BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stana. 2. Cel care castiga si arunca primul la jocul de arsice. – Et. nec.

BUF² s. n. Numele unei figuri la jocul de arsice. – Et. nec.

GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arsice) Cantitatea de arsice pe care trebuie sa o puna la un joc fiecare jucator. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a castiga toate arsicele adversarului; b) a fura, a sterpeli. – Din tc. cull „totalitate”.

ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arsice) Arsic mai mare (si plumbuit) cu care se lovesc celelalte arsice in timpul jocului. – Din tc. yek.

ARMAS s. sici, vizir. (~ la arsic, in jocul de arsice.)

ICHI s. (Mold.) tap. (~ folosit la jocul de arsice.)

SICI s. armas, vizir. (~ la arsic, in jocul de arsice.)

VIZIR s. armas, sici. (~ la arsic, in jocul de arsice.)

GIOL gioale f. (la jocul de arsice) Cantitatea de arsice pe care trebuie sa o puna fiecare jucator. [Pl. si gioluri] /<turc. cull

ICHI ~uri n. (la jocul de arsice) Arsic mai mare cu care se lovesc celelalte arsice. /<turc. yek

ichiu, ichiuri, s.n. (pop.) 1. (la jocul de arsice) arsic mai mare (plumbuit) cu care se lovesc celelalte arsice in timpul jocului; soalba, tap. 2. (fig.) coarda. 3. (fig.) clenci, greutate.

giol (-luri), s. n. – La jocul de arsice, cantitatea pe care trebuie sa o puna fiecare jucator. Tc. cul „totalitate” (Seineanu, II, 188). – Der. gioala, s. f. (arsice); giolar, s. m. (jucator bun la arsice); gioli, vb. (a cistiga cantitatea pusa in joc de fiecare jucator).

halca (halcale), s. f. – 1. Inel, belciug. – 2. Joc vechi, asemanator cu jocul de arsice din Spania. – Mr. halca. Tc. (h)alka (Seineanu, II, 199; Lokotsch 801; Ronzevalle 82), cf. ngr. χαλϰᾶς, alb. halke, bg., sb. halka.

ichi (ichiuri), s. n. – Arsic plumbuit la jocul de arsice. Tc. yek (Seineanu, II, 223).

lenchi s. m. – Lovituri la tinta in jocul de arsice. – Var. lenghi. Tc. lenki, lenǵi „schiop” (Tiktin; DAR).

sici (-iuri), s. n. – 1. Parte rotunjita a arsicului. – 2. Armas, ministru al politiei, slujba care se obtine la jocul de arsice, la tragerea cu fata in sus. Origine indoielnica. Dupa Tiktin, din tc. sicn „inchisoare”, seccan „temnicer”; mai putin probabil din tc. sik „masiv” (Seineanu, II, 321).

BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stana. 2. Cel care castiga si arunca primul la jocul de arsice.

BUF² s. n. Numele unei figuri la jocul de arsice.

LENCHI, lenchiuri, s. n. Situatie favorabila in jocul cu arsice. [Var.: lenghi s. n.] – Cf. tc. lenk „schiop, schilod”.

benghi si (Munt.) zbenghi n. pl. uri (turc. benk, benek, pata, benghi; bg. benka, neg). Pata artificiala facuta pe fata, precum: o alunica artificiala pe care si-o faceau odinioara femeile inchipuindu-si c’ar fi mai frumoase, minjituri pe care tarancele le fac copiilor ca sa-i fereasca de deochi, petele de pe fata clovnilor s.a. Zbenghi, un joc cu arsicele. – Si benchi (Mold. nord).

2) cioaca f., pl. cioci si cioace (var. din cioacla. Fie-care din cele doua lemne in care se prinde lama feresteului [!]. (V. ciochie). Butas. Olt. sud. Cui de lemn despicat de prins rufele pe fringhie. Gorj. Deal mic, dimb. Un joc de arsice in care ichiu se ascunde dupa petre [!].

PERGHEL, pergheluri, s. m. 1. (Inv. si reg.) Cerc; cirumferinta. ◊ Loc. adv. In perghel = circular. ◊ Loc. vb. A da pergheluri = a inconjura. ♦ Numele unui joc de copii cu arsice. 2. Instrument in forma de compas, folosit la masurarea sau compararea grosimilor; p. gener. compas. 3. Partea concava a unei bolti; zidarie in forma de arc sau de semicerc. – Din tc. pergel.

cioarsa (gioarsa), cioarse, s.f. (pop.) 1. cutit, coasa, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite si stirbite; custura, bleau, bordeac; (despre oameni) cazatura, babalac, tombatera. 2. (reg.) arsic prapadit, capra de joc roasa.

ARSIC, arsice, s. n. 1. Os al articulatiei piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulatiei genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor si caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arsice (1). [Var.: arsica s. f.] – Din tc. asık.

arsic (arsice), s. n. – 1. Os, astragal, folosit la un joc de copii. – 2. (pl.) Numele jocului de copii la care se foloseste arsice. – Var. (rar) asic. Mr. asic. Tc. asik (Seineanu, II, 26; Lokotsch 124; Th. Capidan, Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais, REB, I, 217-31); cf. alb. a(r)sik, bg. asik, sb. arsik. – Der. arsicar, s. m. (jucator de arsice).

ARSIC, arsice, s. n. Os al articulatiei piciorului deasupra copitelor la vite; os al articulatiei genunchiului, la picioarele de dinapoi ale mieilor si caprelor, folosit la un joc de copii; p. ext. (la pl.) numele jocului de copii la care se folosesc aceste oase. [Var.: arsica s. f.] – Tc. asık.

arsic s. 1. (ANAT.) (Mold.) gioala. (~ de miel.) 2. (la pl.) (pop.) capre (pl.), (Mold.) gioale (pl.). (jocul de ~e.)

arsic ~ce n. 1) (la vite) Os al articulatiei piciorului care se afla deasupra copitelor. 2) Os al articulatiei genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor sau caprelor. 3) la pl. joc de copii la care se folosesc aceste oase. /<turc. asik