CAT, -A, conj., prep., adv., (IV) cati, -te, pron. (V) caturi, s. n. I. Conj. 1. (Introduce propozitii temporale) In timpul in care..., atata timp, pana cand... Se poarta frumos cu mine cat stie ca-i sunt de folos. ◊ Expr. (Reg.) Cat ce... = indata ce... Cat ai bate din (sau in) palme sau cat te-ai sterge (sau freca) la ochi, cat ai scapara din(tr-un) amnar = foarte repede, intr-o clipa, imediat. Numai cat = doar. 2. (Introduce propozitii modale sau atributive) In masura, in gradul in care... Venea cat putea mai repede. ◊ Expr. (Adesea in corelatie cu „atat”) Cu cat = pe masura ce... Pe (sau dupa) cat = dupa cum..., precum, in masura in care... Cat se poate (de...) sau (eliptic) cat de... sau cat mai... = foarte. A striga (sau a tipa etc.) cat il ia (sau tine) gura = a striga, cat poate de tare. 3. (Inv. si pop.; introduce propozitii consecutive) Incat, de, ca. Gemea cat iti era mai mare mila. 4. (Introduce propozitii concesive) Desi, cu toate ca, oricat. Cat era de retinut, tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propozitii completive directe) Am platit cat nu face. 6. (Introduce propozitii adversative) Ci, mai ales. Nu era atat de stramt, cat incomod. 7. (In corelatie cu sine insusi; introduce propozitii copulative eliptice) Cand... cand..., si... si... II. Prep. (Folosit in comparatii) Ca, precum, asemenea cu... Copacul era inalt cat casa. ◊ Expr. Cat despre... (sau pentru...) = in ce priveste..., cu privire la..., relativ la... III. Adv. 1. (In propozitii independente exclamative sau interogative) In ce masura, in ce grad; in ce durata (mare) de timp. Cat de bine a cantat! Cat l-am asteptat! 2. (Corelativ, in expr.) Atat.... cat... = in acelasi grad, numar, in aceeasi masura etc. ca si... Atat..., cat si... = si..., si; nu numai..., ci (si)... Cu cat... cu atat... = pe masura ce..., tot mai mult... 3. (In expr.) Cat colo = departe. Cat de colo = de departe, de la mare distanta; imediat, de la prima vedere; in mod clar. (Pop.) Cat colea = aproape. Cat de cat = macar, putin de tot; (in constructii negative) deloc. Cat (e) lumea (si pamantul) = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. IV. Pron. 1. Pron. interog. (Cu) ce pret? in ce numar? in ce cantitate? ce durata de timp? cat costa? ◊ Expr. Cat e ceasul? = ce ora este (acum)? In cate (ale lunii) e (azi)? = la ce data calendaristica ne aflam (azi)? Pe cat te prinzi? = pe ce pui pariu? 2. Pron. nehot. (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la pl.) cei care. Cat a fost s-a terminat. Cati au venit. Cata vreme a trecut! ◊ Expr. Cata frunza, cata iarba sau cata frunza si iarba, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o multime nenumarata. Cate-n luna si-n soare sau cate-n luna si-n stele, cate si mai cate = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate inchipui. Cata mai = mare, coscogea. V. S. n. (Mat.) Numar rezultat dintr-o impartire, rezultatul unei impartiri; raport care exista intre doua numere sau doua marimi. – Lat. quantus (contaminat cu lat. quotus si cata).

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara (si adesea neconforma cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. In aparenta = dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a reusi sa dea unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda o realitate neplacuta. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

APARENT, -A, aparenti, -te, adj. 1. Care este altfel decat pare la prima vedere, care este doar in aparenta asa cum se arata. Liniste aparenta. ♦ (Adverbial) in aparenta. 2. (Frantuzism) Care apare cu claritate (privirii, mintii). ◊ Caramida aparenta = caramida speciala destinata zidirii unor fatade care nu se acopera cu tencuiala. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

DESCIFRA, descifrez, vb. I. Tranz. 1. A deslusi un text necitet sau scris intr-o limba straina, cu caractere complicate sau cu semne conventionale. ♦ A interpreta un plan, o harta etc. ♦ A citi si a interpreta, la prima vedere, o partitura muzicala. 2. Fig. A intelege ceva obscur, a-i prinde sensul; a ghici, a deslusi. – Des¹- + cifra (dupa fr. dechiffrer).

A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana

A DESCIFRA ~ez tranz. 1) (mesaje, texte cifrate sau scrise intr-o limba straina) A transpune in limbaj natural pe baza unui cifru; a decoda; a decodifica. 2) (texte scrise intr-o limba straina) A face sa poata fi inteles; a deslusi. 3) (texte necitete) A citi in urma unui efort. 4) (planuri, harti) A interpreta, explicand semnele conven-tionale. 5) (partituri muzicale) A citi si a interpreta la prima vedere. 6) fig. (sensul unor lucruri obscure) A patrunde cu mintea; a intelege; a sesiza; a pricepe; a concepe. /des- + cifra

EVIDENT ~ta (~ti, ~te) si adverbial Care se vede dintr-o data; care se observa de la prima vedere; vadit. /<fr. evident, lat. evidens, ~ntis

A SE PREZENTA ma prezint intranz. 1) (despre persoane) A aparea in propria persoana (in fata unei autoritati); a-si face aparitia personal (undeva); a se infatisa; a comparea. 2) A aparea sub un anumit aspect, intr-o forma concreta (ca alt obiect sau persoana); a se infatisa. ◊ ~ bine (sau rau) a produce (la prima vedere) o impresie buna (sau rea). /<fr. presenter, lat. praesentare

VADIT¹, vadita (vaditi, vadite) Care se vede dintr-o data; care se observa la prima vedere; evident. /v. a (se) vadi

DESCIFRA vb. I. tr. 1. A reusi sa citesti un text necitet sau scris intr-o limba necunoscuta; a gasi semnificatia a ceea ce este scris in cifre, intr-un alfabet secret. ♦ A interpreta o bucata muzicala dupa partitura la prima vedere. 2. (Fig.) A intelege, a patrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). [Dupa fr. dechiffrer].

bucium (buciume), s. n. – 1. Instrument muzical de suflat, folosit de ciobani, de mari dimensiuni (pina la 3 m lungime), facut dintr-o ramura scobita de tei, artar sau cires, sau de doage strinse tare cu fisii de coaja de cires. – 2. Trunchi, bustean, butuc. – 3. Butuc de roata. – 4. Tub in general. – Var. buci(u)n, buciume, buciuma, toate inv. – Mr. bucium „trunchi”. Lat. būcina sau būccina (Puscariu 228; REW 1368; Candrea-Dens., 193; DAR); cf. v. fr. buisine, sp., port. bocina. Fonetismul prezinta unele dificultati. Rezultatul normal, bucin(a), s-a modificat, in privinta vocalismului, prin propagarea timbrului u, si in acelasi timp, prin asimilarea lui n final cu labiala initiala. (Cf. Candrea, Elements, 59). DAR considera ca bucium 2, este un cuvint diferit, care este in legatura cu butuc; in realitate, este vorba numai de o extindere a sensului 1, dat fiind ca bucium este, la prima vedere, o ramura groasa sau un trunchi de grosime medie, cu coaja, dar curatat de crengi. Der. bucinar, s. m. (cosar); bucinis, s. m. (cucuta, Conium maculatum, angelica, Archangelica officinalis); buciuma (var. inv. bucina), vb. (a cinta din bucium; a vesti, a anunta), din lat. būccināre (Puscariu 229; Candrea-Dens., 194; REW 1369); buciumas, s. m. (persoana care cinta din bucium); buciumator, adj. (tunator). – Din rom. provine bg. bucimis (Conium maculatum), cf. Capidan, Raporturile, 210.

SCAMATORIE s.f. Fapta, actiune care pare la prima vedere miraculoasa, dar care se bazeaza pe dibacie si pe iuteala gesturilor cu care este facuta; arta de a face astfel de fapte. ♦ (Fig.) Inselatorie, potlogarie. [Gen. -iei. / < scamator + -ie].

APARENTA s. f. infatisare, manifestare exterioara evidenta, uneori inselatoare. ♦ in ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia)

COUP DE FOUDRE [CU DE FUDRA] s.n. inv. dragoste puternica de la prima vedere. (< fr. coup de foudre)

DESCIFRA vb. tr. 1. a reda in limbaj clar un text necitet sau scris intr-o limba necunoscuta; a gasi semnificatia a ceea ce este scris in cifre, intr-un alfabet secret. ◊ a interpreta o bucata muzicala dupa partitura la prima vedere. 2. (fig.) a intelege, a patrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns). (dupa fr. dechiffrer)

SCAMATORIE s. f. fapta, actiune care pare la prima vedere miraculoasa, dar care se bazeaza pe dibacia si pe iuteala gesturilor cu care este facuta; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate. ◊ (fig.) inselatorie, potlogarie. (< scamotor + -ie)

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara, vizibila si adeseori inselatoare a unui lucru, a unei fiinte sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. In aparenta = judecand dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda un rau launtric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).

FUNCTIONALISM s. n. Curent in arhitectura secolului al XX-lea, care are in vedere in primul rand necesitatea corespondentei dintre forma si functie, astfel incat aceasta din urma sa fie determinanta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. fonctionnalisme (dupa functional).

IMBRATISA vb. v. adopta, cuprinde, insusi, primi, prinde, vedea.

A ACCEPTA accept tranz. 1) (cadouri, propuneri) A primi in mod voit. 2) fin. (conturi, polite etc.) A primi in vederea achitarii. /<fr. accepter, lat. acceptare

NATIONALISM n. Atitudine care are in vedere, in primul rand, apararea drepturilor si aspiratiilor nationale (insotite, in anumite imprejurari, si de xenofobie). [Sil. -ti-o-] /<fr. nationalisme

PROTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „primul (din punct de vedere spatial)”, „primul, cel dintai (in ordinea importantei, a demnitatii)”. 2. „Preistoric”. 3. (Lingv.) „Foarte vechi”, „anterior (unui grup etnic)”. 4. (Biol.) „primitiv”, „simplu”, „de inceput”. [Var. prot-. / < fr., it. proto-, cf. gr. protos – primul].

APERTURA s.f. 1. Deschidere, deschizatura. 2. Grad de deschidere a gurii in timpul articulatiei unui fonem. ♦ Caracteristica a aparatelor microscopice, fotografice etc. data de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersectie al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture].

APERTURA s. f. 1. deschizatura, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator in timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristica a aparatelor microscopice, fotografice etc. data de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersectie al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura)

EBOSA, ebose, s. f. 1. Semifabricat obtinut prin deformare plastica din lingouri. 2. primul stadiu in vederea realizarii unei opere in arta plastica, indicand forma generala. ♦ Schita, crochiu. – Din fr. ebauche.

PRINCIPIU ~i n. 1) Teza fundamentala; idee de baza. 2) Cauza primara. 3) Punct de vedere propriu; convingere personala. ◊ Din ~ conform convingerii. In ~ in linii mari; in genere. /<lat. principium, fr. principe

pricolici (pricolici), s. m. – Strigoi, duh rau care ia infatisarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscuta. Apartine unei mitologii populare foarte raspindite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge ca in ultima parte a cuvintului trebuie sa vedem ngr. λύϰος „lup”. prima parte ramine nesigura; gr. θρίξ „par” (Scriban) este improbabila fonetic si dificila semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu si in privinta sensului. Legatura cu rom. vircolac (Tiktin) nu este sigura. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).

cascatura f., pl. i. Rezultatu cascarii: de la prima cascatura am vazut ca ti-e somn. Crapatura, prapastie.

OBTINE vb. 1. v. primi. 2. v. capata. 3. a capata, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recolta bogata.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobandi. 8. a capata, a castiga, a dobandi. (A ~ o mare faima, o mare experienta.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. intruni. 12. v. lua.

A INDUSTRIALIZA ~ez tranz. 1) (state, regiuni, tinuturi) A inzestra cu intreprinderi industriale; a face sa devina industrial. 2) (ramuri ale economiei) A organiza pe baza industriala; a transforma in industrie. ~ agricultura. 3) (materii prime) A prelucra in vederea obtinerii produselor industriale. [Sil. -dus-tri-a-] /<fr. industrialiser

MATERIE s. f. 1. realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta. 2. substanta din care sunt facute diverse obiecte. ◊ element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui. ♦ ~ prima = produs destinat prelucrarii. 3. domeniu de cunoastere, de cercetare etc.; obiect de studiu. ♦ in ~ de = in ceea ce priveste... ◊ continut, fond, esenta. 4. totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. Materie)

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

DESCHIDERE ~i f. 1) v. A DES-CHIDE si A SE DESCHIDE. 2) Loc liber lasat intr-un perete (in vederea iluminarii, aerisirii etc.). ◊ In ~ in primul meci dintr-un cuplaj sportiv. 3) tehn. (la uneltele de prindere sau de fixare) Distanta dintre falci. ~ea clestelui. 4): ~ geologica aparitie la suprafata a rocilor din structura geologica a subsolului unei regiuni. 5): Lucrari de ~ totalitate a lucrarilor miniere efectuate in vederea punerii in exploatare a unui zacamint. /v. a (se) deschide

FABRICA, fabrici, s. f. Intreprindere industriala care foloseste un sistem de masini si de instalatii tehnice in vederea executarii operatiilor de transformare a materiei prime in produse finite, in serie si in cantitati mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in fabrica = a certa, a reprosa, a cere socoteala (cuiva); a bate (pe cineva). A intra in fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reprosa, a i se cere socoteala; a fi batut de cineva. [Pl. si: (pop.) fabrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.

A prima ~ez intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a detine intaietatea. /<fr. primer

PROTANOPIE s.f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea rosul. [< fr. protanopie, cf. gr. protos – primul (rosul e socotita prima dintre culorile spectrului), a – fara, ops – vedere].

OPTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) vedere”. [< fr. opto-, cf. gr. optos].

STRETTO I. s. m. tehnica de compozitie, specifica muzicii baroce, care are in vedere intrarea unei a doua voci inainte ca prima sa-si fi epuizat tema. II. adv. strangand, accelerand. (< it. stretto)

AGRICULTURA, agriculturi, s. f. 1. Cultivare a pamantului. 2. Ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura plantelor si cresterea animalelor in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime; totalitatea lucrarilor si a metodelor intrebuintate in acest scop. – Din fr. agriculture, lat. agricultura.

A COOPTA ~ez tranz. (persoane) A primi intr-o colectivitate cu consimtamantul membrilor acesteia (in vederea colaborarii). [Sil. co-op-] /<fr. coopter, lat. cooptare

PLEISTOCEN s.n. (Geol.) prima epoca (serie) a cuaternarului, caracterizata din punct de vedere climatic prin alternanta intervalelor reci (glaciatii) cu intervale calde (interglaciatii); glaciar; diluviu. // adj. Care apartine acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pleistocene, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou].

AGRICULTURA, agriculturi, s. f. Cultivarea pamantului (si cresterea animalelor) in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime pentru industrie; totalitatea lucrarilor si metodelor intrebuintate in acest scop. ◊ Agricultura socialista = agricultura facuta pe mari intinderi de pamant, bazata pe mijloacele si metodele cele mai inaintate de munca, pe folosirea cuceririlor stiintei si pe proprietatea colectiva sau de stat asupra pamantului si a mijloacelor de productie. – Fr. agriculture (lat. lit. agricultura).

REPEDEA 1. Deal cu caracter structural, situat la marginea NE a Pod. Central Moldovenesc, la SE de Iasi, alcatuit dintr-o succesiune de straturi de argile, gresii si calcare oolitice sarmatiene. Spre NE este delimitat de cueste puternice, afectate de alunecari de straturi. Alt. max.: 404 m. Acoperit cu paduri de fag, stejar, gorun si, partial, de livezi si podgorii. A fost studiat din punct de vedere geologic de catre Grigore Cobalcescu, in 1862, care a elaborat prima lucrare geologica din Romania („Calcarul de la Rapidea”). Cunoscut si sub numele de Rapedea sau Rapidea. Declarat monument al naturii (1955). Punct turistic. 2. Com. in jud. Maramures, situata in depr. Poienile de sub Munte, la poalele m-tilor Maramures, la confl. raului Repedea cu Ruscova; 4.877 loc. (2005). Rezervatiile naturale Poiana cu narcise Tomnatec, Sehleanu, varfurile Farcau, Vinderelu si Mihailecu.

AFIS s.n. 1. Instiintare publica, tiparita (uneori si desenata), care se fixeaza sau se distribuie in anumite locuri cu scopul de a anunta anumite lucruri. ◊ Cap de afis = primul nume de pe afisul care anunta un spectacol; actor de vaza. 2. Gen de arta grafica folosita pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -se, -suri. / < fr. affiche].

INDUSTRIALIZARE, industrializari, s. f. Actiunea de a industrializa si rezultatul ei; proces de transformare a unei tari agrare intr-o tara industriala dezvoltata din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate. ♦ Prelucrare industriala a unor materii prime, transformarea lor in produse industriale. ♦ Aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale in alte ramuri. [Pr.: -tri-a-] – V. industrializa.

INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante

VIDEO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”; „care reproduce, reda imaginea sau o inregistreaza”. [Pron. -de-o-. / < fr., it. video-, cf. lat. video].

PLAN⁴ ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus

OSTROGORSKI, Moisei Iakovlevici (1854-1919), politolog si sociolog rus. primul care a formulat o teorie sistemica a partidelor politice din punct de vedere sociologic („Democratia si organizarea partidelor politice”).

VEDE f. la pl. Nume dat culegerii de texte religioase si literare, care reprezinta primele documente scrise din India. /<fr. vedas

INCARCATURA, incarcaturi, s. f. 1. Incarcare. 2. (Concr.) Ceea ce transporta sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o fiinta. ♦ Cantitate de explozibil cu care se incarca o arma de foc; proiectilul introdus in arma. ♦ Explozibil introdus intr-o gaura de mina. ♦ Materii prime si auxiliare introduse intr-un vas, intr-un recipient sau intr-un cuptor in vederea desfasurarii unui proces de fabricatie. 3. Capacitate de incarcare. – Incarca + suf. -atura.

ASPIRANT, -A s. m. f. 1. cel care tinde, nazuieste la ceva. ◊ doctorand. ◊ (in unele tari) primul grad de ofiter in marina militara; tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar. 2. arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. (< fr., rus. aspirant)

patachina (patachine), s. f. – 1. Roiba (Rhamnus fragula). – 2. P*********a, tirfa. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere intimplatoare, pornind de la o formatie expresiva, ca motochina.

NORMAL² ~a (~i, ~e) 1) Care este in concordanta cu norma; conform normei; firesc; natural; obisnuit. Conditii ~e. ◊ In mod ~ de obicei; de regula. 2) (despre fiinte vii) Care este in conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic si psihic). Copil ~. 3) si substantival : Scoala ~a scoala unde se pregatesc invatatori pentru scoala primara. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

TOT² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

FIZIO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) natura” sau „(referitor la) fizic”; „(din punct de vedere) fiziologic”. [Pron. -zi-o-, var. fisio-. / < fr. physio-, it. fisio-, cf. gr. physis – natura].

ANTECEDENT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, intamplare anterioara unei anumite date sau stari. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent in trecutul inculpatului si de care instanta judecatoreasca tine seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boala si care trebuie sa fie cunoscute de medic in vederea stabilirii diagnosticului si a tratamentului. 2. Adj. Care se afla inainte, care s-a intamplat inainte. 3. (Log.) primul termen al unei judecati ipotetice, introdus prin conjunctia „daca”; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstratii. – Din fr. antecedent, lat. antecedens, -ntis.

primI vb. I. 1. v. incasa. 2. a incasa, a ridica. (Si-a ~ drepturile de autor.) 3. a incasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. capata. 5. a capata, a dobandi, a obtine, (inv. si reg.) a prande, (inv.) a ispravi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva in dar; a ~ invoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obtine. 7. v. receptiona. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a impartasi. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimti. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. gazdui. 9. a lua. (L-a ~ in gazda.) III. v. intampina.

VEDE s. f. pl. Nume dat culegerii de texte religioase si literare scrise in sanscrita veche, care reprezinta primele documente literare din India. – Din fr. Vedas.

PANORAMA ~e f. 1) Priveliste vasta, care poate fi contemplata din departare si de la inaltime; vedere circulara. 2) fig. Viziune de ansamblu. ~a istoriei literare. 3) Tablou de mari dimensiuni cu obiecte in relief in prim-plan, executat pe peretele unei incaperi circulare, iluminat intr-un anumit fel si destinat a fi privit din centru. 4) Cladire circulara in care este expus un asemenea tablou. 5) Spectacol de balci cu participarea scamatorilor, acrobatilor si a animalelor exotice. 6) Expozitie a figurilor de ceara; panoptic. /<fr. panorama, germ. Panorama

ASPIRANT, -A s.m. si f. 1. Persoana care tinde, care nazuieste la ceva. ♦ Persoana care studia pentru a obtine titlul de „candidat in stiinte”. ♦ primul grad de ofiter in marina militara. ♦ (In unele tari) Tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar; elev-ofiter. 2. Arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

VEDE s. f. pl. denumire data unor culegeri de texte religioase si poetice, scrise in sanscrita veche, reprezentand primele documente literare ale Indiei. (< fr. Veda)

SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.

STOC, stocuri, s. n. Cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezerva in depozitul unui magazin, al unei intreprinderi, intr-o piata in vederea asigurarii continuitatii productiei sau a desfacerii. – Din fr., engl. stock.

A DESCOPERI descopar tranz. 1) (obiecte, fiinte) A lipsi de ceea ce acopera lasand sa se vada. ~ o caldare. ~ o casa. 2) A scoate la iveala (cautand sau din intamplare); a gasi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima data. 4) fig. A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destainui; a dezvalui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lasa neaparat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire

PRINCIPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem, o norma de conduita etc. 2. lege de baza a unei stiinte, arte etc. 3. element primordial, cauza primara a lumii fizice. ♦ ~ activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. regula, norma de actiune, de comportare, de apreciere etc. ♦ in ~ = din punct de vedere teoretic, in general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe)

TEZA s.f. 1. Afirmatie, propozitie care trebuie demonstrata. ♦ Sustinere; idee principala dezvoltata intr-o scriere oarecare, intr-o cuvantare. 2. (In filozofia lui Hegel) prima etapa a triadei, care este negata de antiteza (3) [in DN]. 3. Lucrare scrisa, trimestriala, semestriala etc. data de elevi in clasa in prezenta profesorilor. ♦ Lucrare scrisa, facuta in vederea sustinerii unui examen de licenta, de doctorat etc. [< fr. these, cf. lat., gr. thesis].

RECALIFICARE, recalificari, s. f. 1. Pregatire, instruire in vederea obtinerii unei noi calificari profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobandita. 2. Proba suplimentara pe care o sustine o persoana sau o echipa (care a ratat calificarea in prima tentativa facuta) pentru a se putea califica mai departe intr-o competitie sportiva. – V. recalifica.

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

CIBERNETICA (‹ fr. {i}) s. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlul in sistemele tehnice si organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu si din acela al constitutiei si al functionarii lor). Are numeroase si variate aplicatii in toate domeniile tehnicii, in economie, biologie, medicina etc. In anul 1938, in lucrarea „Psihologia consonantista”, savantul roman St. Odobleja face prima expunere ampla a unor principii cibernetice, inainte cu zece ani de aparitia lucrarii „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economica = ramura a c. care se ocupa cu aplicarea ideilor si metodelor c. la sistemele economice; priveste economia, precum si verigile structurale si functionale ale acesteia, ca in sisteme in care se desfasoara procese de reglare si de comanda realizate prin circulatia si transformarea informatiei.

bucla (bucle), s. f. – Cirliont, zuluf. Fr. boucle. – Der. bucla, vb. (a ondula, a increti), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a gresi lovitura, a o da in bara), a carei formatie nu este clara. Fiind vorba de un cuvint curent in argoul elevilor, si avind in vedere terminatia sa, proprie inprumuturilor din ngr., presupunem ca este vorba de fr. boucler „a tine la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicindu-i sa plece”; in acest caz ar fi termen importat la inceputul sec. XIX, in epoca primelor licee franceze din Bucuresti si Iasi. Nu este probabila explicatia lui Scriban, care pleaca de la bg. burak „sfecla”, pentru a construi un vb. *buraklisam „ma inrosesc”.

SANTŌ, Kyōden (pseud. lui Iwase Samuru) (1761-1816), romancier, poet (poezie umoristica), dramaturg, pictor ukiyo-e, cantaret la samisen. Activitatea sa literara are doua etape. prima, pana in 1790, dupa gustul si moda vremii, a descris viata cartierelor de placeri in carticele numite sharebon. A doua perioada, dupa 20 de nai, a reprezentat o etapa prolifica (peste 50 de titluri) in genul yomihon (scrieri ireprosabile din punct de vedere moral) („Biografia lui Confucius”, „Vechi istorii ale blazoanelor acoperite cu trasnete”).

IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Epimetheus si cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), si cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganti – prima generatie de divinitati monstruoase, violente – si olimpieni. Invins de catre acestia din urma, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osindit sa poarte vesnic pe umerii sai bolta cereasca. Conform unei alte traditii, Atlas ar fi fost impietrit de catre Perseus, fiind transformat intr-o stinca la vederea chipului Meduzei (v. si Perseus).

starui (staruiesc, staruit), vb. – 1. (Inv.) A se baza, a consista. – 2. A persevera, a continua. – 3. A permanentiza, a dura, a dainui in aceleasi conditii. – 4. (Inv.) A-si indrepta privirea, a avea in vedere. – 5. A insista, a persista, a se incapatina. – 6. A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti. Pare formatie culta, pornind de la stare, pentru a obtine cu ajutorul suf. nuantele pe care limbile romanice le indica prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea), cf. dare si darui, tirg si tirgui etc. Apare pentru prima oara la Cantemir. In evolutia sa semantica ar fi putut sa se sprijine pe pol. staworac „a insista”, cf. ceh. starati „a insista” (Cihac, II, 363; Conev 98); dar aceasta coincidenta ar putea fi intimplatoare. Der. staruinta, s. f. (permanenta, persistenta; insistenta; perseverenta; favoare, protectie); staruitor, adj. (insistent).

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de doua ori mai mare; a (se) indoi. II. tr. 1. a face o lucrare similara cu alta existenta, sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. ◊ a captusi (o haina, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a inlocui un actor intr-un anumit rol pe care il detine intr-o distributie, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a insoti. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depasi cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigatie. ◊ a intari o vela in vederea luptei sau in caz de vreme rea. (< fr. doubler)

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.