PREOLIMPIC, -A, preolimpici, -ce, adj. Care preceda jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre¹- + olimpic.

ELANODIC s.m. (Ant.) Arbitru la jocurile olimpice. [Cf. gr. hellanodikes].

ELANODIC s. m. (ant.) arbitru la jocurile olimpice. (< gr. hellanodikes)

PUGILAT s. n. 1. (ant.) lupta cu pumnii neacoperiti, la jocurile olimpice, premergatoare boxului. 2. bataie, incaierare cu pumnii. (< fr. pugilat, lat. pugilatus)

OLIMPIADA, olimpiade, s. f. 1. (In Grecia antica) Interval de patru ani dintre doua serbari succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologica conventionala. 2. Competitie sportiva internationala cu caracter complex, care are loc o data la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialitati organizat anual pe plan local si national pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

OLIMPIC, -A, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (In sintagma) jocuri olimpice = competitii sportive cu caracter periodic, practicate in Grecia antica si reluate in timpurile moderne sub forma de concursuri internationale complexe; olimpiada (2). 2. Adj. Care apartine jocurilor desfasurate in cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiada. – Din fr. olympique.

joc s. 1. v. joaca. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniada; jocuri olimpice v. olimpiada; jocuri universitare v. universiada. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)

OLIMPIADA s. (SPORT) jocuri olimpice (pl.).

CAMPIONAT ~e n. Competitie sportiva oficiala, organizata pentru evidentierea invingatorilor intr-o anumita proba sportiva. ~ul tarii. ~ al jocurilor olimpice. [Sil. -pi-o-] /<it. campionato

OLIMPIADA ~e f. 1) (in Grecia antica) Perioada de patru ani dintre doua jocuri olimpice. 2) Competitie sportiva internationala complexa, organizata o data la patru ani; editie ordinara a jocurilor olimpice. 3) Concurs intre elevi la diverse obiecte de invatamant. 4) Trecere in revista a activitatii artistilor amatori. [G.-D. olimpiadei; Sil. -pi-a-] /<ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade

OLIMPIADA s.f. 1. (In Grecia antica) Intreceri si jocuri sportive care erau organizate in onoarea lui Zeus in cetatea Olimpia, la care participau concurenti din intreaga Grecie. ♦ Perioada de patru ani care se scurgea intre doua serbari ale jocurilor olimpice si care a servit ca unitate de timp intre anii 775 i.e.n. si 392 e.n. 2. Competitie sportiva internationala care are loc din patru in patru ani; jocuri olimpice. ♦ (p. ext.) concurs international de matematica, fizica etc. organizat anual sau o data la doi ani pentru elevii din invatamantul liceal. [Pron. -pi-a-. / < fr. olympiade, cf. lat., gr. olympias].

OLIMPIC, -A adj. 1. Olimpian. 2. Jocuri olimpice = olimpiada (1,2). 3. Referitor la jocurile desfasurate in cadrul unei olimpiade. // s.m. si f. Participant la o olimpiada. [< fr. olympique, cf. Olimp – cel mai mare munte din Peninsula Balcanica, socotit de greci resedinta zeilor].

OLIMPIADA s. f. 1. (la grecii antici) perioada de patru ani intre doua jocuri olimpice. 2. competitie sportiva internationala care se organizeaza din patru in patru ani; jocuri olimpice. 3. concurs pe materii, organizat anual pentru elevii din invatamantul liceal. (< gr. olympiada, fr. olympiade, germ. Olympiade)

OLIMPISM s. n. ansamblu de organizatii ale jocurilor olimpice. (< fr. olympisme)

PREOLIMPIC, -A adj. care are loc inaintea jocurilor olimpice. (< fr. preolympique)

CALGARY [kælgəri], oras in S Canadei (Alberta), la poalele M-tilor Stincosi; 724,8 mii loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Centrul unui mare bazin de expl. a petrolului si gazelor naturale. Piata pentru griu si vite. Metalurgie; prelucr. petrolului. Ind. lemnului, mat. de constr. (ciment, caramizi), chimica, a carnii. Universitate. Locul de desfasurare a celei de-a XIII-a editii a jocurilor olimpice de iarna (1988).

ZEUS (in mitologia greaca), divinitate suprema, „tatal zeilor si al oamenilor”, Zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Fiu al Geei si al lui Cronos, l-a detronat pe tatal sau, instaurand stapanirea zeilor olimpieni. Tatal lui Apolo, al Atenei si al lui Artemis, al lui Ares si Hefaistos si a numerosi eroi (semizei), dintre care cel mai cunoscut este Heracles. Reprezentat cu o coroana din frunze de maslin sau stejar, tinand in mana un sceptru cu capul lui Nike (Victoria) si la picioare avand un vultur. I-au fost inchinate temple in Dikte (Creta), Olimpus (Tesalia), Dodona (Epir), Olimpia (Elida), unde se tineau jocurile olimpice si unde Fidias ii inaltase, in templul sau, o statuie-colos, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Identificat la romani cu Jupiter.

COMANECI, Nadia (n. 1961, Onesti), gimnasta romana. Campioana europeana absoluta (1975, Skien – cea mai tinara din istoria gimnasticii, 1977, Praga si 1979, Copenhaga), Laureata a jocurilor olimpice de la Montreal (1976: trei medalii de aur la individual compus, paralele inegale si birna; una de argint si una de bronz) si de la Moscova (1980: doua medalii de aur, la birna si la sol, doua de argint). Campioana mondiala universitara (1981, Bucuresti). Considerata una dintre cele mai mari gimnaste ale tuturor timpurilor, a prezentat in exercitiile sale elemente noi, care ii poarta numele. Ordinul Olimpic (1984).

COMITETUL INTERNATIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al miscarii olimpice internationale avind atributia de a asigura desfasurarea regulata a jocurilor olimpice, de a incuraja organizarea competitiilor de amatori, de a orienta si a mentine sportul in spiritul idealului olimpic, incurajind si consolidind prietenia intre sportivii tuturor tarilor. A fost infiintat la 23 iunie de Pierre de Coubertin. Este alcatuit din membri ai comitetelor nationale olimpice, afiliate lui.

CORTINA D’AMPEZZO [dampeto], oras in N Alpilor Dolomiti, la 1.210 m alt.; 8,5 mii loc. (1983). Renumita statiune turistica si a sporturilor de iarna. Aici s-a desfasurat a VII-a editie a jocurilor olimpice de iarna (1956).

COUBERTIN [cubertẽ], Pierre de (1863-1937), pedagog si istoric francez. Initiator al jocurilor olimpice moderne. Presedinte al C.I.O. (1896-1925). Presedinte al C.I.O. (1896-1925).

CUTOV, Simion (1952-1993, m. Smirdanu Nou, jud. Tulcea), boxer roman (categoria semiusoara). Dublu campion european (1973, 1975), medaliat de argint la campionatele mondiale (1974) si la jocurile olimpice (Montreal, 1976).

SARBU, Iosif (1925-1964, n. Sibot, jud. Alba), sportiv roman. A concurat (Helsinki, 1952) la proba de arma libera, castigand prima medalie de aur din istoria participarii Romaniei la jocurile olimpice de Vara.

olimpic, -A I. adj. 1. olimpian. 2. jocuri e = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru in patru ani in Olimpia (Peloponez) in cinstea lui Zeus, reluate in timpurile noastre sub forma de competitii internationale complexe; olimpiada (2). 3.referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade. II. s. m. participant la o olimpiada. (< fr. olympique, lat. olympicus, gr. olympikos)

olimpic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de Olimp; propriu Olimpului. ◊ jocuri ~ce a) competitii sportive in cinstea lui Zeus, organizate in Grecia antica o data la patru ani; b) competitii sportive cu aceeasi periodi-citate, organizate in perioada moderna. 2) fig. v. OLIMPIAN. /<fr. olimpique

joc ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus