A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

CARTE, carti, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tiparita si legata sau brosata in volum. ◊ Carte albastra (sau alba, neagra etc.) = publicatie oficiala a unui guvern care contine documente justificative privitoare la o problema politica. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om invatat; a vorbi asa cum trebuie; a face caz de eruditia sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de invatat. Cum scrie la carte = asa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoana care citeste, studiaza mult; carturar. ♦ Diviziune mai mare decat un capitol a unei scrieri de proportii mari. 2. Fig. Cunostinte de scriere si de citire; invatatura, stiinta, cultura. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atesta sau confera unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ◊ Carte de munca = carnet de munca. 2. Bucata de carton, cu insemnari scrise sau tiparite, careia i se dau diferite intrebuintari: pentru corespondenta (carte postala), ca permis de intrare la un concert, la o biblioteca (carte de intrare), indicand numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizita) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferentiate dupa culorile, semnele si figurile imprimate pe ele si intrebuintate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cartile pe fata = a-si arata gandurile sau planurile, a spune adevarul. A(-si) juca ultima carte = a face o ultima incercare (riscand) in vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile si a se avanta cu toate riscurile intr-o confruntare (desperata) in scopul atingerii unui ideal. A da in carti = A pretinde ca ghiceste viitorul cu ajutorul cartilor de joc. III. (Inv. si pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovada. ◊ Carte de judecata = hotarare, sentinta judecatoreasca. – Refacut din carti (pl. lui *carta < lat. charta), prin analogie cu parte-parti; (II) din fr. carte.

CASTIGA, castig, vb. I. 1. Tranz. A obtine bani sau alte bunuri materiale (prin munca, prin speculatii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobandi, a obtine experienta, cunostinte etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Castigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obtine, a cuceri victoria (intr-o competitie sportiva, intr-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat in..., a-si spori continutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.

JOKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc, care poate inlocui orice carte in jocul respectiv. [Scris si: jocher – Pr.: giocar] – Din fr., engl. joker.

JUCA, joc, vb. I. 1. Refl. A-si petrece timpul amuzandu-se cu diferite jocuri sau jucarii; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata in mod usuratic un lucru primejdios sau o problema grava. 2. Refl. Fig. A-si bate joc, a nu da importanta cuvenita, a nu lua in serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sanatatea (sau cu viata) = a-si neglija sanatatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-si bate joc de cineva; a pacali, a hartui, a sicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsa, a-l pacali. 3. Intranz. A-si petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune in joc, a miza pe o carte, pe un numar etc.; fig. a-si asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucator la o competitie sportiva. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. si tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri vazute in miscare) A se misca (sau a da impresia ca se misca) repede si tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (in cap), se spune despre un om siret sau despre un om istet, cu privirea agera, inteligenta. ♦ Tranz. A misca repede, a clatina. 7. A interpreta un rol intr-o piesa sau intr-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentatie. ♦ Tranz. A reprezenta o piesa, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea insemnatate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se misca; (despre piesele unei masini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa intr-un spatiu restrans. – Lat. pop. jocare.

MASA², mese, s. f. 1. Mobila formata dintr-o placa dreptunghiulara, patrata sau rotunda, sprijinita pe unul sau mai multe picioare si pe care se mananca, se scrie etc. ◊ Masa verde = a) masa² (1), de obicei acoperita cu postav verde, la care se joaca jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masa² (1) in jurul careia stau diplomatii cand duc tratative internationale. Masa rotunda = dezbatere libera pe o tema data, la care sunt chemati sa-si spuna cuvantul specialistii din domeniul respectiv (sau reprezentanti ai publicului larg). Sala de mese = incapere in care se serveste mancarea intr-o scoala, intr-o cazarma, la o cantina, etc. Masa calda = un fel de tejghea metalica incalzita pe care sunt expuse si mentinute calde preparate alimentare, in localurile de alimentatie publica. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusa masa = pe neasteptate, pe nepregatite, deodata. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a intinde, a asterne) masa = a aranja, a pregati si a pune pe masa² (1) toate cele necesare pentru a servi mancarea. A strange masa = a aduna de pe masa² (1) mancarile ramase si farfuriile, tacamurile etc. cu care s-a mancat. A nu avea ce pune pe masa = a nu avea cu ce trai, a fi sarac. Pune-te (sau intinde-te) masa, scoala-te (sau ridica-te) masa = a) se spune despre cei care duc o viata plina de desfatari, care traiesc fara griji, care asteapta totul de-a gata; b) se spune cand esti obligat sa servesti mereu de mancare. A intinde masa mare sau a tine masa intinsa = a primi invitati multi, a oferi ospete, banchete; p. ext. a se tine de petreceri. A pune (pe cineva) la masa cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau in jurul aceleiasi mese² (1) si mananca; mesenii. 2. Ceea ce se mananca; mancare, bucate; p. ext. pranz, cina; ospat, banchet. ◊ Inainte de masa = a) in partea zilei care preceda pranzul; b) in fiecare dimineata. Dupa masa = a) in partea zilei care urmeaza dupa pranz; dupa-amiaza; b) in fiecare dupa-amiaza. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a sedea) la masa = a manca de pranz sau de cina. A avea casa si masa = a avea ce-i trebuie pentru a trai. A-i fi (cuiva) casa casa si masa masa = a duce o viata ordonata, fara necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau parti de obiecte care seamana cu o masa² (1) si se folosesc in diverse scopuri practice. ◊ Masa de operatie = obiect de metal pe care este intins un pacient in timpul interventiei chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = planta erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.

ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fete imprimate puncte de la unu la sase si care se foloseste la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

MAZETA, mazete, s. f. (Fam.) Jucator prost, neindemanatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.

PARIA², pariez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, ramasag (de obicei pe o suma de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, in special la curse de cai, angajand sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.

RULETA, rulete, s. f. 1. Instrument folosit pentru masurarea lungimilor si distantelor, format dintr-o panglica lunga de panza sau de otel impartita in centimetri si care se strange, prin rulare, intr-o caseta cilindrica prin actionarea unei manivele. 2. Instalatie folosita la unele jocuri de noroc, formata dintr-un disc impartit in compartimente numerotate si dintr-o bila care se invarteste o data cu discul, indicand, la oprire, numarul castigator; p. ext. denumire data jocului care se practica la aceasta instalatie. 3. Instrument format dintr-o rotita de metal cu margine dintata, care se foloseste la desenarea tiparelor de stofa, la taierea aluatului etc. – Din fr. roulette.

PONT¹, ponti, s. m. (La unele jocuri de noroc) Pontator². – Din fr. ponte.

DECAVA, decavez, vb. I. Refl. si tranz. (Fam.) A pierde sau a face sa piarda toti banii, a da sau a lua (cuiva) toti banii, a ramane sau a lasa pe cineva fara un ban, a (se) ruina (la jocul de carti sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. decaver.

TRIPOU, tripouri, s. n. Local (public) in care se joaca jocuri de noroc. – Din fr. tripot.

CRUPIER, crupieri, s. m. Persoana care, la o casa de jocuri de noroc, distribuie sau aduna jetoanele sau banii pierduti si, respectiv, plateste castigurile jucatorilor. [Pr.: -pi-er] – Din fr. croupier.

PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (inv.) pontas. (~ la unele jocuri de noroc.)

JOKER [pr.: giocar] -i m. Cartea de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc. /<engl. joker

MASA¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

MAZETA ~e f. fam. (la unele jocuri de noroc, la biliard) Jucator prost, neindemanatic. /<fr. mazette

RULETA ~e f. 1) Instrument pentru masu-rarea lungimilor, constand dintr-o panglica gradata, care se strange prin rulare intr-o caseta. 2) (in unele jocuri de noroc) Dispozitiv format dintr-un disc rulant, divizat in mai multe compartimente numerotate, si dintr-o bila care se rostogoleste o data cu discul, indicand la oprire numarul castigator. 3) Joc de noroc in care se foloseste acest dispozitiv. 4) Instrument format dintr-o rotita de metal cu marginea dintata, folosit la desenarea tiparelor pe stofa sau la taierea aluatului. /<fr. roulette

TRIPOU ~ri n. livr. Local public pentru jocuri de noroc. /<fr. tripot

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), avand imprimate pe fiecare fata un numar de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc in care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

JOKER s.m. Cea mai mare carte la unele jocuri de noroc; balador. [Pron. gio-car, scris si jocher. / < engl. joker].

cazino (-ouri), s. n. – Loc public pentru jocuri de noroc, dans, spectacole. – Var. (inv.) cazin, (Trans) casina, cazinou. Fr. casino, cf. germ. Kasino.

RULETA s.f. 1. Panglica de panza sau de otel gradata, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate si care serveste la masurarea distantelor. 2. Obiect folosit in unele jocuri de noroc, format dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste odata cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. 3. Mic instrument format dintr-o rotita dintata, folosit in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, la taierea aluatului etc. 4. Curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa cu care este coplanara. [< fr. roulette].

TRIPOU s.n. Local, stabiliment cu jocuri de noroc. [< fr. tripot].

JOKER [GIO-CAR] s. m. cea mai mare piesa sau carte la unele jocuri de noroc. (< fr., engl. joker)

RULETA s. f. 1. panglica de panza sau de otel gradata, folosita pentru masurarea distantelor, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate. 2. obiect in unele jocuri de noroc, dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste o data cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. ♦ ~ ruseasca = joc de noroc cu puternica implicatie psihopatologica, in care partenerii mizeaza pe insasi viata lor, indreptand spre tampla un pistol automat incarcat cu un singur glonte, care are o pozitie necunoscuta. 3. mic instrument dintr-o rotita dintata, in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, in bucatarie la taierea aluatului etc. 4. curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa, cu care este coplanara. (< fr. roulette)

TRIPOU s. n. local, stabiliment cu jocuri de noroc. (< fr. tripot)

CARTE, carti, s. f. I. 1. Scriere tiparita si legata sau brosata in volum. ◊ Carte albastra (sau alba, neagra etc.) = publicatie oficiala a unui guvern, continand documente justificative privitoare la o problema politica. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca din carte = a vorbi ca un om invatat; a face caz de eruditia sa, a fi pedant. ♦ Diviziune mai mare decat un capitol a unei scrieri de proportii mari. 2. Fig. Cunostinte de scriere si citire; invatatura, stiinta, cultura. ◊ Expr. A se pune pe carte = a se apuca serios de invatat. Cum scrie la carte = asa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoana care citeste, studiaza mult; carturar. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atesta sau confera unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. Carte de munca. 2. Bucata de carton, cu insemnari scrise sau tiparite, careia i se dau diferite intrebuintari: serveste pentru corespondenta (carte postala), ca permis de intrare la un concert, la o biblioteca (carte de intrare), contine numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizita) etc. ♦ Fiecare dintre cele 52 sau 32 de bucati de carton, diferentiate dupa culorile, semnele si figurile insemnate pe ele si intrebuintate la jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cartile pe fata = a-si da pe fata gandurile, a-si arata planurile. A(-si) juca ultima carte = a face o ultima incercare pentru atingerea unui scop. A da in carti = a pretinde ca face prevestiri cu ajutorul cartilor de joc. III. (Inv. si pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovada. Ai carte, ai parte (= daca ai studii, poti ajunge departe). ♦ Carte de judecata = hotarare, sentinta judecatoreasca. – Lat. charta.

ZAR¹, zaruri, s. n. Mic cub (de os) care are pe fiecare dintre fete imprimate puncte de la unu la sase si care se foloseste la anumite jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc. – Tc. zar.

BARBUT s. n. joc de noroc cu zaruri. – Din tc. barbut.

CAZINOU, cazinouri, s. n. Local public in statiunile balneare si climaterice, cu restaurant, cu sali pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole etc. [Var.: cazino s. n.] – Din fr. casino (< it.).

CHEMIN DE FER subst. joc de noroc asemanator cu bacaraua. [Pr.: smen do fer] – Cuv. fr.

HAZARD, hazarduri, s. n. Imprejurare sau concurs de imprejurari (favorabile sau nefavorabile) a caror cauza ramane in general necunoscuta; p. ext. intamplare neprevazuta, neasteptata. ♦ Soarta, destin. ◊ joc de hazard = joc de noroc. – Din fr. hasard.

MARTINGALA, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham in forma de furca, ce nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2. Bara de metal in forma de sulita, care se fixeaza dedesubtul bompresului la navele cu panze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constand in dublarea mizei dupa o lovitura pierduta. – Din fr. martingale.

PONTA², pontez, vb. I. Intranz. si tranz. A miza o suma de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PARIU, pariuri, s. n. 1. Conventie prin care fiecare dintre persoanele care sustin lucruri contrare intr-o disputa se obliga sa ofere o compensatie materiala celui care se va dovedi ca are dreptate; ramasag, prinsoare. 2. joc de noroc, in special la cursele de cai, constand dintr-o miza care da dreptul participantului castigator la o cota din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari.

VENA, vene, s. f. 1. Vana (I 1). 2. Fig. (Livr.) Conjunctura favorabila; sansa, noroc (la un joc de noroc). – Din fr. veine, lat. vena.

PONTATOR², pontatori, s. m. Persoana care ponteaza² bani la jocurile de noroc; pont¹, pontas². – Ponta² + suf. -tor.

LOTERIE, loterii, s. f. joc de noroc care consta in emiterea unor bilete prevazute cu numere sau combinatii de numere, dintre care, prin tragere la sorti, unele sunt declarate castigatoare, dand dreptul posesorilor lor la premii in bani, in obiecte de valoare etc.; loto (2). ♦ Fig. Hazard, noroc, bafta. – Din fr. loterie.

MIZA, mize, s. f. Suma de bani pe care o depune fiecare dintre participantii la un joc de noroc si care intra in posesiunea castigatorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

TABLA², table, s. f. (Mai ales la pl.) joc de noroc intre doua persoane, cu doua zaruri si cu treizeci de puluri, care se muta de-a latul a douazeci si patru de sageti incrustate sau pictate pe fundul celor doua compartimente ale unei cutii de lemn; partida dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tabla = a juca cu cineva o partida de table². – Din ngr. tavli.

RISCA s. f. Numele unui joc de noroc in care jucatorii trebuie sa ghiceasca pe ce parte va cadea o moneda aruncata in sus. – Din rus. reska.

MIZA vb. a ponta, (inv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

CAZINOU ~ri n. Local public, prevazut cu restaurant, cu sali de dans, de spectacole, in care sunt autorizate jocurile de noroc. [Sil. -zi-nou] /<fr. casino

CRUPIER ~i m. Persoana care conduce jocurile de noroc, aduna banii castigati si plateste castigurile. [Sil. -pi-er] /<fr. croupier

A SE DECAVA ma ~ez intranz. fam. (despre persoane) A pierde toti banii (la jocurile de noroc); a deveni sarac. /<fr. decaver

HAZARD ~uri n. 1) Concurs de circumstante imprevizibile si inexplicabile; intamplare neasteptata. 2) Forta supranaturala care se crede ca ar predetermina desfasurarea evenimentelor; ursita; destin; soarta. ◊ joc de ~ joc de noroc. /<fr. hazard

LOTERIE ~i f. 1) joc de noroc in care se trag la sorti bilete numerotate, dintre care unele sunt castigatoare. Bilet de ~. 2) fig. Concurs de imprejurari neprevazute; noroc; hazard. [G.-D. loteriei] /<fr. loterie

LOTO ~uri n. 1) joc de noroc cu fise numerotate care se scot pe rand dintr-un saculet. 2) joc de noroc in care se trag la sorti bilete numerotate, dintre care unele devin castigatoare; loterie. [Art. lotoul] /<fr. loto

MIZA ~e f. 1) Suma de bani pe care o depune fiecare participant la un joc de noroc si care revine castigatorului. 2) Obiectiv al unei dispute. /<fr. mise

A PARIA ~ez 1. tranz. A pune pariu; a face ramasag. Am ~at o sticla de sampanie. 2. intranz. 1) A incheia un pariu. 2) A afirma cu siguranta; a fi sigur. 3) A participa la jocurile de noroc, mizand; a ponta. [Sil. -ri-a] /<fr. parier

A PONTA² ~ez 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizand; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune in joc drept miza; a miza. /<fr. ponter

PONTATOR² ~i m. (la jocurile de noroc) Persoana care ponteaza. /a ponta + suf. ~tor

RISCA f. joc de noroc, in care castiga cel care ghiceste pe ce parte va cadea moneda aruncata in sus. /cf. rus. reska

TABLA² -e f. mai ales la pl. 1) joc de noroc intre doi parteneri, cu doua zaruri si cu cate cincisprezece piese rotunde de lemn, care se muta in spatiile marcate pe fetele interioare ale unei cutii speciale. 2) Partida intr-un astfel de joc. [Sil. ta-bla] /<ngr. tavli, turc. tavla

MIZA s.f. Suma de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc si care revine castigatorului. ♦ (Fig.) Fapt scontat. [< fr. mise < mettre – a pune].

PONTA vb. I. intr. 1. A marca in vederea platii prezenta la locul de munca a muncitorilor din intreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

VENA s.f. 1. Vas prin care sangele se intoarce spre inima; vana. 2. (Fig.; liv.) noroc; conjunctura favorabila (la un joc de noroc); putere, forta spirituala. // (In forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) sistemul venos”, „vana”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena].

CHEMIN DE FER s.n. joc de noroc asemanator bacaralei, la care fiecare jucator devine pe rand bancher (2). [Pron. smen do fer. / < fr. chemin de fer].

CRUPIER s.m. Cel care conduce jocurile de noroc in stabilimentele publice, care aduna banii castigati si plateste castigurile jucatorilor. [Pron. -pi-er. / < fr. croupier].

HAZARD s.n. Soarta, destin. ♦ Intamplare. ◊ joc de hazard = joc de noroc. [Pl. -duri, -de. / < fr. hasard].

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.

LOTERIE s.f. joc de noroc in care se trag la sorti numerele castigatoare. ♦ (Fig.) noroc, hazard. [Gen. -iei. / cf. fr. loterie, it. loteria].

MIZA vb. I. tr. 1. A depune o miza (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser].

socotea, socotele, s.f. (inv.) 1. fisa (la jocurile de noroc). 2. (reg.) numarul 7 la jocurile de copii.

socoteluta, socotelute, s.f. (inv.) fisa de valoare mica (la jocurile de noroc).

PARIU s.n. Ramasag, prinsoare. ♦ joc de noroc la cursele de cai, constand dintr-o miza care da participantului dreptul la o cota din totalul castigurilor. [Pron. -riu, pl. -uri. / < fr. pari].

BINGO s. n. joc de noroc asemanator loteriei. (< engl., fr. bingo)

CHEMIN DE FER [SMEN DO FER] s. n. inv. joc de noroc asemanator bacaralei, la care fiecare jucator devine pe rand bancher (2). (< fr. chemin de fer)

CHIBIT/CHIBIT s. m. cel care asista la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz)

CRUPIER s. m. cel care conduce jocurile de noroc in stabilimentele publice, care aduna banii castigati si plateste castigurile jucatorilor. (< fr. croupier)

HAZARD s. n. 1. intamplare (neasteptata). ♦ joc de ~ = joc de noroc. 2. (fil.) lipsa de ordine in structura unor sisteme. 3. soarta, destin. (< fr. hasard)

LOTERIE s. f. joc de noroc in care se trag la sorti numerele castigatoare; loto (2). ◊ (fig.) noroc, hazard. (< fr. loterie)

MARTINGALA s. f. 1. curea de ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (mar.) bara de metal fixata perpendicular sub bompres, care sustine subarbele. 3. sistem de joc bazat pe consideratii decurgand din calculul probabilitatilor, care urmareste asigurarea beneficiului prin marirea progresiva a mizei la jocurile de noroc si la cursele de trap. (< fr. martingale)

MIZA s. f. 1. suma de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc si care revine castigatorului. 2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat. (< fr. mise)

PARIU s. n. 1. ramasag, prinsoare. 2. joc de noroc la cursele de cai, constand dintr-o miza care da participantului dreptul la o cota din totalul castigurilor. (< fr. pari)

PONTA² vb. intr. a miza o suma de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PONTATOR¹ s. m. cel care ponteaza la jocurile de noroc; pont. (dupa fr. pointeur)

VENA s. f. 1. vas prin care sangele se intoarce spre inima; vana. 2. (fig.) noroc; conjunctura favorabila (la un joc de noroc); putere, forta spirituala. (< fr. veine, lat. vena)

harjate s. f. pl. – joc de noroc. Mag. hazsart (Tiktin; DAR; Draganu, Dacor., VI, 282-4), din fr. hasard. Sec. XVII, inv.

lot (loturi), s. n. – 1. Parte, bucata. – 2. Teren pentru constructii. – Mr. lot. Fr. lot (in mr., din it. lotto). – Der. loterie, s. f., din fr. loterie; loton, s. n. (loterie, joc de noroc care imita loterie), din fr. loto, germ. Lotto (Graur, BL, IV, 107).

risca s. f. – joc de cap sau de pajura cu o moneda. Origine indoielnica. Scriban indica rus. aresok, gen. areska „nuca”, care nu pare convingator. Poate in loc de *crijca, din sl. krizi, sb. kriz „cruce”; sau mai probabil, in loc de *rizica › rijca, cu sensul de „joc de noroc”, cf. rizic.

tripou (-uri), s. n. – Local (public) unde se practica jocurile de noroc. Fr. tripot.

tura (-ale), s. f. – 1. Monograma a sultanului. – 2. Semnatura, parafa. – 3. Fata monedei turcesti, corespunzatoare monogramei sultanului. – 4. joc de noroc in care se ghiceste pe ce parte va cadea moneda, risca. – Mr. dura. Tc. tura (Seineanu, II, 368; Lokotsch 2100; Ronzevalle 117), cf. ngr. τουρᾶς, bg. tura. – Der. turaliu, adj. (prevazut cu monograma imperiala), din tc. turali.

BARBUT s. n. joc de noroc cu zaruri. – Tc. barbut.

CAZINOU, cazinouri, s. n. Local public in statiunile balneare si climaterice, cu restaurant, cu sali pentru jocuri (de noroc) etc. – Fr. casino (< it.).

bancher m. (fr. banquier, it. banchiere). Zaraf, cel care conduce o banca, o casa de schimbat bani. Cel care conduce un joc de noroc contra tuturor jucatorilor, mai ales la carti.

banco n. (it. banco, banca). A face banco (la un joc de noroc, la carti), a juca singur contra tuturor. – Si bancu, gen. al bancului.

azard si hazard n., pl. uri (fr. hasard. V. zar 1). Barb. noroc, intimplare: joc de azard. Risc.

calusel m., pl. ei (d. calus). Cosas (lacusta). Pl. Caisori, cai de lemn invirtiti cu un mecanizm [!] si pe care incaleca copiii la sarbatori (caruzel). Un joc de noroc compus dintr´o masa al carei mecanizm invirteste niste cai mici care se opresc la un numar oare-care. Flacai calari la nunta (vornicei).

crupier m. (fr. croupier, d. croupe, crupa, adica „care sta inapoi”). Asociat al unui jucator la un joc de noroc. Comis care-l asista pe bancher in casele de joc, observa sumele puse si-l instiinteaza de cartile care trec.

SERVIT², -A, serviti, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus in joc. – V. servi.

PASA, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii catre un coechipier. 2. Fiecare dintre miscarile facute cu mana de cel care hipnotizeaza pe cineva. 3. Miza pe care trebuie sa o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de carti. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) pasa buna (sau proasta) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de carti; a trece prin imprejurari favorabile (sau nefavorabile); a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fasie de apa indicata navigatiei intr-o zona cu stanci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat in tiparele sau in matritele care il fasoneaza. – Din fr. passe, engl. pass.

JUCATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care practica un joc sportiv sau de noroc. ~ de tenis. 2) pop. Persoana care danseaza, care joaca; dansator. /a (se) juca + suf. ~ator

JUCATOR, -OARE, jucatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care practica un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucaus, zglobiu. – Juca + suf. -ator.

FORMATIE, formatii, s. f. 1. Alcatuire, intocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularitati ale constitutiei lor si care s-au format in anumite conditii geologice dintr-o anumita perioada de timp. 3. Fel in care este dispusa o unitate militara pentru adunare, mars sau lupta. 4. Ansamblu, echipa artistica. 5. Componenta unei echipe sportive; echipa sportiva. ♦ Modul de dispunere (in coloana sau in linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (sah, loto, pronosport etc.). [Var.: formatiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

chita, chite, s.f. (pop.) manunchi a) manunchi de flori, buchet, strut. b) manunchi, jurubita, manusa de fuioare. c) manunchi de grau. d) manunchi, manusa de frunze de tutun. e) manunchi sau ciucure de cirese. 2. stol de pasari. 3. numele unui joc de copii si al unui dans taranesc. 4. (reg., inv.) grija, dorinta imperioasa. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., inv.) gand rau, pica, ciuda, necaz.

noroc ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku