.

SEVIOT s. n. 1. Rasa de oi originara din Anglia, cu lana alba fina si cu firul lung. ♦ Stofa tesuta din lana pura a acestor oi sau din amestec de lana cu fibre sintetice. [Pr.: -vi-ot] – Din fr. cheviot.

SMULTURA, s. f. (Reg.) lana smulsa de pe oile moarte; penele smulse de pe pasari. – Din smult (part. lui smulge) + suf. -ura.

stiup² s.n. (reg.) oaie mica si cu lana scurta.

SPANCA, spance, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Varietate de oaie) cu coada lunga, cu lana alba, subtire si deasa, care se obtine din incrucisarea rasei tigaie cu rasa merinos. 2. Adj. (Despre lana) care se obtine de la oaia spanca (1). – Din rus. spanka.

PLAVAI, -AIE, plavai, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre parul sau lana animalelor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. 2. (In sintagma) Poama plavaie (si substantivat, f.) = varietate de struguri cu boaba alba-verzuie si rotunda. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -ai.

STOGOS, -A, stogosi, -e, adj. (Despre oi) Care apartine unei varietati rezultate din incrucisarea oilor tigaie si turcana; (despre lana) care provine de la astfel de oi; cu firul lung, gros si drept. – Et. nec.

LANOLINA ~e f. Substanta grasa, secretata de pielea oilor si obtinuta prin prelucrarea lanii acestora, folosita in industrie, medicina si cosmetica. Crema cu ~. [G.-D. lanolinei] /<fr. lanoline

oaie oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ◊ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau destept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr. Om marginit. 4) mai ales la pl. (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

pisata adj. (reg.; in sintagma) lana pisata = lana tunsa de pe coada oilor.

tusina, s.f. (reg.) 1. lana tunsa de pe pantecele oii. 2. trunchi retezat aproape de pamant; butusina. 3. loc mai adanc in albia unei ape curgatoare.

basca² (albie, lana tunsa de pe o oaie, luza, vesta) (inv., reg.) s. f., g.-d. art. bastii; pl. basti

TABACARESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru tabacari; propriu tabacarilor. ◊ lana ~easca lana smulsa de pe pielea de oaie pana la dubire. 2) Care tine de tabacarie; propriu tabacariei. /tabacar + suf. ~esc

noaten, noatena, noateni, noatene, adj., s.m. si f. 1. (adj., inv. si reg.; despre oi, berbeci, miei) care a implinit un an, in varsta de un an. 2. (adj.; reg.) cu lana de culoare inchisa (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; inv. si reg.; despre lana) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a caror limita de varsta variaza dupa regiuni (de la 6 luni pana la doi sau trei ani); mia, mioara, carlan, intertiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproductie. 5. (s.f.; reg.) lana tunsa de pe miei si mioare (in al doilea an); o cantitate anumita de lana nelucrata. 6. (s.m. si f.; reg.) manz (de la 6 luni pana la 3 ani), manza, carlan, tretin; (fig.; s.m.) tanar, flacau, manz.

scamator, scamatoare, s.n. (reg.) unealta cu care se freaca pielea de oaie pentru a o curata de lana si pentru a o intrebuinta ca invelitoare pentru branza de burduf.

smultureala, smultureli, s.f. (reg.) smulturire, smulgere a lanii; lana tunsa sau smulsa de pe oi sau de pe piele de oaie.

suflintatura, suflintaturi, s.f. (reg.) lana marunta, tunsa de pe pantecele oilor.

HERᾹT (HARᾹT), oras in NV Afganistanului, pe Harirūd; 177,3 mii loc. (1988). Nod rutier. Aeroport. Tesaturi de matase si de lana. Covoare. Produse alim. Centru comercial (oi karakul). Intemeiat, potrivit traditiei, de Alexandru Macedon. Monumente de arhitectura din sec. 13-15 (citadela, mausoleu, moschei, palate), majoritatea in ruine.

oaie, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

TABACARESC, -EASCA, tabacaresti, adj. Care apartine tabacarilor, privitor la tabacari. ◊ lana tabacareasca = lana care se smulge de pe pielea de oaie data la tabacit. – Din tabacar + suf. -esc.

CODINIT s. n. Tundere a lanii din jurul ugerului si de pe coada oii la fatare si in perioada alaptarii. – De la codina.

TABACARESC, -EASCA, tabacaresti, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine tabacarilor, privitor la tabacari. ◊ lana tabacareasca = lana care se smulge de pe pielea de oaie data la tabacit. 2. S. f. Numele unui joc de carti. – Tabacar + suf. -esc.

TUSINATURA, tusinaturi, s. f. (Reg.) lana scurta (de calitate inferioara) obtinuta prin tusinarea oilor. – Tusina + suf. -atura.

RATCA, ratce, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (oaie) din rasa turcana, cu coarnele rasucite in forma de tirbuson, orientate lateral si inapoi. 2. S. f. lana neomogena, de calitate inferioara, produsa de aceste oi. – Din scr., magh. racka.

MITA ~e f. 1) lana (scurta) tunsa pentru prima data de pe miei. 2) lana de calitate inferioara (tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lana care atarna in smocuri. /<lat. agnicius, ~a

TUSINATURA ~i f. pop. lana scurta, de calitate inferioara, obtinuta prin tusinarea oilor. /a tusina + suf. ~atura

OXFORD s.n. 1. Tesatura de bumbac sau de lana in carouri din fire colorate. 2. Rasa de oi care dau o buna productie de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oras in Anglia].

OXFORD s. n. 1. tesatura de bumbac sau de lana in carouri, din fire colorate. 2. rasa de oi pentru productie de carne. (< engl. oxford)

SPANCA ~ce adj. si substantival (despre oi) Care provine din incrucisarea raselor tigaie si merinos. ◊ lana ~ lana cu firul alb si subtire. /<rus. spanka

STOGOS ~a (~i, ~e) si substantival (de-spre oi) Care provine din incrucisarea raselor tigaie si turcana. ◊ lana ~a lana cu firul lung, gros si drept. /Orig. nec.

impaia, pers. 3 sg. impaiaza, vb. I refl. (reg.; despre oi) primavara oile se impaiaza = le cresc sub firele vechi de lana alte fire noi (pai); a naparli.

codina, codini, s.f. (reg.) 1. lana de calitate proasta (de la cozile, picioarele si capul oilor); miezura. 2. ramasita de grau sau de porumb cu gunoaie; goz, zoana. 3. stiulete de porumb pipernicit; ghijura, glodar, baherca. 4. ramasite de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. planta din familia gramineelor care creste prin livezi si fanete.

MITA, mite, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formand un carliont; smoc de par sau de lana. ♦ lana tunsa pentru prima oara de pe miei; lana (de calitate inferioara) tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.

CODINA s. f. (Pop.) 1. lana de calitate inferioara, tunsa de pe capul, picioarele si coada oilor. 2. Grau de calitate inferioara, amestecat cu multe corpuri straine – Coada + suf. -ina.

CODINA f. 1) lana de calitate inferioara, tunsa de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grau de calitate inferioara. /coada + suf. ~ina

ZEGHE ~i f. inv. 1) Haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Obiect de imbracaminte (de postav, de lana etc.) fara maneci, care acopera ca o vesta partea superioara a corpului; spec. cojocel scurt din blana de oaie, fara maneci, adesea ornamentat, incheiat in fata sau pe umar; bundita. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasa care acoperea pieptul si spatele luptatorilor din vechime, aparandu-i de loviturile adversarului. ♦ Bucata de piele groasa cu care scrimerii isi acopera pieptul. 3. Curea lata la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

BUNDA, bunde, s. f. 1. Haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; (reg.) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna. 2. (Reg.) Cojocel scurt, fara maneci, din piele de miel, avand pe fata cusaturi din fire de lana colorata, pe care il poarta taranii si tarancele; pieptar. – Magh. bunda.

nojita, nojite, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. curelusa sau siret din piele, din par de animale, din sfoara, din lana cu care se leaga opincile; tarsana, nojeala. 2. (reg. deprec.) cal slab si prapadit. 3. (reg.) legatoare subtire si ingusta; sfoara; curelusa care leaga portile imblaciului. 4. (reg.) gaurile de pe marginea opincii, prin care trec nojitele; gaurile din urechile oilor. 5. (reg.) planta medicinala cu frunze ca ale liliacului si cu flori albastre.