DIATRIBA s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care isi popularizau invataturile moral-filozofice dialogand cu un adversar imaginar, intr-un stil familiar, presarat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertatie critica; (p. ext.) scriere, cuvantare violenta, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercitiu].

calambur (calambururi), s. n. – Joc de cuvinte. Fr. calembour. – Der. calamburgiu, s. m. (amator de jocuri de cuvinte).

DIATRIBA s. f. 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care isi popularizau invataturile moral-filozofice dialogand cu un adversar imaginar, intr-un stil familiar, presarat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. disertatie critica. (p. ext.) scriere, cuvantare vehementa; pamflet. (< fr. diatribe, lat. diatriba)

GOLF¹ s.n. 1. joc sportiv care consta in introducerea unei mingi intr-o serie de gropite succesive cu ajutorul unui baston special. 2. Pantaloni golf = pantaloni de sport bufanti, care se leaga sub genunchi. 3. Golf de cuvinte = joc de cuvinte care consta in a ajunge de la un cuvant la altul trecand printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentand metagrama celui dinainte. 4. Stofa pentru capoate de femei. [< engl., fr. golf].

METAGRAMA s.f. Schimbare a unei litere intr-un cuvant. ♦ joc care consta in a forma cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul initial definit. [< fr. metagramme, cf. gr. meta – dupa, gramma – litera].

ANTONIM s. n. 1. cuvant cu sens opus altui cuvant. 2. joc care cere sa se caute un cuvant opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definitie. (< fr. antonyme)

GOLF¹ s. n. 1. joc sportiv care consta in introducerea cu o mica crosa (club²) a unei mingi intr-o serie de gropite succesive aflate in teren. 2. pantaloni ~ = pantaloni de sport bufanti, care se leaga sub genunchi. 3. ~ de cuvinte = joc enigmistic de cuvinte care consta in a ajunge de la un cuvant la altul trecand printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentand metagrama celui precedent. 4. stofa pentru capoate de femei. (< engl., fr. golf)

CALAMBUR, calambururi, s. n. joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemanarea formala a unor cuvinte deosebite ca sens. – Din fr. calembour.

QUOLIBET s. n. (Livr.) joc de cuvinte rautacios sau glumet. [Pr.: cvo-] – Din fr. quolibet.

PARAGRAMA, paragrame, s. f. Greseala de ortografie constand in substituirea unei litere cu alta. ♦ joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram.

ARITMOGRIF, aritmogrife, s. n. joc de cuvinte incrucisate, la care literele cuvintelor cautate sunt reprezentate fiecare prin cate o cifra. – Din germ. Aritmogriph.

SCRABBLE s. n. joc logic cu litere, asemanator jocului de cuvinte incrucisate. [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

ARITMOGRIF ~e n. joc de cuvinte incrucisate, constand in substituirea cu cifre a literelor unor cuvinte. /<germ. Aritmogriph

CALAMBUR ~uri n. joc de cuvinte bazat pe asemanarea sonora a unor cuvinte cu sens diferit. /<fr. calembour

QUOLIBET [pr.: cvolibet] n. joc de cuvinte rautacios sau glumet; gluma proasta. /Cuv. fr.

ANTONIM s.n. (Lingv.) cuvant cu sensul opus altui cuvant corelativ. ♦ joc care cere sa se caute un cuvant opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definitie. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anti – contra, gr. onyma – nume].

CALAMBUR s.n. joc de cuvinte intemeiat pe echivoc sau pe asemanarea ca forma a unor cuvinte deosebite ca sens; parahreza. [Pl. -ruri. / < fr. calembour, cf. Kalemberg – ambasador german la Paris care stalcea cuvintele frantuzesti].

ARITMOGRIF s.n. joc de cuvinte incrucisate constand din inlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din acelasi domeniu, dispuse orizontal, care incadreaza un cuvant vertical. [< germ. Arithmogriph, cf. gr. arithmos – numar, griphos – enigma].

INTEGRAMA s.f. joc de cuvinte incrucisate in care definitiile, concise, se afla cuprinse in patratelele ce despart intre ele cuvintele cu care se completeaza un careu. (< inte/gra/ + -grama)

QUOLIBET s.n. joc de cuvinte rautacios sau glumet; gluma. [Pron. cvo-li-. / < fr. quolibet, cf. lat. quod libet – ceea ce place].

ARITMOGRIF s. n. joc de cuvinte incrucisate constand din inlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din acelasi domeniu, dispuse orizontal, care incadreaza un cuvant vertical. (< germ. Arithmogriph)

CALAMBUR s. n. 1. joc de cuvinte intemeiat pe echivoc sau pe asemanarea formala a unor termeni deosebiti ca sens; parahreza. 2. problema enigmistica bazata pe echivoc. (< fr. calembour)

PARAGRAMA s. f. 1. greseala de ortografie prin folosirea unei litere in locul alteia. ◊ joc de cuvinte. 2. figura de stil constand in pronuntarea echivoca, involuntara sau intentionata, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunt. (< fr. paragramme, engl. paragram, gr. paragramma)

CALAMBUR, calambururi, s. n. joc de cuvinte bazat pe un echivoc, pe deosebirea de sens a unor cuvinte asemanatoare ca forma. – Fr. calembour.

advocatel si (ob.) av- m., pl. ei. Iron. Avocat prost (pin [!] joc de cuvinte avo... catel, adica catel).

calambur n., pl. uri (fr. calembour). joc de cuvinte fundat pe un echivoc, o asemanare de cuvinte, precum: Nu minca asa de repede, c´ai sa te´neci. – Imposibil! Stiu sa´nnot!

TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducator, tradator – joc de cuvinte avand sensul ca transpunerea dintr-o limba intr-alta nu se poate face fara sacrificarea unor nuante sau subtilitati imposibil de exprimat.

TOCI² s. n. Numele unui joc de carti. ♦ cuvant care marcheaza o greseala in acest joc. – Et. nec.

PETRARCHISM s.n. Imitare a manierei de a scrie a lui Petrarca, cantand alternanta de bucurii si dureri a dragostei cu ajutorul unei poetici rafinate si utilizand metafora, antiteza, hiperbola si jocul subtil de cuvinte. [< it. petrarchismo, fr. petrarquisme, cf. Francesco Petrarca – poet italian].

PAS¹ interj. (la diferite jocuri de carti) cuvant care arata ca un jucator nu vrea sau nu poate sa deschida jocul. ♦ ~ parol = formula rostita de un jucator care nu vrea sau nu poate sa participe la joc in turul respectiv. (< fr. /je/ passe)

REBUS, rebusuri, s. n. joc in care un cuvant sau o fraza sunt reprezentate printr-o combinatie de figuri, litere sau semne pe baza carora urmeaza sa gasesti cuvantul sau fraza data. ♦ Fig. Enigma, sarada. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

REBUS ~uri n. 1) joc in care un cuvant sau o fraza sunt reprezentate printr-un an-samblu de desene, semne sau litere care urmeaza sa fie descifrate. 2) fig. Scriere sau lucru greu de descifrat; sarada; enigma. /<fr. rebus, germ. Rebus

ANAGRAMA, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvant sau a unei fraze pentru a obtine un alt cuvant sau o alta fraza. ♦ cuvant obtinut prin aceasta schimbare. ♦ joc distractiv care foloseste acest procedeu. – Din fr. anagramme.

CRIPTOGRAMA, criptograme, s. f. 1. Document, text scris cu caractere secrete. 2. joc distractiv constand din impartirea cuvintelor unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand sa fie aflat modul si locul in care ele se succeda. – Din fr. cryptogramme.

PALINDROM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; p. ext. joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care citit si normal si invers, sa aiba fie acelasi inteles, fie, in al doilea caz, sa dea un alt cuvant. – Din fr. palindrome.

METAGRAMA, metagrame, s. f. joc distractiv prin care se formeaza cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul dat initial. – Din fr. metagramme.

MONOVERB ~e n. joc distractiv constand in reprezentarea unui cuvant prin litere combinate sau prin figuri, sensul acestuia reiesind din pozitia elementelor componente. /<it. monoverbo

CRIPTOGRAMA s.f. Document, text scris cu caractere secrete. ♦ joc distractiv constand in a imparti cuvintele unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand ca cel care-l dezleaga sa afle locul unde incepe succesiunea acestor fragmente si modul in care se succeda. [< fr. cryptogramme, cf. gr. kryptos – ascuns, gramma – scriere].

PALINDROM s.n. cuvant, fraza sau vers care se poate citi in cele doua sensuri. ♦ joc distractiv constand in gasirea unui cuvant sau a unei fraze care, citite direct si invers, sa aiba acelasi inteles. [< fr. palindrome, cf. gr. palin – din nou, dromos – alergare].

PALINDROM s. n. cuvant, fraza, vers care se poate citi in cele doua sensuri. ◊ joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care, citit direct si invers, sa aiba acelasi inteles sau, in alt caz, sa aiba un alt sens. (< fr. palindrome, it. palindromo)

TRIVERB, triverbe, s. n. joc distractiv constand in a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate intre ele. – Tri- + verb.

LOGOGRIF, logogrifuri, s. n. joc distractiv care consta in deducerea unui cuvant din altul prin adaugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe; p. ext. limbaj obscur, ininteligibil; lucru greu de descifrat. [Pl. si: logogrife] – Din fr. logogriphe.

cuvant ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

METAGRAMA ~e f. joc distractiv care consta in formarea de cuvinte noi prin inlocuirea mereu a cate o litera din cuvantul dat initial. /<fr. metagramme

BIVERB s.n. joc care consta in reprezentarea a doua cuvinte prin litere sau figuri combinate intre ele. [< bi- + verb].

REBO s.n. Gen de rebus avand solutia, ca si monoverbul, intr-un singur cuvant, care rezulta din citirea ligamentata a unor imagini, formand un tablou unitar. ◊ Rebo anagramat = rebo a carui solutie se obtine prin anagramarea literelor ce formeaza cuvintele ilustrate. [Pl. -ouri. / cf. fr. rebot – joc cu mingea].

OMONIM, -A adj. Care are acelasi nume, cu acelasi nume. // s.n. 1. (Lingv.) cuvant asemanator ca forma (aspect grafic, pronuntare etc.) cu altul, dar deosebit ca inteles. 2. (Rar) Persoana care poarta acelasi nume cu altcineva. 3. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri fara a i se schimba nici grafia literala, nici accentul. // s.m. si f. (Rar) Cel care poarta acelasi nume cu altcineva. [Cf. fr. h******e, lat. h*******s, gr. h*******s < h***s – asemanator, onoma – nume].

TRIVERB s.n. joc distractiv constand in a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate intre ele. [Pl. -be. / < tri- + verb].

MONOVERB s. n. joc distractiv constand in a reprezenta un cuvant prin litere combinate intre ele sau cu figuri, sensul acestuia reiesind din pozitia elementelor componente. o~ cu incastru = monoverb in care, prin introducerea unui cuvant sau a unei litere intr-o imagine, rezulta un cuvant nou. (< it. monoverbo)

OMONIM, -A I. adj. 1. care are acelasi nume. 2. (muz.; despre relatia dintre doua tonalitati) care au aceeasi tonica, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvant identic ca forma si pronuntare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri, fara a i se schimba nici forma grafica, nici accentul. II. s. m. f. cel care poarta acelasi nume cu altcineva. (< fr. h******e)

MONOVERB, monoverbe, s. n. joc distractiv care consta in a reprezenta un cuvant prin litere combinate intre ele sau prin figuri, sensul acestuia reiesind din pozitia elementelor componente. – Din it. monoverbo.

PALINDROM n. 1) cuvant care poate fi citit atat de la stanga la dreapta, cat si de la dreapta la stanga, sensul ramanand acelasi. 2) joc distractiv constand in gasirea unui astfel de cuvant. <fr. palindrome

BARIOTROP s.n. joc distractiv care consta in a gasi un cuvant cu doua sau mai multe sensuri, dupa cum intervine accentul. [Pl. -puri. / cf. gr. barys – greu, tropos – intoarcere].

LOGOGRIF s.n. joc distractiv care consta in a gasi un cuvant caruia, daca i se adauga sau i se indeparteaza pe rand cate o litera, capata de fiecare data un alt inteles. ♦ (Fig.) Lucru spus in termeni obscuri, greu de descifrat; enigma. [< fr. logogriphe, cf. gr. logos – cuvant, griphos – enigma].

MONOVERB s.n. joc distractiv care consta in a reprezenta un cuvant prin litere combinate intre ele sau cu figuri, sensul acestuia reiesind din pozitia elementelor componente. ◊ Monoverb cu incastru = monoverb in care, prin introducerea unui cuvant sau a unei litere intr-o imagine, se obtine un cuvant nou; monoverb epentetic = monoverb ilustrat prin doua imagini, una numita „baza”, iar cealalta „plus”, cuvantul „plus” introducandu-se neschimbat intre literele care formeaza cuvantul „baza”. [Cf. gr. monos – unic, lat. verbum – cuvant].

CAREU s.n. 1. Asezare in forma de patrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. Portiune patrata, marcata cu alb, a terenului pe care se desfasoara un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Patrat de cuvinte incrucisate. 4. (Mar.) Incapere pe o nava servind ca sala de mese, de lectura sau de recreatie pentru ofiteri. 5. Grup de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri de carti). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carre].

MAT¹ s. n. Situatie in cadrul unei partide de sah in care regele uneia dintre parti, fiind atacat, este pus in imposibilitate de a mai fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a invinge (categoric) pe cineva (intr-o lupta, intr-o disputa etc.) ♦ (Cu valoare de interjectie) cuvant cu care se anunta aceasta situatie in cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

SINONIM, -A adj. (Despre cuvinte sau expresii) Care are acelasi inteles cu un alt cuvant sau cu alta expresie. // s.n. 1. cuvant care are (aproape) acelasi inteles cu un altul. 2. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca pentru un anumit cuvant unul sau mai multe cuvinte cu inteles comun sau foarte apropiat. [< fr. synonyme, cf. gr. synonymos < syn – cu, onoma – nume].

SINONIM, -A I. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are acelasi inteles cu altul. II. s. n. 1. element lingvistic (cuvant, afix, expresie etc.) echivalent ca inteles cu altul. 2. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca pentru un anumit cuvant unul sau mai multe cuvinte cu inteles comun sau foarte apropiat. (< fr. synonyme)

HALEA-MALEA s. f. Numele unui joc de copii cu mingea, in care se recita aceste cuvinte.

LIGAMENT s.n. 1. Fascicul rezistent de fibre care leaga oasele intre ele sau ajuta la sustinerea sau la legarea altor organe. 2. (La pl.) joc care cere dezlegatorului sa afle anumite nume proprii sau cuvinte dintr-o categorie anume indicata, unind intr-o serie de propozitii sfarsitul unor cuvinte date cu inceputul celor urmatoare. [Pl. -te, -turi. / < fr. ligament, cf. lat. ligamentum].

CIRIP interj. (De obicei repetat) cuvant care imita sunetele caracteristice ale pasarelelor. ◊ (De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucatorii se apuca unii pe altii de dosul palmei, ciupindu-se de piele si repetand „cirip-cirip”. – Onomatopee.

CAREU s. n. 1. asezare in forma de patrat. ◊ fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. incapere pe o nava pentru adunari, studii si servitul mesei. 3. suprafata marcata a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. patrat de cuvinte incrucisate. 5. formatie de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. (< fr. carre)

SCRABBLE s.n. joc distractiv, in doua, trei sau patru persoane, constand in formarea de cuvinte incrucisate pe o tabla, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucator trebuind sa obtina numarul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe patratelele cele mai favorabile. [Pr.: screbl] (cf. engl. scrabble)

LIGAMENT s. n. 1. fascicul rezistent de fibre care leaga oasele intre ele ori ajuta la sustinerea sau la legarea altor organe. 2. (pl.) joc de inteligenta care cere dezlegatorului sa afle anumite nume proprii sau cuvinte dintr-o categorie anume indicata, unind intr-o serie de propozitii sfarsitul unor cuvinte date cu inceputul celor urmatoare. (< fr. ligament, lat. ligamentum)

SCRABBLE SCREBL/ s. n. joc distractiv, in doua, trei sau patru persoane, constand in formarea de cuvinte incrucisate pe o tabla, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucator trebuind sa obtina numarul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe patratelele cele mai favorabile. (< engl. scrabble)

PAS¹ interj. cuvant folosit de un jucator de carti pentru a arata ca nu vrea sau nu poate sa deschida jocul, sa participe la joc (in turul respectiv). – Din fr. [je] passe.

SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.

A INGANA ingan tranz. 1) (vorbirea altora) A imita in bataie de joc; a lua in ras prin imitare; a stramba. 2) (glasurile animalelor si ale pasarilor) A imita, reproducand intocmai. 3) A canta incet si fara cuvinte ca pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare

IRONIE s.f. 1. cuvant, fraza continand o usoara batjocura, folosind semnificatii opuse sensului lor obisnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situatie intervenita contrar tuturor asteptarilor, ca un joc neasteptat al intamplarii. 2. Categorie estetica si filozofica desemnand expresii sau imagini cu semnificatii opuse sensului obisnuit, in scopul ridiculizarii disimulate. ♦ Figura de stil prin care se enunta ceva pentru a se intelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – intrebare].

FORMATIE s. f. 1. intocmire, organizare; constituire. 2. cuvant format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne. 3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipa, colectiv. 4. combinatie de cifre, figuri sau pozitii la unele jocuri (loto, sah etc.). 5. pregatire intr-un domeniu. (< fr. formation, lat. formatio)

joc ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

ciusca (ciuste), s. f. – 1. Ardei. – 2. Batista facuta sul si innodata, cu care se loveste, intr-un joc popular. – 3. jocul respectiv. – Var. tusca, ciuste. Megl. ciusca „joc”. Bg. cuska „ardei”, sb., cr. cuska „lovitura, palma” (Cihac, II, 437), al carui sens comun este cel de a pisca, a arde. Dar face din ciusca doua cuvinte diferite.

FIGURA s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)

RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie. ◊ treapta, situatie sociala. ◊ locul ocupat in ierarhia unui pachet de carti de joc de catre fiecare grupa a cate patru carti cu aceeasi cifra sau fata (asi, valeti, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit marimii sau armamentului lor. 3. (mat.) numar natural care indica pozitia unui termen intr-un sir. ♦ (lingv.) ~ de frecventa = loc ocupat de un cuvant, fonem etc. in ordinea frecventei, organizata descendent. (< fr. rang)

FIGURA ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinte, reprezentata printr-un desen, pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite in viata publica. 4) Carte de joc care reprezinta persoane (valet, dama etc.). 5) Piesa cu semnificatie deosebita in sah (rege, nebun, cal etc.). 6) Pozitie (sau ansamblu de pozitii) pe care o ia cineva in timpul unor miscari special orientate (la dans, in sport, in pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvantului se modifica pentru a reda plastic continutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura

FIGURA s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. Forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].