SANCTUAR ~e n. 1) Parte a unei biserici, declarata sfanta, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lacas de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intima.[Sil. -tu-ar] /<lat. sanctuarium, fr. sanctuaire

hram (hramuri), s. n. – 1. Inchinare a unui lacas de cult. – 2. Patron al unei biserici. – 3. Serbare a patronului unei biserici. Sl. chramu „casa, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserica”.

GEAMIE ~i f. (la musulmani) lacas de cult; moschee. /<turc. tami