CHENAR, chenare, s. n. Margine (lucrata, desenata, sculptata etc.) pe care o are de jur imprejur un obiect si care de obicei serveste ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. - Din tc. kenar.

GULER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de imbracaminte care acopera de jur imprejur gatul sau cu care se termina o haina la gat. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forta; b) a cere cuiva socoteala pentru cele facute. ♦ Fasie de panza, de obicei scrobita, care se pune in jurul gatului (la barbati), prinzandu-se (cu butoni, nasturi) de camasa. 2. Spuma care se formeaza la gura paharului de bere. 3. Portiune dintr-o piesa cilindrica, conica etc. cu diametrul mai mare decat restul piesei. – Din magh. galler.

INTRACOLINAR, -A, intracolinari, -e, adj. Care este situat intre coline; dominat de jur imprejur de coline. – Intra¹- + colinar.

IMPREJMUIT², -A, imprejmuiti, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este inchis de jur imprejur (cu gard); ingradit. – V. imprejmui.

IMPREJUR adv. In (sau pe) locul inconjurator; in jur. ◊ Loc. adv. (De) jur imprejur = din (sau in) toate partile, in jur. ◊ Expr. (La) stanga-mprejur! comanda (militara) de intoarcere indarat prin invartire de 180° spre stanga. – In + pre + jur.

IMPREjura, imprejur, vb. I. Tranz. (Inv.) A ocoli de jur imprejur, a cuprinde din toate partile; a inconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoara etc. trecuta imprejur; a incinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din imprejur.

INCONjuraTOR, -OARE, inconjuratori, -oare, adj. Care se afla de jur imprejur, care inconjura. – Inconjura + suf. -ator.

INFASURA, infasor, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi strans de jur imprejur cu o panza, cu o invelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a invalui. 3. Tranz. si refl. A (se) incolaci. ♦ Tranz. A depana (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se invarti de colo pana colo; a da tarcoale. [Prez. ind. si: infasur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

JUR², jururi, s. n. Spatiu in mijlocul caruia se afla cineva sau ceva; imprejurime; vecinatate. ◊ Loc. adv. In (sau prin) jur = in (sau prin) preajma, alaturi, prin apropiere, imprejur. Din jur = din imprejurimi, dimprejur. (De) jur imprejur = din (sau in) toate partile. ◊ Loc. prep. In jurul... = a) in preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ in..., cam pe la... Prin jurul... = in apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe langa, din preajma... (De) jur imprejurul... = in preajma... – Lat. gyrus.

FALBALA, falbalale, s. f. (Inv.) Fasie mai lata (de stofa, dantela etc.) care impodobea de jur imprejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala.

CIRCULAR, -A, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. In forma de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferastrau circular (si substantivat, n.) = ferastrau mecanic cu panza in forma unui disc dintat, care taie invartindu-se in jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur imprejur. 2. Adj., s. f. (Dispozitie, directiva, ordin de serviciu) care a fost trimis in scris, pentru a fi aplicat de cei in subordine. – Din fr. circulaire.

CIRCUMCIZIE, circumcizii, s. f. Taiere rituala a preputului de jur imprejur, practicata de unele popoare orientale. [Var.: circumciziune s. f.] – Din lat. circumcisio.

TAMBURINA, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmica a dansului in Spania, Italia si in Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea intinsa pe o singura parte si cu placi de metal sau cu zurgalai de jur imprejur. [Var.: tamburin s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

TARCOL, tarcoale, s. n. (In expr.) A da tarcoale (sau rar, un tarcol) = a se invarti in preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur imprejur. – Din bg. tarkalo „cerc, roata”.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

de jur imprejur loc. adv.

CIRCUMTERESTRU ~stra (~stri, ~stre) 1) Care cuprinde Pamantul de jur imprejur. Orbita ~stra. 2) Care se efectueaza in jurul Pamantului. Zbor ~. /<fr. circumterrestre

DAIREA ~ele f. Instrument muzical de percutie oriental, constand dintr-o toba portativa de dimensiuni mici, cu pielea intinsa pe o singura parte, prevazut de jur imprejur cu placi de metal sau cu zurgalai; tamburina. [Sil. dai-rea] /< turc. daire

FUNDATURA ~i f. 1) Drum inchis la un capat (care intrerupe continuitatea circulatiei). 2) Parte a unei localitati aflata departe de centru. 3) Localitate izolata, aflata intr-un loc adancit, inchis de jur imprejur (de paduri, dealuri etc.). 4) Loc in adancul unei paduri. /a [in]funda + suf. ~atura

A IMPREjura imprejur tranz. 1) inv. A cuprinde din toate partile; a incercui; a inconjura; a imprejmui; a impresura. 2) pop. A ocoli de jur imprejur. /Din imprejur

INCHEIETOARE¹ ~ori f. rar Lat sau taietura in stofa, tivita de jur imprejur, prin care se trece nasturele; cheotoare; butoniera. ~ la o haina. /a incheia + suf. ~toare

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

A INCONjura inconjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur imprejur. ~ Pamantul. 2) A cuprinde de jur imprejur (ca intr-un cerc); a incercui; a imprejmui; a impresura. Muntii inconjoara campia. 2. intranz. 1) A trai in anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult pana la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Si inconjor] /in + inv. a conjura

INCONjuraTOR ~oare (~ori, ~oare) Care inconjoara; dispus de jur imprejur; imprejmuitor. /a inconjura + suf. ~ator

A INFASURA infasor tranz. 1) A face sa se infasoare; a invalatuci; a incolaci. ~ ata pe mosor. 2) A inveli de jur imprejur; a invalatuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate partile; a cotropi; a invalura; a invalui. Valea s-a ~t in umbra. /<lat. infasciolare

A INLANTUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A pune in lanturi; a fereca; a lega. 2) fig. A tine ca in lanturi; a impiedica sa se manifeste. 3) A cuprinde de jur imprejur. 4) fig. A pune stapanire pe deplin; a subjuga; a robi; a cuceri; a captiva. 5) A face sa se inlantuiasca. /in + lant

A INVALATUCI ~esc tranz. 1) A face sa se invalatuceasca; a infasura; a incolaci. 2) A inveli de jur imprejur; a infasura. /in + valatuc

A INVELI ~esc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur imprejur. 2) (urzeala) A infasura pe sulul dinapoi al razboiului de tesut. /in + sl. valiti

OTROCOL ~oale n. : A face (sau a da) ~ a) a face un ocol; a inconjura; b) a umbla de jur imprejur. [Sil. -tro-] /cf. rotocol, tarcol

TAMBURINA ~e f. Toba portativa de dimensiuni mici, care se bate cu mana, avand pielea intinsa pe o singura parte si prevazuta de jur imprejur cu placi de metal sau cu zurgalai; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino

A TARCUI ~iesc tranz. 1) (vite, oi etc.) A inchide intr-un tarc. 2) A prevedea cu un tarc (de jur imprejur); a ingradi. /tarc + suf. ~ui

A ZIDUI ~iesc tranz. rar A inchide cu un zid (de jur imprejur). /zid + suf. ~ui

CIRCULAR, -A adj. 1. In forma de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur imprejur. 2. (si s.f.) (Ordin, dispozitie) care se transmite in aceeasi forma la mai multe institutii, persoane etc. // s.n. 1. Ferastrau in forma de disc, care taie prin invartire in jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acopera peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].

OCHI s.n. In gastronomie, preparat culinar dintr-un ou intreg, desfacut din coaja, prajit in tigaie sau la capac, fara a fi amestecat, astfel incat galbenusul sa ramana intreg in mijlocul albusului coagulat de jur imprejur; (la pl.) ochiuri romanesti = oua intregi, desfacute din coaja si fierte in apa cu otet, astfel incat galbenusul sa fie invelit de albusul coagulat, numite si oua posate (din fr. poche = buzunar).

VITRINA s.f. 1. Spatiu amenajat intr-un magazin destinat expunerii de marfuri care sa poata fi vazute din strada. 2. Dulapior cu geamuri (de jur imprejur), in care se tin diferite obiecte (carti, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine].

prestavili, prestavilesc, vb. IV (inv. si reg.) a rostogoli de jur imprejur.

CIRCULAR, -A I. adj. in forma de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur imprejur. II. s. f. ordin, dispozitie care se transmite in aceeasi forma la mai multe institutii, persoane etc. III. s. n. 1. ferastrau in forma de disc. 2. (teatru) fundal care acopera peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)

COLUMNA LUI TRAIAN, monument aflat la Roma, in Forumul lui Traian; ridicat in 113 d. Hr., de catre Apolodor din Damasc, din ordinul imparatului Traian, in amintirea victoriilor repurtate impotriva dacilor. Inaltata de 29,78 m, este acoperita de jur imprejur cu un basorelir in spirala, care constituie una dintre importantele surse arheologice pentru studiul razboaielor daco-romane. O copie desfasurata a basoreliefurilor Columnei se gaseste expusa la Muzeul de Istorie Nationala a Romaniei (Bucuresti).

INCONjura, inconjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi asezat, a sta de jur imprejurul (unei fiinte sau al unui lucru); a incercui. ♦ A incercui cu forte armate; a impresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna in jurul sau, a trai in societate in tovarasia cuiva. 2. A imprejmui cu gard. ♦ A cuprinde intr-un cerc, a trasa o linie imprejur, a incercui. 3. A merge spre o tinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. si; inconjor. – Var.: incunjura vb. I] – In + conjura (inv. „a inconjura” < lat.).

GHEB¹, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoasa (la om). 2. Ridicatura de teren in forma de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul galbui sau brun, avand de jur-imprejur un inel alb, si cu palaria galbena-bruna (Armillaria mellea). ◊ Ghebe de brad = ciuperca comestibila cu palaria alba, subtire, carnoasa si cu piciorul lung si subtire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de padure = ciuperca comestibila cu palaria rosiatica ori bruna, catifelata (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (forma metatezata a lui *gibb(u)lus < gibbus).

PRIMPREjur adv., prep. (Local) 1. Adv. Prin apropiere, din (sau in) vecinatate; in jur, imprejur. 2. Prep. (Art.) In jurul, (de jur) imprejurul. – Prin + pre² + jur.

OCOLI, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A strabate o distanta facand un ocol; a merge de jur-imprejur, a inconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita sa atingi sau sa lovesti pe cineva sau ceva, ferindu-te intr-o parte, facand un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu inconjur, a divaga. ◊ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita sa intalnesti pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lasa ceva (in mod intentionat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A pune gard imprejurul unui loc; a imprejmui, a ingradi. ♦ Fig. (Inv. si reg.) A apara, a proteja, a ocroti. ♦ (Inv. si reg.) A incercui din toate partile, a impresura, a asedia. – Din ocol.

RATUTIS adv. (Reg.) De jur-imprejur. – Ratuti + suf. -is.

jur-imprejur loc. adv.

PLAPUMA plapumi f. Invelitoare groasa pentru dormit, confectionata din doua bucati de tesatura, cusute de jur-imprejur, intre care se pune un strat de lana, de puf sau de vata, prins printre cusaturi (ornamentale). ◊ Intinde-te cat ti-i ~a actioneaza in limitele posibilitatilor pe care le ai. [G.-D. plapumii] /<ngr. paploma

ECLISA s. f. 1. placa de lemn, de metal etc. care serveste la innadirea a doua piese alaturate prin suruburi, nituri sau sudura. 2. partea laterala a unui instrument cu coarde, care leaga de jur-imprejur cele doua fete. (< fr. eclisse)

inconjura (inconjur, inconjurat), vb. – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A imprejmui, a strajui. – 3. A asedia, a incercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o tinta pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Puscariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, incunjura, var. destul de frecventa, a suferit o disimilatie; cf. jur, imprejur. – Der. inconjurator, adj. (care inconjura); inconjurime, s. f. (imprejurime).

INDICIU, indicii, s. n. Semn (aparent) dupa care se deduce existenta unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovada concreta dupa care se poate recunoaste un obiect, o fiinta sau un fenomen. ♦ (jur.) Fapta, imprejurare, situatie, care, privita in legatura cu alte fapte, imprejurari sau situatii, poate servi ca proba intr-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri dupa fr. indice).

DIMPREjur adv. Din imprejurimi; din jur. /de + imprejur

INDICIU ~i n. 1) Particularitate dupa care poate fi recunoscut un obiect sau fenomen. 2) Semn dupa care se deduce existenta unui obiect sau fenomen. 3) jur. Fapta, imprejurare, situatie care poate servi ca proba intr-un proces. [sil. -ciu] /<lat. indicium, fr. indice

INDICIU s. n. semn, dovada concreta potrivit careia se poate deduce existenta unui lucru. ◊ particularitate dupa care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) fapta, imprejurare care poate servi ca proba intr-un proces. (< lat. indicium, dupa fr. indice)

DIMPREjur adv., adj. invar. – Din jur, din vecinatate. – De⁴ + imprejur.

ALEATORIU, -IE, aleatorii, adj. (jur.) Care depinde de o imprejurare viitoare si nesigura, intamplator. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleator, -oare adj.] – Din fr. aleatoire, lat. aleatorius.

IMPREjur s. v. apropiere, imprejurime, jur, preajma, vecinatate.

IMPREjurUL prep. (urmat de un substantiv in genitiv sau de un substitut al acestuia, exprima un raport spatial concretizand locul, spatiul din jurul cuiva sau a ceva) In jurul. Mergeam imprejurul casei. /Din imprejur

ALEATORIU, -IE, aleatorii, adj. (jur.) Care depinde de o imprejurare viitoare si nesigura. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-]. – Fr. aleatoire (lat. lit. aleatorius).

TIRAN, -A, tirani, -e, subst., adj. 1. S. m. Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetati grecesti din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. sef de stat care conduce in mod absolut; despot. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care incearca sa-si impuna vointa in orice imprejurare, care asupreste pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din ngr. tirannos, fr. tyran.

IMPREjurUL prep. (Construit cu gen.; arata spatiul inconjurator in raport cu cineva sau cu ceva) In jurul... Se adunase lume imprejurul casei. – Din imprejur.

PERIARTERIAL, -A adj. Situat in jurul unei artere. [Cf. fr. periarteriel < gr. peri – imprejur, arteria – artera].

PERI- Element prim de compunere savanta cu sensul „in jur”. [< fr. peri-, it. peri-, cf. gr. peri – imprejur].

CIRCUMPOLAR, -A adj. Situat in jurul, in vecinatatea polilor; peripolar. [< fr. circumpolaire, cf. lat. circum – imprejur, polus – pol].

VECINATATE s. 1. (pop.) megiesie. (~ celor doua comune.) 2. apropiere, imprejurime, jur, preajma, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabat, (inv.) imprejmuire, imprejur, prejmet, prejmuire. (Prin ~.) 3. (IST.) iobagie, rumanie, serbie, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependenta a taranului s-a numit in Moldova ~ sau „vecinie”, in Transilvania „iobagie”, iar in Tara Romaneasca „rumanie”.)

PERIONIXIS s.n. (Med.) Inflamatie a zonei de piele din jurul unghiei. [Var. perionixie s.f. / < fr. perionyxis, cf. gr. peri – imprejur, onyx – unghie].

APROPIERE s. 1. (local) imprejurime, jur, preajma, vecinatate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabat, (inv.) imprejmuire, imprejur, prejmet, prejmuire. (Se afla prin ~.) 2. v. preajma. 3. v. potrivire.

CIRCUMSCRIE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a incadra, a delimita intre anumite margini, limite. 2. A face o figura in jurul altei figuri, atingand-o la margini. [P.i. circumscriu. / dupa lat. circumscribere < circum – imprejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].

IMPREjur adv. In spatiul din preajma cuiva sau a ceva; in (sau pe) locurile din jur; in jur. A se uita ~. ◊ (De) jur ~ din (sau in) toate partile; in jur. [Sil. im-pre-] /in + pre + jur

PERIPLU s.n. Calatorie pe mare in jurul Pamantului; circumnavigatie. ♦ (P. ext.) Voiaj turistic. [Pl. -uri. / cf. fr. periple, lat. periplus, gr. periplous < peri – imprejur, plein – a naviga].

PRIVILEGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligatii (catre stat), drept sau distinctie sociala care se acorda, in situatii speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, in feudalism, oraselor si manastirilor; (concr.) act prin care se acorda un avantaj, un drept, o distinctie etc. ♦ Spec. (jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalti creditori, in virtutea creantei sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; imprejurare favorabila pentru cineva. [Pl. si: (inv.) privilegiuri] – Din fr. privilege, lat. privilegium.

PREAJMA s. f. Spatiu care inconjoara pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinatatea cuiva; imprejurime, vecinatate. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) preajma = a) (local) din apropiere, din jurul; b) (temporal) din ajun(ul), dintr-un timp apropiat. ◊ Loc. adj. In (sau prin) preajma sau (loc. prep.) in (sau prin) preajma... = a) (local) imprejur(ul), primprejur(ul), in apropiere(a)...; b) (temporal) in ajun(ul), intr-un timp apropiat de... ◊ Loc. prep. Din (sau de prin) preajma = din apropierea..., de langa... ◊ Expr. A umbla in (sau prin) preajma cuiva = a umbla dupa cineva, a se tine de cineva, a da tarcoale cuiva. [Var.: (reg.) prejma, prijma s. f., preajm s. n.] – Cf. sl. prezdĩ.

CONDITIE s. f. 1. imprejurare, fapt etc. care ofera cadrul pentru aparitia unui fenomen. 2. (biol.) ~tii de mediu = totalitatea factorilor in care sunt obligate sa traiasca organismele. 3. clauza (a unei intelegeri, a unei conventii). 4. (jur.) eveniment viitor si nesigur de care depinde nasterea sau stingerea unui drept. 5. situatie sociala a cuiva. ♦ ~ fizica = nivel superior al pregatirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio)

jur² ~uri n. Spatiu in mijlocul caruia se afla cineva sau ceva. ◊ In (sau prin) ~ in apropiere; in preajma; pe aproape. In ~ul a) in preajma; in apropiere; b) referitor la...; relativ la ...; despre...; aproximativ in...; cum pe la... (De) ~ imprejur in (sau din) toate partile. /<lat. gyrus

CONDITIE, conditii, s. f. 1. Fapt, imprejurare, de care depinde aparitia unui fenomen. 2. (La pl.) Imprejurare in care se petrece un fenomen. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. si adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (jur.) Intamplare viitoare si nesigura de a carei indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. – Fr. condition.

ORIENTA, orientez, vb. I. 1. Refl. A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; p. ext. a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranz. A indrepta pe cineva intr-o anumita directie. 2. Tranz. A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele c*******e. ♦ Fig. A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Refl. A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.