ROZEANU (ADELSTEIN), Angelica (1921-2006, n. Bucuresti), sportiva romana. S-a stabilit in Israel (din 1962). Una dintre cele mai performante jucatoare de tenis de masa din Romania si din lume. Multipla campioana a Romaniei la simplu, dublu si dublu-mixt (40 de titluri), campioana europeana (sapte titluri) si mondiala (29 de medalii).

BREC², brecuri, s. n. 1. Comanda data de catre arbitrul unui meci de box atunci cand loviturile nu sunt regulamentare si la care boxerii sunt obligati sa faca cate un pas inapoi pentru a se distanta unul de altul. 2. Punct obtinut de un jucator de tenis impotriva adversarului sau atunci cand acesta are serviciul. – Din engl. break.

GHEM², ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele castigate de un jucator de tenis (dupa mai multe erori ale adversarului), in limitele unui set (1). [Scris si: game si pron. in acest caz: gheim, cf. pronuntiei din engl.] – Din engl. game.

tenisMAN, -A, tenismeni, -e, s. m. si f. jucator de tenis. [Var.: tenismen, -a, s. m. si f.] – Din fr. tenisman.

tenisMAN ~eni m. jucator de tenis. /<fr. tennisman

SAMPRAS [sæmprəs], Pete (n. 1971), jucator de tenis american. Invingator la Wimbledon (1993-1995, 1997-2000), la open-ul S.U.A. (1990, 1993, 1995, 1996) si al Australiei (1994, 1997); castigator al Masters-ului ATP (1994, 1996, 1997). Victorios in 13 turnee de mare slem, S. a fost unul dintre cei mai valorosi tenismani de la sfarsitul sec. 20.

SIMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente diferite. ◊ (s. n.) partida de tenis intre doi jucatori; single (1). 2. care nu este complicat, usor de facut, de inteles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultura. (< fr. simple)

ALEXANDRU, Maria (n. 1939, sat Plugova, jud. Caras-Severin), jucatoare romana de tenis de masa. Campioana mondiala (dublu femei – 1961, 1973, 1975), campioana europeana (simplu femei – 1966). Multipla campioana nationala.

BORG, Bjorn (n. 1956), jucator suedez de tenis. Cistigator a numeroase mari turnee internationale (Roland Garros, 1974, 1975, 1978-1981; Wimbledon 1976-1980), al Turneului Campionilor (1979, 1980) si al Cupei Davis, cu echipa Suediei (1975).

NASTASE, Ilie (n. 1946, Bucuresti), jucator roman de tenis. Castigator a numeroase mari turnee internationale (Forest Hills, 1972; Roland Garros, 1973 si la dublu, 1970, cu Ion Tiriac; Wimbledon, dublu mixt, 1970, 1971 cu Rosemary Casals si la dublu masculin, 1975, cu Jimmy Connors). Invingator la Marele Premiu FILT (1972 si 1973), multiplu castigator al Turneului Campionilor. De trei ori finalist in Cupa Davis, jucand 130 de meciuri pentru echipa Romaniei. Declarat cel mai bun sportiv al anului (1969-1971, 1973). Unul dintre cei mai talentati tenismeni ai generatiei sale, a impus un stil de joc tehnic, variat, plin de fantezie.

DEUCE s.n. (Sport) Situatie la tenis in care un jucator trebuie sa castige doua puncte consecutive spre a castiga jocul, respectiv setul. [Pron. dius. / < engl. deuce].

SIMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Proba la jocurile de tenis, disputata intre doi jucatori. 2. Usor de facut, de priceput etc. ♦ Fara ornamente, neincarcat, necautat. ♦ (Gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. Care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (Despre oameni sau manifestarile lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultura; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex].

BREC² s. n. 1. comanda data luptatorilor la box sau la catch sa se desparta, sa inceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem castigat de un jucator pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizatie melodica sau ritmica la finele unei fraze, cand se intrerupe acompaniamentul ritmic si canta numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe miscari sacadate, avand puncte comune cu gimnastica acrobatica si cu pantomina. (< amer. break)

DEUCE DIUS/ s. n. (tenis) situatie in care un jucator trebuie sa castige doua puncte sau doua jocuri consecutive spre a castiga jocul, respectiv setul. (< engl. deuce)

GHEMAVERAJ s. n. raportul intre ghemurile castigate de cei doi jucatori intr-o partida de tenis. (< engl. game average)

tenis n. Joc sportiv intre doi jucatori sau intre doua perechi de jucatori pe un teren special amenajat, constand in aruncarea mingii peste o plasa, lovind-o cu racheta. ◊ ~ de masa tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masa speciala, despartita in doua jumatati printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis

AVANTAJ s.n. 1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situatie mai buna, favorabila. 2. Superioritate (de situatie, de pozitie etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucatori cand acestia se afla fiecare la 40 de puncte. 3. Drept exceptional ; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio].

AVANTAJ s. n. 1. folos, profit, beneficiu. ◊ situatie mai buna, favorabila. ♦ ~ reciproc = principiu de baza in relatiile internationale potrivit caruia raporturile dintre state trebuie sa se intemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)nationale, sa favorizeze dezvoltarea acestora. 2. superioritate (de situatie, de pozitie etc.). ◊ (tenis) punct marcat de unul dintre jucatori cand acestia se afla fiecare la 40 de puncte. 3. drept exceptional; privilegiu, favoare. (< fr. avantage)

LOB² s. n. lovitura, in sus, la crichet si tenis, executata cat mai inalt (peste jucatorul care se afla intr-o pozitie mai avansata) si cat mai spre fundul terenului. (< engl., fr. lob)

DUBLU², -A I. adj. 1. care este de doua ori mai mare; indoit. 2. din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ◊ (s. m.) ~ baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~a = miscare neregulamentara la volei, handbal, tenis, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare, spre a sugera complexitatea realitatii. (< fr. double)

DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

tenis s.n. Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu racheta, de catre un numar par de jucatori, pe un teren despartit in doua printr-o plasa. ♦ tenis de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

SETBOL s. n. minge la tenis, volei etc. servita catre sfarsitul setului si prin care unul din jucatori poate castiga setul respectiv. (< engl. set-ball)

tenis I. s. n. joc sportiv ce se disputa intre doi sau patru jucatori, care isi trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor. ◊ ~ de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa impartita printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong. II. s. m. pl. incaltaminte de sport, din panza, cu talpi de cauciuc. (< fr., engl. tennis)

SETBOL s.n. (La tenis) Minge servita catre sfarsitul setului si prin care in mod virtual unul din jucatori poate castiga setul. [Scris si setball. / < engl. setball].

tenis (1) s. n., (2) tenisi, s. m. 1. S. n. (Si in sintagma tenis de camp) Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu rachete de catre doi sportivi sau doua perechi, pe un teren special amenajat, despartit in doua printr-o plasa joasa; sportul alb. ◊ tenis de masa = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid si cu palete, pe o masa speciala de forma dreptunghiulara, despartita in doua parti egale de un fileu, care se desfasoara intre doi jucatori sau intre doua perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) incaltaminte pentru tenis. Pereche de tenisi. – Din engl., fr. tennis.

jucator ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care practica un joc sportiv sau de noroc. ~ de tenis. 2) pop. Persoana care danseaza, care joaca; dansator. /a (se) juca + suf. ~ator

SET s.n. 1. Parte a unui meci de tenis, de volei etc., determinata de atingerea unui anumit numar de puncte inscrise in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, folosite intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. 3. Unitate de masura tipografica, egala cu 0,019598 mm. [Pl. -turi. / < engl., fr. set].