AVUTIE, avutii s. f. Avere. ◊ Avutie nationala = totalitatea valorilor materiale si spirituale de care dispune un popor, o tara la un moment dat. – Avut + suf. -ie.

BEST-SELLER subst. 1. Lucrare (literara) care detine recordul la vanzare. 2. Autor popular al unei lucrari (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte cautat la un moment dat. [Pr.: bestselar] – Cuv. engl.

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.

GHEATA, (2) gheturi, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apa aflata in stare solida, in urma inghetarii. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheata = a patina². A (se) sparge sau a (se) rupe gheata = a disparea sau a face sa dispara atmosfera ori senzatia de jena existenta la un moment dat; a (se) inlatura primele dificultati in bunul mers al unei actiuni. ♦ (Reg.) Grindina, piatra (I 7). 2. S. f. (La pl.) Intinderi mari de gheata (1) aflate pe uscat sau pe apa. ◊ Loc. adj. De gheata = indiferent, nepasator, nesimtitor. 3. S. f. Senzatie neplacuta de raceala, provocata de frica, emotie etc. 4. S. f. Planta erbacee cu flori mici, albe, roz sau rosii, avand frunzele acoperite cu papile albe care seamana cu cristalele de gheata (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Planta erbacee cu tulpina carnoasa, ramificata, cu frunze ovale-rotunde si cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau rosii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (In sintagma) Bani gheata = bani in numerar, platiti pe loc, bani lichizi (2), bani pesin. – Lat. glacia (= glacies).

INCREAT s. n. (Livr.) Ceea ce preexista formei in care urmeaza sa se constituie la un moment dat. ♦ Ceea ce este etern. [Pr.: -cre-at] – Din fr. incree.

IPOTEZA, ipoteze, s. f. Presupunere, enuntata pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legaturi intre) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenta fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuitiei, impresiei etc. ♦ (Mat.) Ansamblul proprietatilor date intr-o demonstratie si cu ajutorul carora se obtin noi propozitii. – Din fr. hypothese.

VREODATA adv. Mai de mult, candva, odata; la un moment dat, in viitor. – Vre[o] + odata.

ESANTION, esantioane, s. n. 1. Cantitate mica luata dintr-un produs, pentru a da posibilitatea sa se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; proba, mostra. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care defineste semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. echantillon.

PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior al unei incaperi; tavan, bagdadie. 2. Cifra-limita, limita valorica (maxima) in cadrul unor operatii financiare, care nu poate fi depasita. ◊ Plafon de casa = limita pana la care se pot pastra in permanenta intr-o casierie sume pentru efectuarea unor plati curente. 3. Nivel maxim al unei marimi (viteza, turatii etc.) pe care il poate atinge un sistem tehnic. 4. Inaltime la care se gaseste, la un moment dat, suprafata inferioara norilor fata de sol. 5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. – Din fr. plafond.

PREZENT², -A, prezenti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se afla in acelasi loc cu vorbitorul sau in locul la care se refera vorbitorul: de fata. ♦ (Cu valoare de interjectie) Formula prin care cei de fata raspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece in timpul vietii vorbitorului sau in epoca la care el se refera; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, in momentul de fata. ♦ De care esti constient, la care te gandesti sau care te preocupa la un moment dat. II. S. n. 1. Perioada de timp variabila, conceputa ca o unitate distincta intre trecut si viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situatie actuala. ◊ Loc. adv. In prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arata ca o actiune se petrece in momentul vorbirii sau ca este de durata. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se intrebuinteaza de obicei in naratiune pentru a da stilului o mai mare forta de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. present.

RASTIMP, rastimpuri, s. n. Durata (limitata) de timp; interval intre doua perioade sau intre doua momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. In rastimpuri sau din rastimp in rastimp = din cand in cand, cateodata, uneori. Intr-un rastimp = de la o vreme, la un moment dat. In rastimp = intre timp. – Din sl. rastonpu (dupa timp).

REFORMA, reforme, s. f. 1. Transformare politica, economica, sociala, culturala, cu caracter limitat sau de structura, a unei stari de lucruri, pentru a obtine o ameliorare sau un progres; schimbare in sanul unei societati (care nu modifica structura generala a acelei societati). ◊ Reforma monetara (sau baneasca) = operatie financiara prin care se inlocuieste moneda unei tari cu o moneda noua (ca urmare a perturbarilor din sistemul economic national), avand un curs diferit fata de prima. Reforma financiara = reforma prin care se aduc modificari importante sistemului de formare si de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Miscare social-politica si religioasa cu caracter anticatolic si antifeudal, aparuta in Europa apuseana in sec. XV-XVI, care a sustinut principiul mantuirii prin credinta, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei si cultului catolic si introducerea limbilor nationale in serviciile de cult; reformare. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. in urma degradarii lor; (concr.), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit in care se pastreaza un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizica). – Din fr. reforme, germ. Reform.

FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare in timp de razboi; totalitatea fortelor militare care opereaza pe campul de lupta sub o comanda unica. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de aparare a inamicului, a patrunde fortat in linia de aparare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operatii al unui stat aflat in stare de razboi, pusa sub comanda unica. ♦ Mare unitate operativa, compusa din mai multe armate. 2. Formatie de militari, scolari, sportivi etc. aliniati cot la cot, cu fata la persoana care da indrumari, comenzi etc. ◊ Loc. adv. In front = asezat in linie, in pozitie de drepti sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forte solidare, organizate in vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de lupta. 4. Portiune dintr-un zacamant de substante minerale unde se face taierea rocilor, a minereurilor sau a carbunilor. 5. Plan vertical in care sunt situate fatada unei cladiri sau fatadele unui ansamblu de cladiri. ♦ Latura a unei parcele, care coincide cu alinierea caii de circulatie. 6. (Met.) Zona de tranzitie intre doua mase de aer diferite, caracterizata prin schimbari meteorologice bruste, cu consecinte directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zona de contact intre doua mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; in sintagma) Front de unda = ansamblul punctelor pana la care ajunge o oscilatie la un moment dat. – Din fr. front.

PASIV, -A, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reactioneaza in nici un fel, care este lipsit de initiativa si de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosita in mod frecvent in vorbire. Aparare pasiva = ansamblul masurilor luate pentru a feri un oras, o cladire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales in diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugari etc.) Care arata ca subiectul gramatical sufera actiunea facuta de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasiva (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezinta fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat si al destinatiei lor. ♦ Parte a bilantului contabil in care sunt inscrise fondurile unei intreprinderi sau ale unei institutii la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcatuita din datorii sau din alte obligatii ce se pot evalua in bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv.

LINGVISTIC, -A, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza limba (II) si legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistica generala = domeniu al lingvisticii care studiaza limba din punctul de vedere al trasaturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistica diacronica = studiu al faptelor de limba privite in evolutia lor. Lingvistica sincronica = studiu al faptelor de limba asa cum se prezinta ele la un moment dat. 2. Adj. Care apartine lingvisticii (1), privitor la lingvistica. [Var.: linguistic, -a s. f., adj.] – Din fr. linguistique.

VREME, vremuri, s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durata limitata de doua intamplari, evenimete etc. sau masurata in ore, zile etc.; interval, perioada, rastimp. Am stat multa vreme in ploaie. ◊ Loc. adv. Cu vremea = dupa un timp oarecare, candva, odata si odata, cu timpul. Din vreme = mai inainte, inainte de a fi prea tarziu. Din vreme in vreme = din cand in cand, uneori; din timp in timp. Toata vremea = continuu, mereu, fara intrerupere. ◊ Loc. conj. In vreme ce (sau inv. in vreme cand) = in timpul in care, pe cand. ◊ Expr. O vreme = o perioada de timp. A-si pierde (sau a-si trece, a-si omori) vremea = a-si irosi timpul in zadar, a lenevi. In (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (in) tinerete, (in) floarea varstei. Acum mi-i (sau ti-i etc.) vremea = aceasta este varsta cand trebuie sa ma bucur (ori sa te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, ragaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfasurarea unei actiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei ◊ Loc. adv. Intr-o vreme = la un moment dat, candva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = intr-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La vreme de... = a) cand se intampla, cand e nevoie; b) in timpul... pe timp de... Pana (sau de) la o vreme = Pana (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; intr-un tarziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (incoace) = incepand de la un moment dat. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) vreme (sau inainte de vreme) = inainte de termen, prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindca. ♦ (In credintele religioase) Vremea de apoi = viata viitoare; judecata din urma. 4. Perioada determinata istoriceste; epoca, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioara, candva, in trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din strabuni. Dupa vremuri = in cursul veacurilor. ◊ In negura vremii = in trecutul indepartat. ♦ (La pl.) Stare de lucruri; imprejurari, circumstante. II. Stare a atmosferei la un moment dat si intr-un loc anumit, determinata prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. si: vremi] – Din sl. vremen.

POSTURA, posturi, s. f. 1. Situatie in care se afla cineva la un moment dat. 2. (Rar) Tinuta, pozitie a corpului. – Din fr. posture.

SLAGAR, slagare, s. n. Melodie care se bucura la un moment dat de o mare popularitate; cantec la moda. – Din germ. Schlager.

CONJUNCTURA, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv si subiectiv, de conditii si de imprejurari care exercita o influenta asupra evolutiei unui fenomen sau asupra unei situatii la un moment dat, intr-un anumit sector de activitate; concurs de imprejurari. ♦ Totalitatea trasaturilor care caracterizeaza un anumit moment al dezvoltarii economice. – Din fr. conjoncture.

EPOCA, epoci, s. f. 1. Perioada in dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeste de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, insemnate; era (2.) ◊ Expr. A face epoca = a atrage atentia, a face valva, a se impune la un moment dat; a marca o moda. 2. Timp in care se repeta, periodic, acelasi lucru in aceleasi conditii. Epoca topirii zapezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. si: epoca. – Var.: (inv.) epoha s. f.] – Din fr. epoque.

MUT, -A, muti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii. ◊ Expr. (Substantivat; fam.) Asta sa i-o spui lui mutu, se spune cuiva in afirmatiile caruia n-ai incredere, care exagereaza, care minte. Unde a dus (surdul roata si) mutul iapa = foarte departe. 2. Adj. (Despre actiuni, atitudini ale omului) Care se face, se petrece in tacere, care nu se exprima prin cuvinte. ◊ Cor mut = ansamblu vocal care executa o melodie fara cuvinte. Film mut = film cinematografic care inregistreaza numai imagini, fara sunete sau vorbirea personajelor. Scena muta = scena dintr-o lucrare dramatica in care personajele nu vorbesc, ci isi exprima sentimentele prin gesturi, atitudini, mimica etc. Litera muta = litera din cadrul unui cuvant care nu se pronunta. 3. Adj. Care nu vrea sau nu poate sa vorbeasca la un moment dat sau in anumite imprejurari; p. ext. caruia nu-i place sa vorbeasca (mult), care este tacut din fire, taciturn. ♦ (Adverbial) Fara zgomot. 4. Adj. P. ext. (Despre elemente ale naturii etc.) Tacut, linistit. 5. S. m. si f. (Reg.) Om slut; om nepriceput, prost, natang. – Lat. mutus, -a, -um.

CONJUNCTIE, conjunctii, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii intr-o fraza sau doua cuvinte cu acelasi rol sintactic intr-o propozitie. 2. Pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. [Var.: conjunctiune s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis.

SITUATIE, situatii, s. f. 1. Totalitatea imprejurarilor care determina la un moment dat conditiile de existenta si de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitati, ale unei activitati; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei misiuni incredintate. A te pune in situatia cuiva = a incerca sa intelegi imprejurarile in care se afla altul, pentru a-ti da seama de modul lui de a gandi sau de a actiona. A fi calare (sau stapan) pe situatie = a fi stapan pe imprejurari in momente grele, critice. ♦ Pozitie sociala, materiala sau morala in care se afla cineva. ◊ Expr. A-i face cuiva o situatie = a ajuta pe cineva sa ajunga la o pozitie sociala, materiala si morala buna. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispozitie, stare sufleteasca. 2. Dare de seama, raport, inventar. ◊ Situatia casei = stare de fapt, constatata zilnic sau ocazional, a numerarului si a gestiunii banesti a unei intreprinderi; raport² asupra rezultatului constatarilor facute cu acest prilej. 3. (Rar) Asezare, pozitie a unui teren, a unei localitati. [Var.: (inv.) situatiune s. f.] – Fr. situation.

LITERAR, -A, literari, -e, adj. Care apartine literaturii, care se refera la literatura, care corespunde cerintelor literaturii. ◊ Limba literara = aspectul cel mai corect al limbii nationale, produs al unei continue prelucrari a limbii din partea scriitorilor, a publicistilor, a oamenilor de stiinta etc. si constituind o sinteza a posibilitatilor de exprimare ale limbii intregului popor la un moment dat. – Din fr. litteraire, lat. litterarius.

MENTINE, mentin, vb. III. Tranz. 1. A pastra ceva (in aceeasi stare sau forma in care se afla la un moment dat), a lasa neschimbat; p. ext. a face sa dureze. ♦ Refl. A continua sa existe sub acelasi aspect, a ramane neschimbat; a dura, a dainui. 2. (Rar) A intretine o familie, o persoana etc. 3. (Frantuzism, rar) A afirma, a sustine ceva cu tarie. – Din fr. maintenir (dupa tine).

MOD, moduri, s. n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel in care se efectueaza ceva; cale, procedeu, metoda. ◊ (Ec. pol.) Mod de productie = fel istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile necesare existentei lor caracterizand o oranduire sociala si determinand-o din punct de vedere istoric. ♦ (Gram.; in sintagmele) Adverb de mod = adverb care arata felul cum apare actiunea, starea sau insusirea exprimata de un verb. Complement circumstantial de mod = complement circumstantial care arata cum sau in ce masura se desfasoara sau apare la un moment dat o actiune, o stare sau o insusire. Propozitie circumstantiala de mod = propozitie care arata felul cum se desfasoara actiunea din regenta sau cum se infatiseaza o calitate din regenta. 2. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima felul cum prezinta vorbitorul actiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprima aceasta categorie. 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcatuiesc o piesa muzicala, determinat de o anumita ordine si natura a intervalelor componente si de o anumita functie a diferitelor sunete fata de sunetul fundamental. – Din lat. modus, it. modo.

MODA, mode, s. f. 1. Obicei, deprindere colectiva, specifica la un moment dat unui mediu social; spec. gust, preferinta generalizata la un moment dat pentru un anumit fel de a se imbraca. ◊ Loc. adj. La moda = a) care corespunde gustului intr-un anumit moment, care se foloseste frecvent la un moment dat; modern; de actualitate, actual; b) (despre oameni) care se comporta conform gustului, preferintelor unui anumit mediu social (la un moment dat); foarte cunoscut sau apreciat la un moment dat. ◊ Expr. De moda veche = a) care nu mai corespunde cu gustul momentului, depasit, demodat, desuet; care apartine unor realitati din trecut, iesite din uz; b) (despre oameni) cu conceptii vechi, depasite; care se conformeaza unui sistem sau unui principiu din trecut, invechit. 2. (In sintagmele) Magazin de mode = magazin de palarii femeiesti (si de obiecte marunte de imbracaminte femeiasca). Revista (sau jurnal) de moda (sau de mode) = revista care contine modele (noi) de imbracaminte si de incaltaminte. Casa de moda (sau de mode) = atelier (de lux) unde se confectioneaza la comanda obiecte de imbracaminte. – Din it. moda, germ. Mode, ngr. moda, fr. mode.

MONOFAZIC, -A, monofazici, -ce, adj. (Fiz.) Monofazat. ♦ (Despre substante omogene) Care prezinta, la un moment dat, o singura stare de agregare. – Din monofazat.

NOU, NOUA, noi, adj. I. 1. Facut sau creat (relativ) de curand; care apare pentru prima data. ◊ Luna noua = faza a Lunii cand aceasta este in conjunctie si cand fata dinspre Pamant, nefiind luminata, este invizibila; timpul cand Luna este in aceasta faza. Crai nou = nume popular dat Lunii in prima ei faza (cand are forma unei seceri subtiri). (Azi rar) Lumea noua = America. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce s-a mai intamplat in ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului in curs sau a anului imediat anterior. 2. Care apare in locul unui lucru, al unei fiinte etc. mai vechi; de azi, contemporan, actual. ♦ (Substantivat, n.) Element care apare la un moment dat in procesul dezvoltarii unui fenomen si care, in lupta cu elementele vechi, iese invingator. 3. Care a fost executat sau cumparat de curand; care se afla in buna stare; care nu a mai fost folosit sau a fost putin folosit. 4. Cu aspect si continut schimbat; transformat in bine; reinnoit, refacut. ♦ Evoluat, perfectionat. 5. Care s-a ivit de curand, recent. ◊ Expr. Lume noua! exclamatie familiara cu care intampinam pe oaspetii rari. 6. Care se adauga (intr-o succesiune) la ceva (de acelasi fel) ce exista de mai inainte, care este inca unul pe langa cel existent. ◊ Loc. adv. Din nou = inca o data, iarasi, iar. II. Lipsit de experienta, neexperimentat (din cauza absentei unei practici suficiente). [Pl. si: (f.) noua] – Lat. novus, -a.

DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

CONSTITUTIE, constitutii, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; structura fizica generala a corpului omenesc. 2. Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forta juridica superioara celorlalte legi, care cuprinde principiile esentiale ale organizarii lui, stabileste drepturile si datoriile principale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si locale etc., reflectand astfel stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constitutiune s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis.

TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, inv. si II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor. II. S. n. si (inv.) m. 1. Durata, perioada, masurata in ore, zile etc., care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval, rastimp, ragaz. ◊ Loc. conj. Cat timp... = in toata perioada in care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = incepand de la un moment dat. Cu timpul = cu incetul, treptat, pe masura ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; pana nu este prea tarziu. Din timp in timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din cand in cand, uneori, cateodata. (In) tot timpul = mereu, intruna. In acelasi timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (sa...) = a venit momentul (sa...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (si asteptat). ♦ (Inv.) Anotimp. 2. Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Expr. Pe timpuri = demult, odinioara. ♦ (La pl.) Imprejurari. III. S. n. Stare a atmosferei intr-o regiune, pe o perioada data, determinata de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. si (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei miscari, ale unei operatii, ale unui fenomen, ale unei actiuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei masini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor in patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcatuiesc o masura; bataie. V. S. n. Categorie gramaticala specifica verbului, cu ajutorul careia se exprima raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referinta si momentul in care se petrece actiunea sau in care este adevarata o anumita stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprima categoria gramaticala a timpului (V). – Lat. tempus, -oris.

TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramura a economiei nationale cuprinzand totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene si navale care asigura circulatia bunurilor si a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat si in conditii determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzata de emotie, de entuziasm, de placere; stare de contemplatie. – Din fr. transport.

DELINCVENTA, delincvente, s. f. 1. Fenomen social care consta in savarsirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor savarsite, la un moment dat, intr-un anumit mediu sau de catre persoane de o anumita varsta. [Var.: delicventa s. f.] – Din fr. delinquance.

SCALA, scale, s. f. Placa gradata montata la aparatele de radio, pe care se pot urmari, cu ajutorul unui indicator, posturile sau lungimea de unda pe care functioneaza aparatul la un moment dat. – Din it. scala.

SITUATIE, situatii, s. f. 1. Totalitatea imprejurarilor care determina la un moment dat conditiile existentei unei fiinte, a unei colectivitati, a unei activitati; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. Expr. A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei misiuni incredintate. A te pune in situatia cuiva = a incerca sa intelegi imprejurarile in care se afla altul, pentru a-ti da seama de modul lui de a gandi sau de a reactiona. A fi stapan (sau calare) pe situatie = a domina o situatie in imprejurari critice, a fi sigur de ceva, a sti sa se descurce (intr-o situatie dificila). ♦ (In sintagma) Situatie limita = situatie exceptionala, la extrema, aparent fara iesire, care impune luarea fara intarziere a unei hotarari radicale. ♦ Pozitie sociala, materiala sau morala in care se afla cineva. ◊ Expr. A-i face cuiva o situatie = a ajuta pe cineva sa ajunga la o pozitie sociala, materiala si morala buna. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispozitie, stare sufleteasca. 2. Prezentare detaliata a unor date privind rezultatele unei activitati economice sau financiare dintr-un domeniu (comparativ cu sarcinile planificate); raport; inventar. ♦ Document in care se prezinta o stare de lucruri, mersul unor lucrari etc. 3. (Rar) Asezare, pozitie a unui teren, a unei localitati etc. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (inv.) situatiune s. f.] – Din fr. situation.

STOC, stocuri, s. n. Cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezerva in depozitul unui magazin, al unei intreprinderi, intr-o piata in vederea asigurarii continuitatii productiei sau a desfacerii. – Din fr., engl. stock.

CURENT, -A, curenti, -te, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. (Despre vorbire) Curgator, usor, fluent. 2. (Despre an, luna) Care este in curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrari curente. ◊ Cont curent = cont deschis la banca de o intreprindere, de o institutie sau de persoane particulare, unde se depun si de unde se ridica sumele pentru a fi utilizate dupa nevoie. 3. (Despre preturi) Existent intr-un moment dat; in curs. ◊ Moneda curenta = moneda cu valoare circulatorie. ♦ Care circula; obisnuit, uzual. Expresii curente. 4. (In sintagma) Apa curenta = instalatie de apa potabila care poate fi folosita in permanenta in locuinte. II. S. m. 1. (Si in sintagma curent de aer) Deplasare, miscare a unei mase de aer dintr-un loc intr-altul, cauzata de o diferenta de temperatura; flux. 2. Miscare a apei in directia pantei; curs. ◊ Curent marin (sau oceanic) = miscare a apei in mari si oceane. 3. (Si in sintagma curent electric) Deplasare ordonata, intr-o anumita directie, a purtatorilor de sarcina electrica. ◊ Curent electric continuu = curent electric al carui sens si a carui intensitate nu variaza periodic in timp. Curent electric alternativ = curent electric al carui sens si a carui intensitate variaza periodic in timp. ♦ Intensitate a curentului electric. III. S. n. Ansamblu de idei, opinii (politice, stiintifice, artistice) care sunt adoptate la un moment dat de un numar mai mare de oameni. ◊ Curent literar (sau artistic) = miscare artistica sau literara care reuneste un numar de scriitori sau de artisti in baza unui program estetic si a unor inclinatii (relativ) comune. ◊ Expr. A pune (sau a tine pe cineva) in (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se tine, a fi) in (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se tine, a fi) in (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu privire la un lucru. – Din fr. courant.

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

ESICHIER ~e n. Dispunere a unor obiecte (de acelasi fel) cu anumite intervale intre ele. ◊ ~politic configuratia partidelor politice dintr-o tara la un moment dat, considerate din punctul de vedere al raportului ideologic dintre ele; spectru politic. [Sil. e-si-chi-er] /<fr. echiquier

MODA ~e f. Ansamblu de preferinte sau deprinderi care predomina temporar intr-un mediu social (fel de a se imbraca, de a se comporta, de a se exprima etc.). ◊ Jurnal de ~ revista ilustrata in care sunt recomandate modele de obiecte de imbracaminte. La ~ care corespunde gustului la un moment dat; care se foloseste frecvent; modern; actual. De ~ veche demodat; desuet. [G.-D. modei] /<it. moda, germ. Mode, ngr. moda, fr. mode

OCURENT ~ta (~ti, ~te) 1) inv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unitati de limba) Care se intalneste intr-un text. /<fr. occurrent

OFERTA ~e f. 1) Propunere facuta in legatura cu realizarea unei actiuni. 2) jur. Act prin care se legalizeaza o astfel de propunere. 3) Totalitate de marfuri aflate la un moment dat in circulatie. /<it. offerta, germ. Offerte

SINCRONIE f. (in opozitie cu diacronie) Stare a limbii la un moment dat al dezvoltarii ei, considerata ca un ansamblu de fapte ce alcatuiesc un sistem. [G.-D. sincroniei] /<fr. synchronie

SITUATIE ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation

STARE stari f. 1) Situatie sau mod in care se prezinta cineva sau ceva la un moment dat. ~ solida. ~ lichida. ~ea sanatatii. ~ civila. ~ materiala. In ~ buna. ◊ ~ de fapt situatie reala. A fi in ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi in varsta, in etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avutie. ◊ Cu ~ cu avere; bogat. A-si indrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Patura sau clasa sociala cu statutul reglementat de stat. [G.-D. starii] /v. a sta

STATU-QUO [pr.: statu-cvo] n. Situatie existenta sau care a existat la un moment dat, in raport cu care se apreciaza efectele unui tratat, ale unei conventii etc. /Cuv. lat.

STOC ~uri n. Cantitate de marfuri sau de alte bunuri materiale care se afla la un moment dat intr-un depozit sau intr-un magazin. /<fr., engl. stock

STRADA ~azi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbana). ~ principala. ◊ Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecator. A arunca pe cineva in ~ a) a alunga pe cineva afara din casa; b) a lasa pe cineva pe drumuri; a saraci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflati la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra caruia societatea sau familia nu-si exercita influenta culturala. [G.-D. strazii] /<it. strada

SLAGAR ~e n. Melodie (de muzica usoara) care se bucura de succes la un moment dat; cantec la moda. /<germ. Schlager

TRANSPORT ~uri n. 1) Ramura a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale si a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplaseaza la un moment dat impreuna. 3) fig. livr. Stare de fericire deplina; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

VREME ~uri n. 1) Dimensiune universala dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre doua momente care se masoara in secunde, minute, ore etc.; timp. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; timp. Lectia a tinut multa ~. In ~ea lucrului. ◊ Din ~ in ~ din cand in cand; uneori. Din ~ de mai inainte. Cu ~ea peste o anumita perioada; pe masura scurgerii timpului. de ~ ce fiindca; deoarece. In ~ ce (sau in ~ea cand) atunci cand. In aceeasi ~ concomitent; simultan. toata ~ea mereu; neintrerupt; in permanenta. A-si pierde (sau a-si omori) ~ea a-si irosi timpul fara nici un rost; a lenevi. Atata amar de ~ foarte mult timp. 4) Moment oportun, imprejurare potrivita pentru o actiune; timp; prilej; ocazie. La ~ea secerisului. ◊ De la o ~ (incoace) de la un moment dat. Pana la o ~ pana la un moment dat. A fi (sau a veni) ~ea a sosi momentul potrivit. Toate la ~ea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric. Pe ~ea lui Stefan cel Mare. ◊ Pe ~uri candva; demult. Din ~uri de demult; din timpurile vechi. Inainte ~ in timpurile trecute. In (sau pe) ~ea mea (sau ta, lui etc.) pe cand eram (sau erai, era etc.) tanar; in tinerete. 6) Stare meteorologica in-tr-o perioada data (intr-o anumita regiune); timp. Astazi ~ea este frumoasa. [Art. vremea; G.-D. vremii; Pl. si vremi] /<sl. vreme

CONJUNCTIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si este falsa cand cel putin una dintre componente este falsa. ♦ Figura de stil care enunta o observatie rezultata din asocierea unor aspecte de viata contradictorii; sinichioza. 2. (Astr.) Pozitie in care se gasesc doi astri care au aceeasi longitudine cereasca la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjunctiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].

DOMINANTA s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oricarei game diatonice. 2. Parte, trasatura caracteristica, fundamentala. ♦ Nuanta coloristica sau culoare in exces intr-o imagine cinematografica, un diapozitiv sau o fotografie in culori. 3. Focar de e*******e puternica, precumpanitor la un moment dat, in activitatea nervoasa superioara. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante].

LEGIONAR², -A s.m. si f. Membru al unei organizatii romanesti teroriste fasciste dintre razboaie numita Garda de fier. // adj. Referitor la legionarism. [< Legiune – denumire purtata de aceasta organizatie la un moment dat].

PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].

STATU-QUO s.n. invar. Situatie existenta sau care a existat la un moment dat. [Pron. statu-cvo. / < lat. statu quo (ante bellum) – stare care a existat (inainte de razboi)].

STATUS s.n. 1. Loc pe care il ocupa un individ oarecare intr-un sistem si la un moment dat. 2. Comportament la care un individ poate sa se astepte din partea celorlalti. [< lat. status].

ACCEPTIE s.f. Sens in care este folosit la un moment dat un cuvant; semnificatie, inteles, sens. [Gen. -iei, var. acceptiune s.f. / cf. fr. acception, lat. acceptio].

CURENT s.n. Ansamblu de idei, de opinii (politice, stiintifice, artistice etc.) adoptate la un moment dat de un numar mare de oameni. ◊ Curent literar = miscare literara de o anumita amploare, care constituie o rezultanta generala a tendintelor unei anumite epoci. [< fr. courant].

DECLIC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, legatura mecanica dintre doua piese; declansator. [< fr. declic].

LEVATA s.f. 1. Totalitatea cartilor de joc pe care le strange de pe masa cel care a castigat la un moment dat. 2. Cantitate de fire toarse aflata pe tevile masinii de filat dupa infasurarea acestora. [< it. levata, cf. fr. levee].

MODA s.f. 1. Obicei, deprindere colectiva, specifica la un moment dat unui mediu social; (spec.) gust, preferinta (generalizata) la un moment dat pentru un anumit fel de a se imbraca. 2. Magazin de mode = magazin de palarii de dama sau de accesorii pentru imbracamintea femeiasca; jurnal (sau revista) de mode = publicatie care cuprinde modele de haine. [Cf. fr. mode, it. moda].

MONOFAZIC, -A adj. 1. Monofazat. 2. (Despre substante omogene) Care prezinta la un moment dat o singura stare de agregare. [< fr. monophasique].

MORBIDITATE s.f. Caracterul a ceea ce este morbid; predispozitie la boli. ♦ Proportie a imbolnavirilor in cadrul unei populatii la un moment dat sau intr-o anumita perioada. [Cf. fr. morbidite].

OCURENT, -A adj. (Rar) Care survine, se intampla la un moment dat. ♦ (Despre unitati lingvistice) Care se intalneste intr-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].

PASIV s.n. 1. Totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ♦ Parte a bilantului in care sunt inscrise fondurile unei intreprinderi sau ale unei institutii la un moment dat. 2. (Gram.) Diateza pasiva a unui verb. [Pl. -ve, -vuri. / < lat. passivum, fr. passif, it. passivo].

PEPINIERA s.f. 1. Plantatie pe care se cresc plante erbacee sau lemnoase pana la timpul cand pot fi transplantate. ♦ Intreprindere care produce rasaduri sau puieti. 2. (Rar) Crescatorie de animale (de rasa), de pesti etc. 3. (Fig.) Totalitatea celor care pot deveni la un moment dat membri (de frunte) ai unei organizatii, ai unei profesiuni etc.; institutie, organizatie etc. care pregateste astfel de oameni. [Pron. -ni-e-. / < fr. pepiniere].

POSTURA s.f. 1. Situatia cuiva la un moment dat. 2. Atitudine, stare. [Pl. -ri. / < fr. posture].

REFORMA s.f. 1. Schimbare (de obicei in bine), modificare legala a unei stari de lucruri. 2. Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situatia unei astfel de persoane. [Cf. fr. reforme, germ. Reform, it. reforma].

REGIM s.n. 1. Modul de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. Sistem de norme, proprii activitatii unei institutii, unei intreprinderi etc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. 3. Totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. Raport gramatical dintre doua cuvinte, astfel legate incat ele sunt dependente unul de altul. [< fr. regime].

SINCRONIE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp].

SITUATIE s.f. 1. Stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ♦ Stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). 3. Asezare, pozitie a unei localitati, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situatiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].

STAT² s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

AREOLAR, -A adj. 1. referitor la areola. 2. (geol.) eroziune ~a = eroziune care actioneaza lateral. 3. viteza ~a = cantitate ce caracterizeaza la un moment dat aria descrisa de raza vectoare care defineste pozitia unui mobil fata de un punct fix. (< fr. areolaire)

BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

BILANT s. n. 1. tablou contabil al activului si pasivului unei intreprinderi sau activitati financiare, economice etc., la un moment dat. 2. (biol.) sinteza cantitativa a tuturor elementelor primite si cedate de organism. 3. (fig.) situatie finala, rezultat al unei actiuni. (< germ. Bilanz)

CONJUNCTIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau cuvinte cu aceeasi functie sintactica. 2. (log.) conectiv („si”) caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si falsa, cand cel putin una dintre componente este falsa. 3. figura de stil care enunta o observatie din asocierea unor aspecte de viata contradictorii. 4. pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. (dupa fr. conjonction, lat. coniunctio)

DOMINANT, -A I. adj. care domina; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trasatura caracteristica, fundamentala. ◊ nuanta coloristica sau culoare in exces intr-o imagine cinematografica, un diapozitiv sau o fotografie in culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe aceasta treapta. 3. focar de e*******e puternica, precumpanitor la un moment dat, in activitatea nervoasa superioara. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare numar de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoza. (< fr. dominant)

ESANTION s. n. 1. portiune, cantitate dintr-un produs, dintr-o marfa etc., detasata, prin selectie; mostra. 2. parte reprezentativa (statistic) a unei populatii. 3. (radio) impuls foarte scurt care defineste semnalul din care provine la un moment dat. (< fr. echantillon)

FRONT¹ s. n. 1. teritoriu pe care se poarta luptele intr-un razboi. ◊ grupare operativ-strategica constituita din forte militare numeroase, sub o comanda unica, destinata ducerii unor operatii de amploare. 2. formatie de militari, sportivi etc. in linie. 3. (fig.) grup organizat de oameni in vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) fatata principala a unei cladiri, latura dinspre strada a unei parcele. ◊ perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. ♦ ~ de lucru = existenta conditiilor pentru ca echipele specializate de lucratori sa-si poata desfasura activitatea de executie. 5. (met.) zona de separatie a doua mase de aer cu proprietati diferite. 6. (fiz.) ~ de unda = totalitatea punctelor pana la care ajunge o oscilatie la un moment dat. 7. (herald.) centrul partii superioare a unui scut. (< fr. front)

IZOBARIC, -A adj. 1. (despre o transformare radioactiva) in care numarul de masa nu este modificat. 2. suprafata ~a = loc geometric al punctelor din atmosfera unde, la un moment dat, presiunea aerului este aceeasi. (< fr. isobarique)

IZOPIEZA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi presiune a unui zacamant petrolier la un moment dat. (< fr. isopieze)

LEVATA s. f. 1. totalitatea cartilor de joc pe care le strange de pe masa cel care a castigat la un moment dat. 2. scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masina de filat dupa infasurarea acestora; cantitatea de fire obtinuta. (dupa fr. levee)

MODA s. f. 1. fel de a se imbraca, de a se purta etc., particular unei anumite epoci; gust, preferinta la un moment dat pentru un anumit fel de a se imbraca. 2. magazin de e = magazin de palarii de dama sau de accesorii pentru imbracamintea femeiasca; jurnal (sau revista) de ~ = publicatie care cuprinde modele de haine. (< it. moda, germ. Moda, fr. mode)

MONOFAZIC, -A adj. 1. monofazat. 2. (despre substante omogene) care prezinta, la un moment dat, o singura stare de agregare. (< fr. monophasique)

OCURENT, -A adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unitati lingvistice) care se intalneste intr-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)

PASIV, -A I. adj. 1. lipsit de initiativa, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugari etc.) care arata ca subiectul sufera actiunea facuta de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosita in mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezinta pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc., privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ◊ parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligatiilor si sarcinilor cu continut economic apartinand unei persoane (fizice sau juridice) care impreuna cu activul alcatuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

POSTURA s. f. 1. atitudine, stare; pozitie a corpului. 2. situatie deosebita a cuiva (sau a ceva) la un moment dat. (< fr. posture, it. postura)

REFORMA s. f. 1. transformare, reorganizare in domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structura. 2. miscare social-politica si religioasa indreptata impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante). 3. scoatere din evidenta a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri. 4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar. (< fr. reforme, germ. Reform)

REGIM s. n. 1. mod, sistem de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. ansamblu de reglementari proprii activitatii unei institutii, intreprinderi etc. ◊ totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. ♦ ~ de economii = sistem de masuri privind folosirea cat mai rationala a resurselor materiale, financiare si de munca; ~ fluvial = evolutie medie a debitelor unei ape curgatoare in timp de un an. 3. totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. mod de evolutie ciclica a unui fenomen natural. 5. (lingv.) rectiune. (< fr. regime)

RESURSA s. f. 1. (pl.) rezerva, (sursa de) mijloace care pot fi valorificate la un moment dat; posibilitate. 2. evolutie de redresare a unui avion efectuata dupa un picaj, pentru a reveni in zbor orizontal. ◊ durata, in ore de zbor, admisa pentru utilizarea normala a unui avion intre doua reparatii sau revizii succesive. (< fr. ressource)

SINCRONIE s. f. caracter sincronic; sincronicitate. ◊ ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. (< fr. synchronie)

SITUATIE s. f. 1. stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o persoana, o localitate, o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ a fi la inaltimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ◊ loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ◊ stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limita = situatie exceptionala, extrema, care impune hotarari radicale. 2. dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)

STAT² s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

STATU-QUO CVO/ s. n. situatie existenta sau care a existat la un moment dat. (< lat. statu quo)

trifoi (-i), s. m. – 1. Planta (Trifolium alpestre, T. pratense, T. repens). – 2. Plante furajere (Menyanthes trifoliata, Medicago falcata, M. sativa, M. lupulina). – Var. Banat tirfoi. Mr. trifol’u. Lat. trifǒlium (Diez, I, 425; Puscariu 1762; Candrea-Dens., 613; REW 8899), cf. it. trifoglio, prov. trefuelh, fr. trefueil, alb. terfoj (Philippide, II, 656). Pina la un moment dat s-a pus la indoiala faptul ca ar fi mostenit in rom.; dar mr. si alb. par sa-l dovedeasca; contaminarea cu ngr. τρυφύλλι (Candrea-Dens., 613) sau cu trei (Pascu, Beitrage, 16) nu este o ipoteza necesara. Este dubletul lui trefla, s. f. (trifoi, culoare de carti de joc; catarama in forma de trifoi), din fr. trefle. – Der. trifoiste, s. f. (cultura de trifoi; planta, Menyanthes trifoliata); trifoias, s. m. (varietate de trifoi, Trifolium procumbens); trifoios, adj. (in forma de trifoi, se zice despre o varietate de macris). – Din rom. provine rut. tryfoi (Miklosich, Wander., 20).

AMON (in mitologia veche egipteana), zeu protector al orasului Teba, identificat la un moment dat cu zeul solar Ra, sub numele de Amon-Ra.

BEST-SELLER s. n. 1. Lucrare (literara) care detine recordul la vanzare. 2. Autor popular al unei lucrari (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte cautat la un moment dat. [Pr.: bestselar] – Cuv. engl.

CALCUL (‹ fr., lat. calculus „piatra”) subst. I. S. n. 1. Ansamblu de operatii matematice facute cu scopul de a gasi valorile unor marimi, fie o anumita expresie matematica (ex. c. valorii numerice a unei expresii algebrice) ♦ C. diferential v. diferential. C. integral v. integral. Calculul erorilor v. eroare. C. vectorial v. vectorial. C. variational (variatiilor) v. variatie. C. operational = capitol al matematicii avand ca obiect rezolvarea ecuatiilor diferentiale si integrale prin transformarea acestora in ecuatii algebrice. C. tensorial = capitol al matematicii in care se studiaza operatiile cu tensori; dezvoltat de G. Ricci-Curbastro incepand din 1886, c.t. a permis o formulare concisa a teoriei relativitatii generalizate. Masina de c. = masina pentru efectuarea unora sau a tuturor celor patru operatii aritmetice fundamentale, eventual combinata cu mecanisme auxiliare pentru inregistrare sau imprimare (la m. de c. contabile), pentru sortare (la masinile de statistica) etc. 2. Ansamblu de operatii logice si de reguli si procedee de efectuare a acestora, prin care se deduc teoremele unui domeniu al stiintei. ♦ C. logic = calcul analog celui matematic, efectuat asupra enunturilor transpuse in forma simbolica, adica transformate in expresii logice (c. claselor, c. predicatelor, c. propozitiilor, c. relatiilor, c. identitatii.) 3. Combinatie, socoteala, apreciere; plan. ♦ C. economic = ansamblu de operatii logice si procedee matematice utilizate conform unor anumite reguli in vederea stabilirii si realizarii unui scop economic, a alegerii strategiei necesare in functie de conjuncturile economice previzibile sau a determinarii situatiei economice la un moment dat. II. S. m. (MED.) Concretiune cu aspectul unei pietricele, care se formeaza prin precipitarea sarurilor organice sau anorganice in diferite organe (ex. c. renal, c. colecistic); piatra.

IMPREJURAS, imprejurasi, s. m. (Inv.) Persoana care se afla (la un moment dat) in preajma, in anturajul cuiva; vecin, megies. – Din imprejur + suf. -as.

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa sau pupitru intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si platilor unei zile. – It. cassa.

CIMP (lat. campus; unele sensuri dupa fr.) s. n. 1. Suprafata mare de pamint, de obicei, plana, destinata agriculturii; ses, cimpie; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca cimpului = lucrarea pamintului. ◊ Artilerie de cimp = artilerie dotata cu tunuri si obuziere care pot fi deplasate numai la ses sau pe un teren putin accidentat. ◊ Loc. In plin cimp sau in cimp deschis = sub cerul liber, departe de orice asezare omeneasca. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a apuca) cimpii = a) a porni orbeste, fara tinta; b) a innebuni, a o lua razna. ◊ A bate cimpii = a divaga ♦ (GEOGR.) Portiune de cimpie, nefragmentata, situata intre doua vai principale (ex. C. Colentinei). ◊ C. de dune = portiune de teren rezultata din ingemanarea dunelor, barcanelor etc. ◊ C. de pietre = cimp alcatuit din blocuri sau sfarimaturi adeseori mobile, formate prin dezagregare pe pantele slab inclinate. ◊ C. de gheata = masa intinsa si neintrerupta de gheata formata din blocuri, care, marindu-si dimensiunile, se contopesc; aisfild. 2. (METEOR.) C. baric = distributia in spatiu a presiunii atmosferice la un moment dat. Pe hartile sinoptice de la sol se reprezinta prin izobare, iar pe cele de la inaltime prin izohipse. ◊ C. de inalta presiune v. anticiclon; c. de joasa presiune v. ciclon. 3. (MILIT.) C. de lupta = portiune de teren pe care se duc actiuni de lupta cu inamicul terestru. ◊ C. de tragere = a) portiune de teren amenajata pentru executarea exercitiilor militare cu cu trageri; b) unghi orizontal sau vertical in limitele caruia poate executa trageri o gura de foc numai prin modificarea pozitiei tevii, fara deplasarea afetului. ◊ C. de mine = portiune de teren sau de apa pe care s-au plantat mine pentru a impiedica trecerea inamicului. ◊ C. de observare = spatiu cuprins cu privirea sau cu un aparat optic in limitele caruia se desfasoara o activitate de observare. ◊ C. vizual = portiune de spatiu cita poate fi cuprinsa cu privirea. ♦ (FILOZ.) C. ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor si obiectelor care desemneaza limitele istorice in interiorul carora se elaboreaza o stiinta, o doctrina, o creatie culturala etc. ◊ C. epistemologic = ansamblul schemelor sau configuratiilor inconstiente dintr-o perioada istorica data ce stau la temelia cunoasterii. ◊ C. de activitate = domeniu de activitate; limitele intre care se desfasoara o activitate. 4. (FIZ.) Regiune in spatiu in care fiecarui punct i se asociaza o marime fizica bine determinata (ex. c. acustic, c. de viteze etc.); marimea (scalara, vectoriala, tensoriala sau spinoriala) care caracterizeaza starea locala a acestei regiuni. ♦ Regiune din spatiu in care se pot exercita pondero-motoare asupra corpurilor. Ex. c. gravitational (v. gravitational), c. electric (v. electric), c. magnetic (v. magnetic) etc. ♦ Forma a materiei prin intermediul careia are loc interactiunea dintre particule (ex. c. electromagnetic, c. mezonic etc.). 5. Multime de valori ale uneia sau ale mai multor marimi variabile. ◊ C. de tolerante = intervalul dintre valorile maxima si minima admise in care se poate gasi dimensiunea efectiva a unei piese. 6. (MED.) C. operator = portiune de piele special pregatita pentru o interventie chirurgicala. ♦ Fisie de pinza sterila care delimiteaza plaga operatorie. 7. (ARTE PL.) Fond in limitele caruia poate fi reprezentata o imagine pastica, un motiv ornamental etc. ♦ Suprafata colorata a scutului pe care se inscriu armele. ♦ (CINEMAT.) Spatiu delimitat in care este cuprinsa imaginea pe o pelicula cinematografica. 8. (INFORM.) Componenta adresabila a unei structuri date. 9. (MAT.) Corp comutativ (ex. Cimpul lui Galois). ◊ C. de evenimente = perechea formata dintr-o multime de evenimente aleatoare (numite evenimente elementare) si un clan (corp) borelian de parti ale acesteia.

CONSTITUTIE (‹ fr., lat.) s. f. I. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; este conditionata ereditar de si ontogenetic si determina caracterul reactiilor fata de actiunea agentilor externi; structura, alcatuire. 2. Conformatie. II. Legea fundamentala a unui stat, care reflecta stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernamint si organizare statala, precum si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor. Prima c. a fost Constitutia americana de la 1787, urmata de Constitutia franceza de la 1791. In sec. 19 si la inceputul sec. 20, constitutia scrisa s-a generalizat in Europa si Asia, iar mai apoi si in Africa. In Romania, prima c. a fost adoptata la 1866. Au urmat c. de la 1923 si 1938. Alte c. au fost adoptate in anii 1948, 1952, 1965, 1991.

CURS¹ (‹ fr., lat.) s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. ◊ C. de apa = tip de ape curgatoare de suprafata sau subterane, concentrate pe o albie proprie, cu un traseu bine definit (piriu, riu, fluviu etc.). II. Fig. 1. Interval de timp, durata. ◊ Loc. In cursul... = in timpul, in perioada. 2. Desfasurare, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. (FIN.) Pretul cu care se cumpara sau se vinde la un moment dat o hirtie de valoare, reprezentind punctul de echilibru intre intre cererea si oferta unei valori date, la un moment dat. ◊ C. al schimbului (sau valutar) = pretul acordat la un moment dat in valuta nationala a unei tari pentru o unitate sau un numar de unitati banesti ale altei tari la cumpararea de devize. Acest c. se formeaza pe baza paritatii, in functie de de cererea si oferta de devize. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vind si se cumpara actiunile la un moment dat. ◊ Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hirtie de valoare, o valuta straina etc. ◊ C. de revenire = raportul dintre pretul intern in moneda nationala si pretul extern, in valuta, la una ori mai multe marfuri sau servicii; la export, exprima cheltuiala interna cu care se obtine prin exportul de marfuri sau servicii o unitate valutara straina, iar la import indica cite unitati monetare nationale se obtin din desfacerea interna a marfurilor si serviciilor importate pentru fiecare unitate valutara straina cheltuita in acest scop. ♦ Putere de circulatie (a banilor). ◊ C. fortat = cursul pe care il au banii de hirtie emisi, care nu au valoare proprie si nu sint convertibili.

RECENSAMANT (dupa fr. recensement) s. n. Forma speciala de inregistrare statistica de mare amploare, de obicei periodica si exhaustiva, in care culegerea datelor despre fenomenele supuse observarii se face direct de catre observatorii speciali trimisi la fata locului. ◊ Recensamantul populatiei = r. al carui scop il constituie stabilirea pe intreg teritoriul unei tari, la un moment dat, dupa un program unitar, dupa principalele sale caracteristici demografice, economice, religioase si social-culturale; s*x, varsta, stare civila, nationalitate, nivel de instruire, ocupatie, ramura de activitate etc. Adesea se realizeaza concomitent si un r. al locuintelor. In epoca moderna primele r. au avut loc in S.U.A. (1790), Franta si Marea Britanie (1801). In Principatele Unite prima incercare de r. dateaza din 1859, din initiativa domnitorului I. Al. Cuza. R. in Romania au avut loc in anii: 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011.

SALARIU (‹ fr.; lat. salarium „solda data soldatilor pentru sare”) s. n. Contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, care cuprinde s. de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotarare a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. Cuprinde atat s. net, cat si impozitul pe s. individual, si a contributiilor conform legii (pentru fondul de somaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual si a contributiilor salariatiilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri si servicii de consum care poate fi achizitionata, la un moment dat, cu salariul net.

ELONGATIE, elongatii, s. f. 1. Valoarea, intr-un moment dat, a unei marimi care variaza periodic in timp. 2. Distanta unghiulara dintre doi astri in raport cu pamantul. 3. Extensiune accidentala sau terapeutica a unui ligament sau nerv. – Din fr. elongation, lat. elongatio.

DEPLASAT, -A., deplasati, -te, adj. Care nu se afla la locul lui. ♦ (Despre oameni si manifestarile lor) Care nu este asa cum se cuvine in raport cu situatia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – V. deplasa. Cf. fr. deplace.

data (momentul unei intamplari, oara) s. f., g.-d. art. datii; pl. dati

DEOCAMdatA adv. Pana la momentul dat; pana acum; inca; pentru moment. ~ doarme. ~ n-a plecat. /de + o + cam + data

DEPLASAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEPLASA si A SE DEPLASA. 2) fig. Care nu este potrivit cu situatia sau cu momentul dat; nepotrivit. 3) fig. Care vine in contradictie cu buna-cuviinta; contrar bunului-simt; deloial. Vorbe ~te. /v. a deplasa

EXISTENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care exista in mod real, in prezent. Adevar ~. 2) Care este valabil pentru perioada data; in vigoare la momentul dat. Ordine ~ta. /<fr. existant, lat. existens, ~ntis

HIT ~uri n. Melodie (de muzica usoara) care se bucura de succes la momentul dat; slagar. /<engl. hit

VREODATA adv. la un moment dat; candva; odata. /vre + odata

ELONGATIE s.f. 1. Valoarea intr-un moment dat a deplasarii unui corp fata de pozitia sa de echilibru. ♦ Distanta unghiulara dintre doi astri in raport cu Pamantul. 2. (Med.) Intindere terapeutica a unui membru al corpului. [Gen. -iei, var. elongatiune s.f. / cf. fr. elongation].

CONJUNCTURA s.f. Totalitatea conditiilor, a imprejurarilor care influenteaza asupra unui fenomen sau asupra unei situatii; ocazie, situatie, stare de lucruri intr-un moment dat; concurs de imprejurari. [Cf. fr. conjoncture].

ceas (ceasuri), s. n. – 1. Ora. – 2. Spatiu care poate fi parcurs intr-o ora. – 3. Ora, moment, data. – 4. Ceasornic. – 5. Slujba religioasa savirsita la anumite ore din zi. – Megl. ceas. Sl. casu „ora” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 47; Meyer 442); cf. bg., sb., sl. cas, alb. tsas. Cf. ceaslov, ceasornic.

CONJUNCTURA s. f. totalitatea conditiilor, a imprejurarilor care influenteaza un fenomen sau o situatie; ocazie, situatie, stare de lucruri intr-un moment dat; concurs de imprejurari. (dupa fr. conjoncture)

ELONGATIE s. f. 1. valoarea intr-un moment dat a deplasarii unui corp fata de pozitia sa de echilibru. 2. distanta unghiulara dintre un astru si Soare, in raport cu Pamantul. 3. (med.) intindere a unui membru al corpului. (< fr. elongation, lat. elongatio)

DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marca etc.), pastrat intr-o colectie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelasi etimon, dar cu aspect fonetic si uneori cu sens diferit, care au intrat intr-o limba data in momente sau pe cai diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda apropiate. – Din fr. doublet.

TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp, (Transilv.) scopot. (In acest ~, el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de injumatatire = perioada de injumatatire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)

VREME s. 1. v. timp. 2. v. perioada. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit si ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. data. 9. v. ragaz. 10. (la pl.) conjunctura. imprejurari (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasa.) 12. v. clima.

ISTORISM n. Principiu metodologic, conform caruia obiectele si fenomenele din realitate trebuie privite in dezvoltare istorica, in legatura cu conditiile concrete care le-au generat si cu celelalte fenomene existente in momentul istoric dat. /<fr. historisme, germ. Historismus

POSTdatA vb. I. tr. A data (un act, o scrisoare etc.) cu o data posterioara momentului elaborarii. [Cf. fr. postdater].

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

ULTERIOR, -OARA, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se intampla mai tarziu (in raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmeaza dupa ceva sau dupa cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ulterieur, lat. ulterior.

EMBRION, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie. 2. Fig. Inceput al unui lucru, al unei actiuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

SOLSTITIU, solstitii, s. n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare inaltime fata de ecuator; datele calendaristice corespunzatoare acestor momente (21 iunie si 22 decembrie), marcand ziua cea mai lunga sau cea mai scurta din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

PLECARE, plecari, s. f. Actiunea de a (se) pleca; inclinare; pornire, deplasare. ◊ Punct de plecare = inceputul unei actiuni. ◊ Loc. adj. si adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = in momentul pornirii. ♦ (Sport) momentul in care se da pornirea intr-o cursa; start. ♦ (Inv.) Inclinatie, atractie, predispozitie. – V. pleca.

CONDEI, condeie, s. n. 1. Unealta de scris in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; toc (impreuna cu penita). ◊ Manuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a incarca la socoteala. Dintr-un condei sau dintr-o trasatura de condei = dintr-o data. ♦ Fig. Trasatura de condei; p. ext. moment, clipa. ♦ (Inv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru innegrirea sprancenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, indemanare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie usor (si bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu mestesug; a iesi din incurcatura printr-o intorsatura priceputa a frazei. 3. Par lung care, impreuna cu lopata, formeaza carma plutei. – Din ngr. kondili.

DROPGOL, dropgoluri, s. n. (La rugbi) Lovitura de picior data in minge in momentul cand aceasta atinge pamantul si care face ca mingea sa treaca peste bara de sus a portii adverse, consemnand inscrierea a trei puncte. – Din engl., fr. dropgoal.

dat¹ data (dati, date) v. A DA. ◊ ~ d******i a) foarte istet; ager; b) smecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o data. In cazul ~ in cazul de fata. ~ fiind (ca...) avand in vedere; deoarece; intrucat. ~ uitarii parasit; uitat. / v. a da

cam adv. (din camai, apoi cama, ca mrom. si numa ild. numai). Aproape, aproximativ, putin, intru cit-va: cam pe inserate, cam, cu frica, ma cam tem. Prea: cam putina mincare pentru atitia oameni. De-o-cam-data (sau deocamdata), pentru un moment: de-o-cam-data e pace. – Si can (Maram.) si cani (Vechi. Cant.).

CONCURS, concursuri, s. n. 1. Intrecere (sportiva) care se termina intotdeauna cu un clasament si cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanti. 2. Examen pentru dobandirea, in ordinea clasificarii, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de imprejurari = totalitatea imprejurarilor care se intalnesc intr-un anumit moment; conjunctura. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-si da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

STATUT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispozitii cu caracter oficial, prin care se reglementeaza scopul, structura si modul de functionare al unei organizatii, societati, asociatii etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplica cetatenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplica bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. (In sociologie; si in sintagma statut social) Locul pe care il ocupa un individ intr-un sistem social dat si la un anumit moment; status. 3. Spec. (Inv.) Constitutie. – Din fr. statut, lat. statutum.

PARTAG n. pop. fam. 1) Inclinare spre cearta (determinata de toane); artag. ◊ Artagul isi gaseste ~ul omul pornit spre cearta intotdeauna da de bucluc. 2) Dispozitie de moment, neasteptata si stranie; moft; naz; capriciu. /part + suf. ~ag

BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capat. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a facut o gafa. ♦ A pune la cale, a aranja o treaba, un plan etc. 2. Refl. A se gasi din intamplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neasteptate, surprinzandu-l. – Slav (v. sl. broditi).

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

acum (vest) si acuma (est) adv. (lat. eccu-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu sau eccum e ild. ecce eum, iacata-l). In acest timp, in acest moment: acuma e fericit, dar alta data a suferit multe. Indata, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum inainte sau de acum in colo, de azi inainte, pe timpu ramas, incepind din acest moment: de acuma m' am linistit. – Fam. si acu: acu-i acu, acu e momentu hotaritor sau critic; acus si acusa, in nord amu si amus, iar in vechime acmu si iacmu. In sud acusica (dupa vsl. -ka, ca' n bg. tuka, aci; rus. zdieka, aci; s. a.

PAGINA, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

DEOCAMdatA adv. Pentru moment, in mod provizoriu. – De⁴ + o + cam + data.

IRESPONSABILITATE (‹ fr.) Faptul de a fi iresponsabil; lipsa de responsabilitate. ♦ (Dr.) Situatie in care faptuitorul, in momentul savarsirii infractiunii, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze.

START s. n. 1. loc de unde se da pornirea intr-o cursa sportiva. ♦ a se prezenta la ~ = a participa la o intrecere sportiva; a da ~ ul = a da semnalul de plecare intr-o intrecere sportiva. 2. momentul in care incepe o asemenea intrecere. ♦ (p. ext.) pornire intr-o actiune. 3. (av.) loc pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. (< engl. start)

climateric, -a adj. (fr. climaterique, d. vgr. klimakterikos, treptat, care vine d. klimakter, treapta, iar aceasta d. klimax, scara, inrudit cu klima, clima). Care arata o decadenta, un moment critic al vietii: an climateric. – Cei vechi credeau ca din sapte in sapte ani sau din noua in noua e un moment critic al vietii, iar 7 inmultit cu 9 (63) da anu cel mai critic al vietii. V. climatic.

PROVIDENTIAL, -A, providentiali, -e, adj. dat, trimis de providenta; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o intamplare favorabila iesita din comun; exceptional, deosebit. [Pr.: -ti-al] – Din fr. providentiel.

1) ceas n., pl. uri (vsl. casu). Ora, a doua-zeci si patra parte dintre doua rasarituri de soare. moment, timp: ceasu prinzului, ceasu plecarii. Ceasornic: un ceas de aur, ceasu umbla in ainte [!]. Ceas rau, moment care aduce nefericire. Intr´un ceas bun, noroc sa dea Dumnezeu (formula de urare). La opt ceasuri sau la opt, la ceasu al optulea. Cit e ceasu (V. cit), ce ceas e sau cite ceasuri sint, ce ora e, ce ora arata ceasornicu? E ceasu opt (si) jumatate, opt si un sfert, opt fara un sfert, opt si 10, opt fara 10 minute sau sint opt ceasuri, ceasornicu arata opt ore s. a. Pl. Parti din ceaslov rostite la diferite ceasuri. – Dim. cescut, pl. uri sau e (Prav. MB).

ALTAdatA adv. Intr-un moment nedeterminat din trecut sau din viitor; odata, candva, altcandva. – Alta + data.

SOROC s. v. ceas, ciclu, clipa, clipita, data, destin, epoca, extremitate, fatalitate, interval, limita, margine, menire, m*********e, minut, moment, noroc, ora, ordine, perioada, period, predestinare, rata, ragaz, rastimp, regula, randuiala, rost, scadenta, secunda, soarta, socoteala, spatiu, termen, timp, ursita, vreme, zi, zodie.

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

DEOCAMdatA adv. (Arata ca actiunea este provizorie) Pentru moment, pana una-alta, in mod provizoriu. [Pr.: deo-] – De⁴ + o + cam + data.

TRECUT¹ n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece

TIMP¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

IMPROVIZATIE s.f. Improvizare; interpretare spontana, nepregatita a unei teme date sau libere; piesa muzicala improvizata. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru facut la repezeala, la moment. [Gen. -iei, var. improvizatiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizatiia].

TRECUT¹ s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.

INTERVAL ~e n. 1) Distanta care exista intre doua obiecte; spatiu dintre doua lucruri. 2) Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; rastimp. 3) Raport dintre inaltimile a doua sunete muzicale. 4) mat. Multime de puncte cuprinsa intre doua puncte date. /<fr. intervalle, lat. intervallum

START s.n. 1. Loc de unde se da pornirea intr-o cursa sportiva. ◊ A se prezenta la start = a participa la o intrecere sportiva. 2. momentul in care incepe o intrecere sportiva. ♦ (P. ext.) Pornire intr-o actiune. 3. (Av.) Locul pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. Reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. [Pl. -turi, -te. / < engl. start, cf. germ. Start].

POANTA, poante, s. f. 1. momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce da expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de articulare al degetelor; varf. ♦ Portiune a piciorului cuprinsa intre glezna si degete. ♦ Pozitie in baletul clasic, executata de obicei de femei, care consta in ridicarea si deplasarea pe varful degetelor si cu falangele bine intinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legati de glezna. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu varful alungit si intarit, pe care ii poarta balerinele legati de glezna. – Din fr. pointe.

NOAPTEA SFANTULUI BARTOLOMEU, nume dat evenimentului sangeros petrecut la Paris in noaptea de 23 spre 24 august 1572, in care au fost masacrati peste 2.000 de hughenoti. moment principal al razboaielor religioase din Franta (1562-1598). Masacrul a fost pus la cale de Caterina de Medici, mama regelui Carol IX.

CIRC ~uri n. 1) Gen de arta care cuprinde numere de acrobatie, iluzionism, momente comice si prezentare de animale dresate. 2) Constructie prevazuta cu arena si locuri pentru spectatori dispuse in amfiteatru, unde se dau spectacole de acest fel. 3) (in Roma antica) Loc destinat curselor de care si procesiunilor triumfale. 4) Adancitura rotunda. ◊ ~ glaciar adancitura formata in sol ca rezultat al actiunii unui ghetar; caldare glaciara. ~ lunar adancitura circulara pe suprafata Lunii; crater lunar. /<lat. circus, fr. cirque

CONCURS s.n. 1. Intrecere; competitie sportiva. 2. Examen pentru selectia candidatilor la intrarea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ◊ A-si da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de imprejurari = totalitatea faptelor, a imprejurarilor care coincid intr-un anumit moment; conjunctura. [Cf. fr. concours, lat. concursus].

RAPORT s.n. I. 1. Legatura, relatie intre fenomene, intre notiuni etc. ♦ (La pl.) Legaturi (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Catul a doua marimi de acelasi fel. 3. Relatie (numerica) intre doua valori. II. Casa de raport = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisa sau orala, dare de seama, expozeu care se adreseaza catre o instanta judiciara, catre un sef ierarhic, catre o adunare generala etc.; momentul cand se face aceasta prezentare. ♦ (Mil.) Scurta prezentare orala asupra situatiei trupei, facuta de un militar in fata superiorului sau. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].

SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

OCAZIE s. f. 1. situatie, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, imprejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanta, (ivit) intamplator; b) uzat, vandut cu pret redus. a da a = a ocaziona. 2. mijloc de locomotie, vehicul ivit din intamplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio)

KAMIKAZE (‹ fr.; cuv. japonez „vantul divin”) s. n., m. si f. 1. S. n. Nume dat de japonezi celor doua uragane care, in 1274 si 1281, au distrus armatele invadatorilor mongoli pe coastele de Nord ale ins. Kyūshū. 2. S. n. Nume dat pilotilor voluntari japonezi de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, care conduceau avioane incarcate cu explozibil, acestea explodand in momentul atingerii tintei. 3. (P. ext.) S. m. Persoana care se lanseaza intr-o activitate foarte periculoasa.

ACEST, ACEASTA, acesti, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arata ca fiinta, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care il determina se afla aproape, in spatiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Aceasta casa. 2. (In legatura cu substantive care arata momentul, rastimpul, epoca in care se petrece o actiune) Care este in curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat). Anul acesta. [Gen.-dat. sg.: acestui, acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

INTRARE ~ari f. 1) Loc special pe unde se intra (intr-o cladire, localitate etc.). 2) Parte de la inceput a unei activitati. 3) data a inregistrarii hartiilor oficiale venite de undeva la o institutie, intreprindere etc. 4) cont. Valoare care se inregistreaza la venitul unei intreprinderi sau institutii. 5) moment de interventie a unui instrument, a unui grup de instrumente sau a unei voci pe parcursul executarii unei bucati muzicale. [G.-D. intrarii] /v. a intra

OCAZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit intamplator) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, imprejurare. ◊ De ocazie = a) de circumstanta, (ivit) intamplator; b) uzat, vandut cu pret redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio].

CULCARE, culcari, s. f. Actiunea de a (se) culca; culcat. 1. Asezare in pozitie orizontala. ♦ momentul cand cineva se duce (sau este dus) sa se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjectie) Intindere la pamant a soldatilor, la un ordin dat. – V. culca.

START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) Prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

SECUNDA s. f. 1. unitate de masura a timpului, a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipa. 2. unitate de masura pentru unghiuri, submultiplu al minutului (2). 3. (muz.) interval intre doua trepte alaturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treapta data. 4. a doua pozitie de aparare la scrima. (< fr. seconde, germ. Sekunde)

moment ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) Situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. moment

MORATORIU, -IE adj. Care acorda un termen de plata; in legatura cu un moratoriu. ◊ Dobanzi moratorii = dobanzi socotite de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor; daune moratorii = despagubiri care se acorda in caz de intarziere de plata a unei obligatii si care se calculeaza din momentul trimiterii somatiei. [Pron. -riu. / cf. fr. moratoire, lat. moratorius].

MORATORIU, -IE, moratorii, s. n., adj. 1. S. n. Amanare pe o anumita perioada a platii datoriilor unui debitor, acordata de o instanta judecatoreasca inainte sau dupa ajungerea lui in stare de faliment; amanare a platii datoriilor publice si particulare scadente, stabilita prin lege, pe un anumit timp. 2. Adj. Care tine de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acorda un termen de plata (amanat). ◊ Dobanzi moratorii = dobanzile pe care urmeaza sa le plateasca cineva de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor. Daune moratorii = despagubiri care se acorda creditorului in caz de intarziere de plata a unei obligatii si care se calculeaza din momentul trimiterii somatiei. – Din it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium.

ASTA², ASTA, astia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Lasa astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. Pentru asta = de aceea. Cu asta = in acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iata care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) asa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotarator! Ce-i asta (de...)? = ce inseamna lucrul acesta? cum se explica? Asta-i stiut (sau stiuta) = este lucru bine cunoscut. 2. Asa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia, gen.-dat. pl.: astora] – Lat. istum, ista.

EMINESCIANISM s. n. moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, expresie a geniului poporului roman, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simtul absolut al limbii si al muzicalitatii poetice, a dat o maxima stralucire romantismului romanesc. ◊ tendinta de a prelua si cultiva teme si motive eminesciene. (< eminescian + -ism)

INCOLO adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) Lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.

IGNAT m. pop. Denumire data zilei de douazeci decembrie, cand la tara se taie porcii (in vederea petrecerii sarbatorilor de iarna). ◊ Porcul nu se ingrasa la ~ nu se poate realiza un lucru important in ultimul moment. /<sl. Ignatije

SECUNDA s.f. 1. Unitate de timp egala cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipa. 2. Unitate de masura pentru unghiuri, egala cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din doua trepte alaturate ale unei game; treapta a doua de la o treapta data. 4. A doua pozitie (de aparare) la scrima. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus].

IGNAT s. m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, in care taranii obisnuiesc sa-si taie porcii ingrasati in vederea sarbatorilor de iarna. ◊ Expr. Nu se ingrasa porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios in ultimul moment. – Din sl. Ignatije.

OCAZIE, ocazii, s. f. 1. Situatie, imprejurare care provoaca, permite sau usureaza savarsirea unei actiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumita imprejurare; deosebit, de circumstanta; b) loc. adj. si adv. (ivit) intamplator; cumparat sau vandut din intamplare (si de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, inv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu alta ocazie = cu alt prilej, alta data. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomotie, de obicei gasit din intamplare. [Var.: (inv.) ocaziune s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

A HORSE! A HORSE! MY KINGDOM FOR A HORSE (engl.) un cal! un cal! (dau) regatul meu pentru un cal – Shakespeare, „Richard al III-lea”, act. V, scena 4. Cuvinte rostite de Richard al III-lea, infrant si incoltit, in batalia de la Bosworth. Ele subliniaza rolul hotarator, in amumite momente, al unui lucru caruia de obicei nu i se acorda importanta.

RASARIT¹, rasarituri, s. n. 1. Faptul de a rasari. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul aparitiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei cand rasare Soarele. ♦ Fig. Inceputul unei ere sau al unei vieti noi. 2. Punct c******l situat in partea orizontului de unde rasare Soarele; est. 3. Tara, tinut asezat in directia rasaritului (2) fata de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de tinut sau dintr-o astfel de tara. ◊ Expr. Rasaritul si Apusul = lumea intreaga. – V. rasari.

PONT² ~uri n. 1) fam. Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ◊ A vorbi in ~uri a da de inteles. 2) Carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ◊ A vinde cuiva ~ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) inv. Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ◊ La ~ la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont

acum, adv. – 1. In prezent, in momentul acesta. – 2. Inainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amo, megl. (a)cmo, mo(ti), istr. acmo(te). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum deriva de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; in sfirsit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Puscariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urma ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; si de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetica sintactica, la acu. Roesler 564 se gindea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -si) (cf. acelasi): acumusi, acusi, cu var. (fam.) acusa, acusica.

RAZBOAIELE RELIGIOASE DIN FRANTA (1562-1598), nume dat razboaielor dintre catolici si protestantii calvini (numiti in Franta hughenoti). Edictul de toleranta din 17 ian. 1562 acorda protestantilor libertatea cultului religios, ceea ce a provocat reactia partidei catolice. Uciderea protestantilor calvini de la Wassy (1 mart. 1568) a declansat seria celor opt razboaie, intrerupte de scurte armistitii. Un moment dramatic al acestor confruntari l-a constituit masacrarea hughenotilor din Paria in Noaptea Sf. Bartolomeu (23/24 aug. 1572). In timpul luptelor au murit atat ducele de Guise (1550-1588), conducatorul catolicilor cat si al Ligii Sfinte (dec. 1588), precum si regele Henric al III-lea asasinat la 1 aug. 1589. Henric III de Navarra, conducatorul hughenotilor si urmasul legitim (din 1572) al lui Henric III al Frantei, ii succede la tron la 2 aug. 1589, ca Henric IV (incoronat la 27 febr. 1594), intemeind dinastia regala a Bourbonilor. El imbratiseaza confesiunea catolica (iul. 1593), aducand pacea in Regatul Frantei. La 13 apr. 1598 Edictul din Nantes acorda libertatea cultului protestant si garantarea drepturilor civile, juridice, politice si militare pentru hughenoti, in regat.

A NIMERI ~esc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. ◊ A-l ~ pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatarul cuiva. A o ~ bine a) a (nu) da gres; b) a spune ceva potrivit. 2) A gasi pe baza unor informatii prealabile. ~ drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe neasteptate (intr-un loc sau intr-o situatie); a se trezi; a se pomeni; a cadea; a pica. ~ in incurcatura. ◊ ~ tocmai bine (sau la tanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

CRITIC, -A adj. 1. De critica, privitor la critica. ◊ Aparat critic = totalitatea notelor lamuritoare, facute de un editor la editarea unui text; editie critica = editie a unui text literar insotit de aparat critic. ♦ Bazat pe critica, care foloseste critica. 2. Referitor la un moment de criza; care anunta, determina o criza, o schimbare; dificil, periculos. ◊ (Fiz.) Stare critica (sau punct critic) = stare a unui fluid in care dispare diferenta intre starea lichida si cea gazoasa. // s.m. Specialist in probleme de arta, care analizeaza, interpreteaza si apreciaza opere de arta (pentru a le lamuri publicului si pentru a da artei o anumita orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – in stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico].

BARBIZON, [barbizo], Scoala de la ~, nume dat unui grup de pictori (Th. Rousseau, Millet, Diaz de la Pena, Daubigny, Troyon s.a.) care, la mijlocul sec. 19 s-au stabilit in satul B., la marginea padurii Fontainebleau. Preocupat de a lucra in „plein-air”, de a reda peisajul familiar neidealizat. Asimileaza lectia peisagistilor englezi si fac trecerea spre impresionism. Marcheaza un moment important in dezvoltarea artei peisajului.

OARA¹, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

SFARSIT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfarsi; partea care sfarseste sau cu care se sfarseste ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fara sfarsit = care nu se termina sau pare ca nu se va termina niciodata. ◊ Loc. adv. In sfarsit = in cele din urma, in fine. La sfarsit = la urma. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfarsit = a face sa inceteze, a termina. A lua sfarsit = a se termina, a se ispravi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-si da sfarsitul (sau obstescul sfarsit) = a muri. 3. (Inv.) Scop, tinta. [Var.: (reg.) farsit s. n.] – V. sfarsi.

FRIPT, -A, fripti, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gatit prin expunere directa la actiunea focului; p. ext. prajit. ◊ Expr. A manca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necaji pe cineva (zi de zi); a hartui, a sicana. 2. Adj. (Despre fiinte) Ars, ranit prin actiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii in care unul dintre jucatori incearca sa loveasca peste palme pe celalalt, iar acesta si le fereste in ultimul moment. – V. frige.

TOACA, toace, s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

icni (icnesc, icnit), vb. – 1. A sughita, a suspina, a geme. – 2. A gifii, a respira greu in momentul in care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforta sa vomite. – Var. igni, hicni, hucni. Probabil creatie expresiva, pe baza lui (h)ic, care exprima ideea de gifiiala sau de sughit, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (dupa daR si Candrea, bg. este sursa a cuvintului rom.), rus. iknuti „a sughita”, cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. si al bg. Pare a fi cuvint identic cu hegni, vb. (a se da inapoi). – Der. icneala, s. f. (sughit).

CRITIC, -A I. adj. 1. referitor la critica. ♦ aparat ~ = totalitatea notelor lamuritoare facute de un editor la editarea unui text; editie ~a = editie a unui text (clasic, vechi) insotit de aparat critic. ◊ bazat pe critica, care foloseste critica. 2. referitor la un moment de criza; care anunta, determina o criza, o schimbare; dificil, periculos. ♦ (fiz.) stare ~a = (sau punct ~) = stare a unui fluid in care dispare diferenta dintre starea lichida si cea gazoasa. II. s.m. specialist in probleme de literatura si arta, care analizeaza, interpreteaza si apreciaza operele create. III. s. f. 1. analiza, apreciere a valorii faptelor, actiunilor si creatiilor oamenilor. ♦ ~a literara = studiu aplicat la opera literara, pe care o analizeaza, o comenteaza, valorificand-o in special sub unghi artistic; ~a de text = comentariu asupra unui manuscris in scopul stabilirii autorului, datei elaborarii lui, formei originare etc. 2. apreciere (severa) a insusirilor, a comportamentului cuiva. (< fr. critique, lat. criticus, gr. kritikos, /III/ kritike)