GHEIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apa fierbinte si de vapori, de origine vulcanica, care arunca apa, la intervale egale, pana la mare inaltime, sub forma unei coloane (2). – Din fr., engl. geyser.

VIADUCT, viaducte, s. n. Constructie de piatra, de beton sau de metal care sustine o cale de comunicatie terestra, traversand o vale la mare inaltime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.

INALT¹ ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu scund si jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa ~ta. ◊ Frunte ~ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc ~. 3) Care este mare de statura; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etc.). Curent electric de ~ta tensiune. Recolta ~ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota ~ta. /<lat. in altum

PROPELANT s.m. Amestec de combustibil si de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau unui avion care zboara la mare inaltime. [< it. propellante].

SURVOL s.n. (Rar) Zbor (la mare inaltime) pe deasupra unui teritoriu; survolare. [< fr. survol].

VIADUCT s.n. Constructie din piatra sau din beton armat care sustine o cale ferata, o sosea etc. si care traverseaza o vale la mare inaltime. [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi. / < fr. viaduc, germ. Viadukt < lat. via – cale, ducere – a duce].

CIRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare alba stralucitoare, formati din particule de gheata, care plutesc izolati la mare inaltime. [Pl. -usi. / < fr., lat. cirrus].

CIRUS s. m. formatie de nori de culoare alba stralucitoare, formati din particule de gheata, care plutesc izolati la mare inaltime. (< fr. cirrus, lat. cirrus, fir)

PROPELANT s. m. amestec de combustibil si de oxidant necesar arderii acestuia, la motoarele unei rachete sau ale unui avion la mare inaltime. (< engl. propellant)

VIADUCT s. n. constructie ca un pod care sustine o cale ferata, o sosea etc., traversand o vale la mare inaltime. (< fr. viaduc, germ. Viadukt)

CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.

AUTOSCARA, autoscari, s. f. Autovehicul prevazut cu o scara pentru inaltimi mari. [Pr.: a-u-] – Auto² + scara.

HALO, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare in anumite conditii atmosferice in jurul soarelui sau al lunii si care se datoreste reflexiei si refractiei luminii in cristalele de gheata aflate in atmosfera la mari inaltimi; cearcan (2). 2. Zona luminoasa care incercuieste imaginea fotografica a unui punct stralucitor. – Din fr. halo.

INHALATOR, inhalatoare, s. n. 1. Aparat care furnizeaza pilotilor de avion oxigenul necesar unei respiratii normale in conditiile zborului la inaltimi mari, unde presiunea aerului este scazuta. 2. Aparat cu care se face o inhalatie. – Din fr. inhalateur.

INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit², subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

SOLSTITIU, solstitii, s. n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare inaltime fata de ecuator; datele calendaristice corespunzatoare acestor momente (21 iunie si 22 decembrie), marcand ziua cea mai lunga sau cea mai scurta din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

CIOCARLIE, ciocarlii, s. f. 1. Pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara vertical la mari inaltimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cantec popular care imita trilul ciocarliei (1). – Cf. ciocarlan.

SUBLIM, -A, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridica sau se afla la o mare inaltime in ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete; maret, superb, inaltator, minunat. Sublima Poarta = guvernul sultanului in vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomana. 2. S. n. Forma cea mai inalta a perfectiunii (in estetica, arta); desavarsire. – Din fr. sublime.

CONTRAALIZEU ~e n. Vant de periodicitate constanta, care se formeaza in zonele tropicale la inaltimi mari si bate in directia contrara alizeelor. [Sil. -a-li-zeu] /<fr. contre-alize

FOTOGRAMA ~e f. Fotografie obtinuta din avion sau de la mari inaltimi cu camere speciale, pe baza careia pot fi determinate forma si dimensiunile unor obiecte sau ale unor portiuni de teren. /<fr. photogramme

INHALATOR ~oare n. 1) Aparat pentru inhalatie. 2) Aparat care furnizeaza pilotilor oxigen la inaltimi mari. /<fr. inhalateur

A PRESURIZA ~ez tranz. (aeronave) A mentine (in timpul zborului la inaltimi mari) la o presiune normala. /<fr. pressuriser

RAU³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

STRATOJET s.n. Avion cu reactie pentru zborul la mari inaltimi. [Cf. engl. stratojet].

CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].

CULMINA vb. I. intr. (Despre un astru) A trece la meridian, a atinge cea mai mare inaltime in drumul sau pe bolta cereasca. ♦ (Fig.) A atinge cea mai mare inaltime, cel mai inalt stadiu; a ajunge, a fi la apogeu. [< fr. culminer, cf. it., lat.bis. culminare].

INHALATOR s.n. Aparat care serveste la inhalatii. ♦ Aparat producator de oxigen, folosit de aviatori si de pasagerii care zboara la inaltimi mari. [Cf. fr. inhalateur].

PRESURIZA vb. I. tr. A face sau a mentine o presiune normala in cabina unui avion care zboara la mari inaltimi sau a unui vehicul spatial. ♦ A mentine o anumita presiune in elementele ermetizate ale unei structuri pentru a-i mari rezistenta mecanica. [< fr. pressuriser].

SUPRAETAJA vb. I. tr. A mari inaltimea unei constructii adaugandu-i (inca) un etaj. [Pron. -pra-e-, p.i. 3,6 -jeaza, ger. -jand. / < supra- + etaja, dupa fr. surelever].

AERODENTALGIE s. f. sindrom dureros dentar, la mari inaltimi. (< engl. aerodentalgie)

ALTIPORT s. n. suprafata de aterizare special amenajata la mari inaltimi montane, in vederea practicarii sporturilor de iarna. (< fr. altiport)

CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta². 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)

PRESURIZA vb. tr. a mentine o presiune normala in cabina unui avion la mari inaltimi sau a unui vehicul spatial. ◊ a mentine o anumita presiune in elementele ermetizate ale unei structuri. (< fr. pressuriser)

SUPRAETAJA vb. tr. a mari inaltimea unei constructii adaugandu-i (inca) un etaj. (< supra¹- + etaja)

BANDAI San, vulcan activ in partea centrala a ins. Honshu (Japonia), la SV de Fukushima. Alt. max.: 1.819 m. La 5 iul. 1888 a erupt catastrofal (1,17 km³ de material, 71 km² supr. acoperita cu lava), aruncind cenusa la peste 6.000 de m alt. (vulcanul cu cea mai mare inaltime a norului de eruptie de pe glob). A dat numele unui tip de activitate vulcanica exploziva, care antreneaza in timpul eruptiei dopul de lava acida, consolidata pe cos, si uneori partea superioara a conului vulcanic.

CASCADA, cascade, s. f. Torent de apa care cade cu zgomot de la o mare inaltime (pe un perete de munte). ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. – Fr. cascade.

JUNGFRAU [juŋfrau], varf in Alpii Bernezi (Elvetia). Alt.: 4.158 m. Alcatuit din sisturi cristaline si gnaisuri. Statiune a sporturilor de iarna. Statiune internationala de cercetari alpine la Jungfraujoch (din 1937). C. f. situata la cea mai mare inaltime din Europa (urca pana la 3.457 m), construita intre 1896 si 1912, care strabate varful printr-un tunel de 7,1 km. Escaladat pentru prima oara de J.R. si H. Meyer (1811).

TURLA, turle, s. f. 1. Constructie de forma cilindrica sau prismatica poligonala, de inaltime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, inaltandu-se deasupra acoperisului. 2. Constructie de lemn, de metal etc. asezata deasupra gurii unei sonde, care serveste ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, in cursul forajului sau exploatarii sondei. – Din ngr. turla.

CRIC ~uri n. Instrument folosit pentru ridicarea unor greutati mari la inaltime mica. /<fr. cric

DEASUPRA adv. 1) Intr-un loc situat la o inaltime mai mare decat altul; sus. 2) Peste ceva. ◊ Pe ~ a) in plus la ceva; b) superficial; fara a intra in amanunte. 3) In directie verticala; in inaltime; sus. /de + asupra

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

PANORAMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de panorama; propriu panoramei. Priveliste ~ca. 2) Care are aspect de panorama; asemanator cu o panorama; de mare vizibilitate. ◊ Ecran ~ ecran cinematografic de forma semicirculara, avand latimea mult mai mare decat inaltimea. /<fr. panoramique

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutatilor mari la inaltimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

TURN¹ s.n. 1. Constructie de zidarie, de beton etc., de inaltime relativ mare in raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanterna = turn sustinut de patru arce mari si strapuns de goluri prin care se asigura iluminatul unei biserici, care se inalta deasupra careului transeptului; turn de fildes = expresie aratand izolarea unui scriitor, artist etc., de realitatile inconjuratoare. 2. (Sah) Tura². [< germ. Turm].

EXOSFERA s. f. strat atmosferic exterior situat la inaltimi mai mari de 100⁰ km. (< fr. exosphere)

TURN¹ s. n. 1. constructie de zidarie, de beton etc., de inaltime relativ mare in raport cu dimensiunile bazei. ♦ ~ -lanterna = turn sustinut de patru arce mari si strapuns de goluri prin care se asigura iluminatul unei biserici, care se inalta deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extractie = constructie deasupra gurii unui put de mina in care se afla dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizeaza manevra de transport din put; ~ de control = constructie foarte inalta, din care se dirijeaza zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildes = expresie indicand izolarea unui scriitor, artist de realitatile inconjuratoare. 2. tura². (< germ. Turm)

VANATARE, vanatari, s. f. 1. (Inv.) Vanataie. 2. inaltime; departare mare. Vanatarea cerului. – Din vanat¹.

contrabas n., pl. uri (fr. contrebasse, f. V. bas). Muz. Un fel de vioara foarte mare (de inaltimea unui om) cu sunetu foarte gros. Un fel de trompeta foarte groasa cu sunetu cu o octava mai jos de cit basu ordinar. V. gorduna.

AMBARCADER, ambarcadere, s. n. Punte care inainteaza in mare pana la inaltimea unui vapor si de unde se imbarca marfurile si calatorii. – Din fr. embarcadere.

CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, actionat manual, folosit pentru ridicarea unor greutati mari la mica inaltime prin impingere de jos in sus. – Din fr. cric.

PATULI ~e n. 1) Polita din scanduri sau nuiele, situata la o inaltime nu prea mare intr-un adapost pentru pasarile de curte. 2) Constructie din scanduri batute rar sau impletite din nuiele, ridicata deasupra solului, in care se pastreaza stiuletii de porumb; sasaiac; porumbar; leasa; cosar. 3) v. PATUIAC. 4) Platforma din scanduri sau nuiele, fixata pe pari (sau intr-un copac), care serveste drept punct de observatie. 5) rar Rama din scanduri asezata pe sol (cu un strat de gunoi) si acoperita cu un material transparent (de obicei sticla), in care creste rasadul; rasadnita. /<lat. patubulum

SUBARBUST ~sti m. Planta lemnoasa de tipul arbustului cu inaltimea nu mai mare de un metru. /sub- + arbust

precipitium, precipitii, s.m. (inv.) 1. abis, prapastie. 2. cadere de la inaltime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; in forma: pretipis) munte. 5. (adjectivat; sub forma: pretipis) prapastios, abrupt.

PANORAMIC, -A adj. De panorama, care reda o panorama. ♦ Cinematograf panoramic = cinematograf bazat pe un procedeu constand in a face sa pivoteze aparatul de filmat pe un ax orizontal sau vertical in timpul luarii vederilor; ecran panoramic = ecran de cinematograf semicircular, cu latimea mult mai mare fata de inaltime; fotografie panoramica = fotografie care cuprinde un peisaj extins prin rotirea circulara a aparatului. [< fr. panoramique].

ALTITUDINE s. f. 1. inaltime deasupra nivelului marii. 2. mare elevatie verticala. (< fr. altitude, lat. altitudo)

PANORAMIC, -A I. adj. referitor la panorama, care reda o panorama. ♦ cinematograf ~ = cinematograf bazat pe un procedeu constand in a face sa pivoteze aparatul de filmat pe un ax orizontal sau vertical in timpul luarii vederilor; ecran ~ = ecran semicircular, cu latimea mult mai mare fata de inaltime. II. s. n. cadru larg in film sau televiziune. (< fr. panoramique)

CERB (lat. cervus) s. m. Mamifer artiodactil, rumegator, din padurile Europei, Asiei, Americii, de talie mare (c. 1,50 m inaltime), cu corpul zvelt, coada scurta si coarne ramificate (Cervus elaphus). ♦ Cerbul carpatin = cea mai mare specie cinegetica dintre mamifere, din fauna Romaniei (c. 1,5 m inaltime; taurul, 250 kg, ciuta, 150 kg), cu blana scurta, cenusie-roscata; traieste in padurile de amestec (fag cu rasinoase); longevitate 18 ani (Cervus elaphus montanus). Cerbul lopatar = specie de c. mediteranean, de c. 1,30 m inaltime, cu blana brun-roscata cu pete alburii vara si coarne latite (Dama dama). Cerbul gigant = gen de mamifer fosil din Cuaternar, cu inaltimea de c. 1,5 m, coarne late, distantate la varfuri pina la 3 m si blana foarte bogata (Cervus megaceros).

SAKAI, oras in Japonia (Honshū), situat pe tarmul G. Ōsaka, la 10 km S de Ōsaka; 787,8 mii loc. (2002). Port. Santier naval. Ind. metalurgiei feroase (otel) si neferoase (aluminiu, cupru), constr. de masini (automobile si subansamble pentru automobilr, biciclete), chimica (ingrasaminte) si petrochimica, textila si alim. Mausoleul imparatului Nintoku (313-399), avand 486 m lungime si 35 m inaltime (cel mai mare din Japonia); temple budiste din sec. 16.

PANORAMIC, -A, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care tine de panorama (1), privitor la panorama, de panorama. ◊ Fotografie panoramica = fotografie, luata de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de forma semicirculara, cu latimea mult mai mare in raport cu inaltimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzator obtinut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune in jurul unui ax orizontal sau vertical, fara ca operatorul sa-si paraseasca locul. – Din fr. panoramique.

MUNTE ~ti m. 1) Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, cu inaltimi care depasesc, in general, 800 ◊ ~ de gheata ghetar plutitor; aisberg. Prin ~ti si vai peste tot; pretutindeni. 2) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; morman. /<lat. mons, ~is

A SE RIDICA ma ridic intranz. 1) (despre copii) A creste in inaltime; a se face mare. 2) fig. A dobandi anumite succese (inaltandu-se pe scara sociala). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai inalt, crescand pe verti-cala. 4) A se indrepta in sus; a se inalta. Soarele s-a ridicat. ◊ A i ~ (cuiva) parul (maciuca) a se ingrozi. 5) (despre fiinte) A se scula de jos. ◊ ~ in scari a se inalta in sa, sprijnindu-se in scari. ~ dupa (o) boala a se insanatosi. 6) (despre persoane sau despre colectivitati) A intreprinde actiuni energice impotriva cuiva; a porni la lupta. 7) pop. (despre fenomene, stari ale naturii, razboaie etc.) A se incepe pe neasteptate si cu violenta; a se dezlantui; a izbucni; a se starni; a se declansa. S-a ridicat o furtuna. 8) A ajunge la o anumita valoare, exprimata in cifre. Veniturile se ridica la doua millioane. /<lat. eradicare

TARIE, (rar) tarii, s. f. 1. Forta fizica; putere, vigoare. 2. Capacitate de lupta, putere de afirmare, forta morala; fermitate. 3. Autoritate; stapanire. 4. Soliditate, trainicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Inv.; concr.) Fortificatie. 6. Moment culminant. 7. Fig. Bolta cereasca, firmament; vazduh. ♦ Altitudine, inaltime; (concr.) varf, pisc. 8. Grad (mare) de concentratie de alcool, de aroma etc. 9. Intensitate auditiva a unui sunet. – Tare + suf. -ie.

INALT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. inaltime. (In ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. important. 7. adj. v. ridicat.

COORDONATA ~e f. 1) mat. Fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2): ~e geografice marimi care determina pozitia unui punct pe suprafata Pamantului (latitudinea, longitudinea si inaltimea in raport cu nivelul marii). 3): ~e astronomice numere cu ajutorul carora se determina pozitia unui astru. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnee

SOLSTITIU ~i n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mica inaltime fata de orizont. ◊ ~ de vara ziua de 21 sau de 22 iunie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. ~ de iarna ziua de 21 sau de 22 decembrie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. [Sil. sol-sti-tiu] /<lat. solstitium, fr. solstice

HIPSOMETRIE s. f. 1. altimetrie. 2. ramura a geodezei care se ocupa cu masurarea inaltimilor, reliefului, respectiv, a adancimilor marilor si oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o harta altitudinea reliefului pentru masurarea presiunii atmosferice si a altitudinii. (< fr. hypsometrie)

RIBBON FALL [ribən fɔ:l], cascada in SV S.U.A., pe pantele V ale m-tilor Sierra Nevada, in cadrul Parcului National Yosemite (California); 491 m inaltime (una dintre cele mai mari caderi de apa din lume).

ROC (RUKH), pasare fabuloasa gigantica capabila sa ridice in aer elefanti sau alte greutati mari, cunoscuta din „O mie si una de nopti” sau din scrierile lui Marco Polo. Numele sau a fost atribuit ulterior unei pasari nezburatoare de mari dimensiuni (pana la 3 m inaltime), Aepiornis, din Madagascar, disparuta in timpurile istorice ca urmare a vanarii excesive.

GIPAET s.m. (Zool.) Pasare mare de prada care traieste pe inaltimile muntilor; vulturul barbos, zagan. [< fr. gypaete, cf. gr. gyps – vultur, aetos – acvila].

DEPRESIUNE s.f. I. 1. Intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. Presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristete (profunda), mahnire; deprimare. III. Scadere a valorilor, a actiunilor etc. , cauzata de o criza. [Pron. -si-u-. / cf. fr. depression, lat. depressio].

DEPRESIUNE s. f. 1. intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul cand statia este amplasata la inaltime. 3. presiune mai mica decat cea de referinta. ♦ ~ atmosferica = presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-o anumita zona. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologica de tristete intensa; depresivitate, deprimare. 5. scadere a valorilor, a actiunilor etc., cauzata de o criza. (< fr. depression, lat. depressio)

GIPAET s. m. pasare mare de prada care traieste pe inaltimile muntilor; vultur barbos, zagan. (< fr. gypaete)

TAM-TAM s. n. 1. instrument muzical de percutie, asemanator gongului, dar mai mare si cu un timbru mai grav. 2. toba de lemn de origine africana care produce doua sunete de inaltimi diferite; muzica executata. 3. (fig.) zgomot mare; galagie, vacarm. ◊ (fig.) protest zgomotos. (< fr. tam-tam)

KAABA (cuv. arab. „cub”), vechi templu, de forma cubica (avand laturile de 12 m si, respectiv, 10 m, iar inaltimea de 15 m), aflat in centrul marii moschei din Mecca si acoperit cu un val negru, ornat cu citate din Coran (reinnnoit in fiecare an). Zidit, potrivit traditiei arabe, de Adam si reconstruit de Avraam si fiul acestuia, Ismael. Aici, in coltul dinspre rasarit, se pastreaza „piatra neagra”, care, potrivit legendei, a fost adusa din cer chiar de Adam sau de arhanghelul Gabriel. Edificiul actual inlocuieste, de la sfarsitul sec. 7, pe cel distrus in timpul asediului din 683. K. a devenit, inca din epoca preislamica, principalul loc de pelerinaj al arabilor. Considerata centrul lumii, catre K. se indreapta in fiecare zi cele cinci rugaciuni canonice ale musulmanilor. K. marcheaza, pentru islam, traiectul sacru dintre Cer si Pamant, directia osiei Universului si Poarta Cerului.

KHEOPS (KHUFU), faraon in Egiptul antic, din dinastia a IV-a (2613-2494 i. Hr.). In timpul sau a fost construita marea piramida de la Giseh (146,6 m inaltime), una dintre cele „sapte minuni” ale lumii antice.

AMIAZA amiezi f. 1) Mijlocul zilei, cand soarele se ridica la inaltimea maxima pe cer. ◊ Ziua-n ~a mare a) in toiul zilei; b) in vazul tuturor. 2) art. Odihna de dupa masa. ◊ A face ~a a dormi putin dupa masa. [G.-D. amiezii; Sil. -mia-] /<lat. ad meridiam diem

KAROO (KARROO), vasta reg. de podis semiarid in extremitatea de S a Africii, in Republica Africa de Sud (prov. Cape), extinsa pe c. 259 mii km². Alcatuita predominant din sisturi argiloase si gresii. Precipitatii reduse (c. 400 mm anual). Cuprinde trei subdiviziuni: Karoo de Nord (North Karoo) sau Karoo Superior, in bazinul inf. al fl. Orange, cu inaltimi intre 1.000 si 1.500 m; Karoo Central sau marele Karoo (Great Karoo), extins pe 483 km lungime (de la V al E), in partea central-vestica a prov. Cape, cu inaltimi intre 610 si 2.134 m; Karoo de Sud sau Micul Karoo (Little Karoo), situat de-a lungul tarmului de S al Africii, pe 322 km lungime, cu inaltimi intre 305 si 610 m.

altitudine f. (lat. altitudo, -udinis). inaltime, mai ales considerata de la nivelu marii.

ROVE, tunel de mari dimensiuni (7,12 km lungime, 22 m latime, 11 m inaltime) din Franta, care facea legatura intre Ron si M. Mediterana. Construit intre 1912 si 1927, a fost scos din uz in 1963, cand a avut loc prabusirea boltei.

MUNTE, munti, s. m. 1. Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, de obicei stancoasa si depasind inaltimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munti si vai = peste tot, pretutindeni, pe tot intinsul. ♦ Regiune, zona muntoasa. 2. Fig. Gramada, cantitate mare (si inalta) din ceva; morman. ♦ Om foarte inalt (si solid). 3. (In sintagma) Munte de pietate = intreprindere capitalista de credit specializata in acordarea de credite pe baza amanetarii obiectelor de uz personal; casa de lombard. – Din lat. mons, -tem.

TROMBON ~oane n. Instrument muzical de suflat, asemanator cu trompeta, dar mai mare decat aceasta, care emite sunete puternice, de inaltimi diferite. /<fr. trombon

h 1. (FIZ.) Simbol pentru constanta lui Planck (h = 6,626076 • 10^-36 J•s). 2. (METR.) Simbol pentru prefixul hecto- 3. Simbol pentru ora. 4. (GEOGR.) Simbol pentru inaltime, diferenta de nivel sau altitudine deasupra nivelului marii.

CORDAITES (‹ fr.; {i} Corda) subst. Gimnosperme fosile, arborescente (20-30 m inaltime)m ramificate numai catre virf, cu frunze mari (1 m lungime), care prin cadere lasau pe ramuri cicatrice rombice alungite transversal. Au aparut in Devonianul mediu, avind maximul dezvoltarii in Carbonifer cind au format bogate zacaminte de carbuni. Dispar in Cretacic.

CAUCAZ, masiv muntos in Armenia, Azerbaidjan, Gruzia si Rusia, situat intre M. Neagra si M. Caspica, format in timpul orogenezei alpine. Lungime: 1.500 km. Constituie parte a limitei de S dintre Europa si Asia. Este format din granite, sisturi cristaline si argiloase. Cuprinde culmile C. mare si C. Mic. Alt. max.: 5.642 m (vf. Albrus). In C. sint c. 2.000 de ghetari. Clima temperata in N, subtropicala in Transcaucazia, montana pe inaltimi. Riurile (Kura, Terek, Rioni, Kuban s.a.) au mari resurse hidroenergetice. Zacaminte de min. polimetalice, mangan, carbune, mat. de constr., petrol. Izv. minerale curative. Vegetatie specifica foarte bogata. Turism. Alpinism.

CRACIUNA, cetate construita inainte de 1471 de domnul Tarii Romanesti Radu cel Frumos, localizata de unii istorici pe inaltimea Magura Odobestilor. Cucerita in mart. 1482 de Stefan cel mare, a facut parte apoi din sistemul defensiv al Moldovei.

PANORAMA s. f. 1. priveliste de natura cu orizont larg, vazuta din departare si de la inaltime. 2. (fig.) expunere generala a unui subiect vast; fresca. 3. tablou mare aplicat pe peretele unei incaperi rotunde, care primeste lumina de sus, dand spectatorului aflat in mijlocul incaperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) cladirea insasi. 4. spectacol de balci cu scamatorii; acrobatii etc. 5. panoptic (2). (< fr. panorama, germ. Panorama)

ARGEL (BRODINA), pas de inaltime in N Carpatilor Orientali, peste muntii ce leaga Obcina mare de Obcina Feredeului, intre valea Moldovitei si Brodinei, la 1.100 m alt. Mijloceste legatura (drum judetean nemodernizat) intre localit. Vama si Brodina.

PARAPANTA, parapante, s. f. Parasuta usoara, in forma de aripi, usor manevrabila, cu care se practica lansari de pe o inaltime si se incearca plutirea pe o distanta cat mai mare. – Din fr. parapante.

KARELIA 1. Republica in NV Federatiei Ruse (din 1991); 172,4 mii km²; 794,2 mii loc. (1994). Cap.: Petrozavodsk. Expl. forestiere, de fosforite, nichel, cupru si min. de fier. Cresterea renilor. Vanatoare, pescuit. Intemeiata la 8 iun. 1920. Locuitorii (kareli), de religie ortodoxa, vorbesc o limba din familia uralica, ramura fino-ugrica. 2. Istmul Kareliei, istm situat intre G. Finic (la V) si L. Lagoda (la E), pe terit. Federatiei Ruse, cu latimea max. de 105 km si inaltimi cuprinse intre 50 si 173 m. Are numeroase lacuri (cel mai mare: Vuoksa). Orase pr.: Sankt Petersburg, Viborg, Sestroretk.

GEOTUMOARE s. f. proeminenta de mari dimensiuni a scoartei terestre, rezultata printr-o puternica miscare de inaltime. (< fr. geotumeur)

CARLSBAD, mare pestera in SV S.U.A. (New Mexico), in M-tii Guadalupe. Lungime: 33 km; ad. max.: 313 m. Pestera cu cea mai mare sala din lume (Big Room – 1,2 km lungime, 200 m latime, 87 m inaltime). Parc national.

ALTITUDINE ~i f. inaltime a unui punct de pe suprafata Pamantului in raport cu nivelul marii. ~ absoluta. /<lat. altitudo, ~inis, fr. altitude

NIVEL¹ ~uri n. 1) inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

PANORAMA ~e f. 1) Priveliste vasta, care poate fi contemplata din departare si de la inaltime; vedere circulara. 2) fig. Viziune de ansamblu. ~a istoriei literare. 3) Tablou de mari dimensiuni cu obiecte in relief in prim-plan, executat pe peretele unei incaperi circulare, iluminat intr-un anumit fel si destinat a fi privit din centru. 4) Cladire circulara in care este expus un asemenea tablou. 5) Spectacol de balci cu participarea scamatorilor, acrobatilor si a animalelor exotice. 6) Expozitie a figurilor de ceara; panoptic. /<fr. panorama, germ. Panorama

PANORAMA s.f. 1. Priveliste naturala (vazuta din departare, de la inaltime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; fresca. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei incaperi rotunde, care primeste lumina de sus, dand spectatorului aflat in mijlocul incaperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) cladire in care exista un asemenea tablou. 3. Spectacol de balci cu scamatorii, acrobatii etc. [Var. panarama s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].

ASO SAN, vulcan in centrul ins. Kyushu (Japonia), la NE de Kumamoto. Alt.: 1.592 m. Vulcanul cu cel mai mare crater din lume (114 km circumferinta, 27 km N-S, pereti de 610 m inaltime, 5 conuri interne). Unul dintre cei mai activi vulcani de pe glob (111 eruptii in perioada 796-1958).

ALTITUDINE, altitudini, s. f. inaltimea unui punct de pe suprafata pamantului considerata in raport cu nivelul marii. – Fr. altitude (lat. lit. altitudo, -inis).

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcatura constand din saci plini cu nisip, pietris etc., care asigura echilibrul unei nave sau ajuta la reglarea inaltimii unui aerostat; lest. ♦ Compartiment inchis care se umple cu apa de mare sau cu aer, pentru a ingreuia sau a usura un submarin in vederea scufundarii sau ridicarii lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor; povara. 2. Strat de pietris care se asaza sub traversele unei linii ferate, pentru a forma un pat elastic; amestec de pietris si de nisip, intrebuintat la diferite lucrari tehnice (prepararea betoanelor, pietruirea soselelor). – Fr. ballast.

ALTITUDINE, altitudini, s. f. inaltime a unui punct de pe suprafata pamantului, considerata in raport cu nivelul marii sau fata de alt punct de pe suprafata terestra. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude.

PARASUTA, parasute, s. f. Dispozitiv in forma de umbrela sau de dreptunghi, cu suprafata mare, folosit pentru reducerea vitezei de cadere a unui corp lansat de la inaltime, de obicei dintr-un avion in zbor. ◊ Parasuta luminoasa = parasuta cu care se lanseaza un material pe baza de magneziu, care se aprinde in cadere, luminand puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoastere etc. – Din fr. parachute.

IBEX (‹ lat.) s. m. Capra salbatica originara din reg. muntoase ale Europei, Asiei si Africii de Nord (Capra ibex). Are coarne mari si curbate, blana de culoare gri-maronie (vara) si galben-maronie (iarna), inaltimea de c. 1 m si greutatea de c. 90 kg. Spre deosebire de femela, masculii au un smoc lung de par in barba.

deal (ea dift.) n., pl. dealuri (vsl. delu, parte pre-delu, hotar [de aici Predeal]. V. deinita). Magura, colnic, inaltime de pamint mai mica de cit muntele. Vest. Podgorie: Dealu mare, Dealu Dragasanilor. La deal, in sus, suind, in opoz. cu la vale: caru, corabia merge greu la deal. Greu la deal, rau la vale, e dificil in ori-ce caz. Ce mai la deal, la vale?, ce mai perdem timpu degeaba? Sa ne punem pe lucru!

ALTITUDINE s.f. inaltimea pe care o are un punct de pe Pamant in raport cu nivelul marii. ♦ Altitudinea unui astru = arcul de cerc vertical masurat de la orizontul astronomic pana la pozitia astrului pe bolta cereasca. [Cf. fr. altitude, lat. altitudo].

QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS (lat.) si bunul Homer mai atipeste uneori – Horatiu, „Ars poetica”, 359. Chiar si in opera genialului rapsod se gasesc unele neglijente. Orice mare scriitor poate fi autorul unor carti sau pagini care sa nu fie la inaltimea talentului sau.

MARIE, marii, s. f. (Inv.) 1. (Urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Termen de reverenta la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; inaltime, domnie, maiestate. 2. Situatie inalta, rang, demnitate, putere. ♦ Slava, onoare, cinste, glorie. 3. Ingamfare, trufie, mandrie, fala. – mare + suf. -ie.

RAPID, -A, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se misca, se desfasoara, se executa cu repeziciune. ◊ Tren rapid (si substantivat, n.) = tren care circula cu viteza mare si care opreste numai in statiile importante. II. S. n. 1. Canal cu panta mai mare decat panta critica si care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. 2. (Geol.) Cataracta (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.

ARMAND, Aven ~, aven in S Frantei centrale, in Masivul Central Francez; 75 m ad. Pestera cu cea mai mare stalagmita din lume (29 m) situata intr-o sala de 100 m lungime, 50 m latime si 35 m inaltime. Turism.

PANORAMA, panorame, s. f. 1. Priveliste din natura cu orizont larg, vazuta de departe si de la inaltime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrata unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii romane. 2. Tablou de proportii mari desfasurat de jur imprejurul unei incaperi circulare si iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel incat spectatorul aflat in mijlocul incaperii, in semiobscuritate, sa aiba iluzia unei imagini reale; p. ext. cladire circulara in care se afla un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de balci cu scamatorii, acrobatii, expozitie de animale exotice etc.; p. ext. baraca, constructie, amenajare in care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarama s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

TALIE ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; mijloc; brau; cingatoare. 2) (la obiectele de imbracaminte) Parte care acopera aceasta regiune a corpului. 3) inaltime a corpului la om. 4) Marime dupa care se confectioneaza imbracamintea; tip standard al unei serii de confectii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuala; nivel intelectual. 6) Marime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

RAPID, -A I. adj. (si adv.) care se petrece, se executa cu repeziciune; repede. ◊ foarte inclinat, pieptis. ♦ tren ~ (si s. n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. II. s. n. 1. canal cu panta accentuata care racordeaza doua inaltimi diferite. ◊ sector al unui curs de apa cu panta foarte accentuata. 2. suprafata puternic inclinata, abrupta; povarnis. 3. (geol.) cataracta. (< fr. rapide, lat. rapidus)

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

LACHLAN [laklən], rau in SE Australiei, afl. dr. al lui Murrumbidgee in aval de Oxley; 1.484 km. Izv. din M-tii Marii Cumpene de Ape (Great Dividing Range) si strabate campia Murray. Pe cursul superior s-a construit barajul Wyangala (58 m inaltime si 305 m lungime), datorita caruia s-a format lacul cu acelasi nume. Seaca partial vara. Primul rau din Australia, descoperit si explorat intre 1815 si 1817 de catre George William Evans si numit astfel in onoarea lui Macquarie L., guvernator al statului New South Wales.

LUNGI, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) intinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flamand. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se inalta, a creste in inaltime. 2. Refl. (Fam.) A se intinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o mancare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decat trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.

SIRENA s. f. I. 1. (mit.) fiinta fabuloasa cu cap de femeie si trup de peste sau de pasare, care ademenea, prin cantecele ei, pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. 2. (fig.) femeie seducatoare. II. 1. aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. aparat in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. (< fr. sirene, it. sirena, lat. siren)

adincime f. Calitatea de a fi adinc, profunditate: adincimea unui riu. Una din cele trei dimensiuni ale corpurilor (sin. cu inaltime, une-ori cu lungime: aceasta curte are 20 de metri de latime si 30 de adincime sau o adincime de...). Fig. Multa stiinta, mare pricepere: adincime de idei. Impenetrabilitate: adincimea judecatilor lui Dumnezeu.

OCNITA 1. Com. in jud. Dambovita, situata intr-o mica depresiune, in Subcarpatii Ialomitei, pe raul Slanic (afluent la Ialomitei); 4.520 loc. (2003). Expl. de petrol. Biserica Sf. Nicolae (1852). 2. Localitate componenta a orasului Ocnele Mari (jud. Valcea), pe terit. careia a fost descoperita (1964) un complex de asezari civile din epoca La Tene, aflate in jurul unor inaltimi fortificate cu terase, palisade si turnuri de aparare (sec. 1 i.Hr.-sec. 1 d. Hr.). In una dintre asezari aiu fost gasite mai multe fragmente ceramice, cu inscriptii in alfabetul latin. Complexul de la O. a fost identificat cu centrul tribal al geto-dacilor, Buridava.

RAPID, -A adj. Care se petrece intr-un timp scurt; care se misca, care are loc repede. ♦ Foarte inclinat, pieptis. ♦ Tren rapid (si s.n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. // s.f. Canal care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. ♦ Parte a unui curs de apa cu panta foarte accentuata. ♦ Povarnis, suprafata puternic inclinata, abrupta; repezis. [< fr. rapide].

SIRENA s.f. I. (Mit.) Fiinta fabuloasa, jumatate femeie si jumatate peste, care ademenea prin cantecele ei pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducatoare. II. 1. Aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. Aparat folosit in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. [< fr. sirene, it. sirena, cf. lat. siren].

PRAVALI, pravalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) inclina, a (se) apleca intr-o parte; a (se) rasturna, a (se) rostogoli; a cadea sau a face sa cada, a (se) arunca in adancime, a (se) prabusi, a (se) tranti. ♦ Refl. A fugi in goana mare, a se napusti la vale; a se repezi spre ceva, a tabari, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, cazand de la inaltime; a se revarsa, a se intinde. ♦ Refl. Fig. A se intinde, a se raspandi, a se imprastia. ♦ Tranz. A arunca; a azvarli. 2. Refl. (Despre vant, furtuna, ploaie etc.) A se dezlantui cu putere, a se porni cu violenta. 3. Tranz. si refl. A (se) surpa, a (se) narui, a (se) darama, a (se) prabusi. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

CHINEZESC, -EASCA (‹ chinez) adj. Chinez (2). ◊ marele Zid c. = constructie uriasa, ridicata incepind cu sec. 3 i. Hr., ca masura de aparare impotriva invaziilor hunilor; forma sa actuala, de peste 3.000 km lungime si 10 m inaltime, dateaza din sec. 15-16, din timpul dinastiei Ming, si este singura constructie realizata de om care se vede de pe Luna; fig. stavila, opreliste.

MERIDIAN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pamantesc si determina gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. Intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta meridiana = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiana = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. meridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiaza].

cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! Cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om rau, femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.

OLD FAITHFUL [əuld fəiθful] („Batranul fidel”), celebru gheizer din NV S.U.A., in parcul national Yellowstone, in cadrul celei mai mari concentrari de gheizere din lume (c. 300). Are o medie de eruptie de 65 minute (rareori +/- 21 minute), fiind gheizerul cu cele mai constante eruptii din lume (45-55 mii de litri de apa si aburi la o inaltime intre 27 si 54,8 m). Denumirea i-a fost data (1870) de catre generalul Henry D. Wasburn in timpul expeditiei de cercetare a parcului.

NIVEL s. n. I. 1. inaltime a unui loc, obiect etc. in raport cu un plan orizontal de referinta. ◊ cota a suprafetei libere a unei ape, masurata fata de un plan orizontal de referinta sau fata de nivelul zero al marii. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafica a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensiva a unei marimi, in raport cu o valoare de referinta. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o marime, o activitate; situatie, treapta; etapa; indice. II. nivelmetru. (< nivela)

ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. Baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

inaltime ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. Pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

ROMANATI, subunitate a Campiei Olteniei, situata in SE acesteia, intre piemontul Oltetului (la N), raul Olt (E), fl. Dunarea (S) si raul Jiu (V), extinsa pe terit. jud. Dolj si Olt. Lungimea si lat. max. sunt aprox. egale (c. 80 km). Este formata din mai multe campuri, relativ netede, cu inaltimi ce scad treptat de la N la S (de la 140-150 m la 40-60 m), precum si din terasele si luncile Jiului, Oltului si Dunarii. In partea de S, terasele sunt ocupate, partial, de nisipuri, mai ales in sectorul Dabuleni-Ostroveni. Sistemul de irigatii partial repus in functiune. In perimetrul celei mai mari parti a C. Romanati a existat pana in 1950, jud. Romanati (3.560 km²; 296.536 loc., 1 iul. 1937), cu 5 plasi, 3 orase si 252 de sate. Este una dintre cele mai originale zone etnografice, in cadrul careia se remarca scoartele bogat decorate cu modele policrome, tesaturile, lazile de zestre, vasele ceramice (in special cele de Oboga), obiectele de port popular femeiesc (camasa cu poale, valnicul sau zavelciul, betelele, cojocul s.a.).

polata, polate si polati, s.f. (inv. si reg.) 1. palat domnesc sau imparatesc; curte domneasca, princiara sau imparateasca; sala, camera mare intr-un palat. 2. incapere mica pe langa o casa taraneasca; camara, chelar; magazie, sopron. 3. camera mica de locuit in casele taranesti. 4. prisaca, stupina. 5. perete de legatura intre casa si o alta cladire alaturata. 6. streasina de casa; bucata de scandura asezata la streasina casei. 7. portiune dintr-un gard de scanduri. 8. schela care serveste ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime. 9. (in forma: polatie) avut, zestre, calabalac. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (in forma: poladie) populatie a unui tinut sau a unei tari.

MERIDIAN, -A I. adj. referitor la un meridian. ♦ cerc ~ = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (II, 1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta ~a = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie ~a = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan ~ = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ ~ ceresc = cercul mare din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. 3. (in acupunctura) linie imaginara a suprafetei pielii care uneste diferite puncte corespunzand unui anumit organ. II. s. f. 1. intersectie a unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ (astr.) a locului = intersectia planului meridian cu planul orizontal intr-un loc dat; linie meridiana. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spatar si brate inegale, care tine loc de sezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. meridien)

A RASARI rasar intranz. 1) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a aparea. ◊ ~ ca ciupercile (dupa ploaie) a aparea repede si in numar mare. Seamana, dar nu rasare se spune despre lucruri sau despre persoane intre care nu este nici o asemanare. 2) (despre astri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-si face brusc aparitia; a se arata; a se isca; a se ivi. ~ ca din pamant. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul; a aparea. Rasar orase noi. 5) (despre copii) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a se salta. 6) pop. A se ridica in picioare (cu repeziciune). ◊ ~ din somn a tresari. 7) rar (despre aluat) A creste in timpul dospirii. /<lat. resalire

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs

TRESTIE, trestii, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra