DOMINO, dominouri, s. n. 1. Imbracaminte de bal mascat, in forma de mantie lunga cu gluga. ♦ Persoana care poarta la bal o asemenea imbracaminte. 2. Numele unui joc de societate care se joaca cu 28 de piese plate, dreptunghiulare, insemnate cu un numar de puncte (de la zero la sase) si pe care jucatorii le combina intre ele dupa anumite reguli. [Acc. si: (2) domino] – Din fr. domino.

MANCA, mananc, vb. I. Tranz. 1. A mesteca un aliment in gura si a-l inghiti; a folosi in alimentatie, a consuma. ◊ Expr. A (nu) avea ce manca = a (nu) avea din ce trai. A manca painea cuiva = a fi in slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi intretinut de cineva. A (nu mai) manca (paine si sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) convietui cu cineva; a (nu) se (mai) afla in raporturi intime sau prietenesti cu cineva. A-si manca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgarcit. A manca r***t = a minti; a barfi, a cleveti. A-i manca (cuiva) ratele (sau cainii) din traista (sau din buzunar) = a) a fi mic de statura; b) a fi bleg, prost. (Parca) a mancat laur, se spune despre cineva care (parca) si-a pierdut mintile. A-i manca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (Refl. pas.) A crede ca tot ce zboara se mananca = a fi naiv, credul; a-si face iluzii. (Pop.) Mananca-l fript sau mananc-o fripta, se spune pentru a exprima dispretul fata de cineva sau de ceva, precum si renuntarea la un anumit lucru. A manca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A manca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A manca (cuiva sau a-si manca cu cineva sau cu ceva) viata (sau zilele, tineretele etc.) = a(-si) irosi, a(-si) distruge viata, tineretea etc. A-i manca sufletul (cuiva) = a supara, a necaji, a chinui (pe cineva) peste masura. A manca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-si manca credinta (sau omenia, lefteria) = a-si pierde prestigiul, cinstea, creditul. A manca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare placere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent si dragastos. Sa-l (sau s-o) mananci din ochi (nu alta), se spune despre o persoana frumoasa, atragatoare, iubita. A manca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare pofta (la ceva). (Pop.) Manca-ti-as ochii sau manca-te-as, se spune pentru a-si exprima afectiunea fata de persoana careia i se adreseaza (cautand sa-i castige bunavointa). A manca bataie (sau tranteala, chelfaneala etc.) = a fi batut de cineva; p. ext. a fi invins (intr-o lupta, intr-o competitie, la un joc de societate etc.). A manca (o) sapuneala (sau papara) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mancand pamantul sau a manca pamantul fugind (sau alergand) = a fugi foarte repede, in graba mare. ♦ Intranz. A se hrani, a se alimenta. ♦ Fig. (Fam.) A trai din... ♦ Fig. A lua, a-si insusi (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi. ♦ Fig. (Pop.) A exploata, a spolia, a jecmani pe cineva. ♦ Fig. (Pop.) A suferi, a patimi, a indura, a inghiti. ♦ Fig. (Fam.) A omite, litere, cuvinte, sunete in vorbire sau in scris. 2. (Despre animale si despre pasari salbatice) A rupe prada in bucati, a sfasia (si a devora). ◊ Expr. A manca carne de om = (despre oameni) a fi rau. crud, agresiv. ♦ (Despre viermi, molii, agenti fizici sau chimici) A roade, a distruge. ♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a macina, a mina. 3. (Despre insecte) A pisca, a ciupi. 4. (Precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre parti ale corpului) A produce o senzatie de mancarime. ◊ Expr. (Glumet) A-l manca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca si cum ar vrea sa fie batut. A-l manca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef sa bata pe cineva. (In superstitii) A-l manca (pe cineva) palma dreapta = a avea o senzatie de mancarime in palma dreapta, semn ca va trebui sa dea o suma de bani. (In superstitii) A-l manca (pe cineva) palma stanga = a avea o senzatie de mancarime in palma stanga, semn ca va primi o suma de bani. A-l manca (pe cineva) talpile = a nu avea astampar sa stea intr-un loc. a fi nerabdator sa plece. Te mananca cojocul = nu te astamperi. nu te potolesti, vrei sa te bat; cauti bataie. (Pop.) A-l manca (pe cineva) sa... = a simti impulsul, indemnul irezistibil sa... a fi tentat sa... 5. A roade cu dintii un lucru necomestibil, a-si infige dintii intr-un lucru necomestibil. 6. Fig. A face sa dispara; a consuma, a nimici, a distruge. 7. Fig. (Despre nenorociri, stari sufletesti etc.) A face pe cineva sa sufere; a consuma, a chinui. 8. Fig. A face cuiva rau (pe ascuns); a submina. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se dusmani, a se sapa, a-si face rau unul altuia. – Lat. manducare.

LOTO s. n. 1. joc de societate sau didactic cu cartonase imprimate cu diferite numere, pe care participantii trebuie sa le acopere cu jetoane corespunzatoare, pe masura ce acestea sunt scoase la intamplare dintr-un saculet; (p. ext.) piesele acestui jos. 2. loterie. (< fr. loto)

RUMMY [RO-MI] s. n. joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice marcate cu cifre de diferite culori. (< engl. rummy)

tinta (-te), s. f. – 1. Cuisor, stift. – 2. Pioneza. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretentie. – 5. Stea, pata de par alb in fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pana, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „moneda” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. tintar, s. n. (filiera fabricantilor de cuie; un anumit joc de societate); tintat, adj. (cu stea in frunte); tintes, adj. (bun ochitor); tintui, vb. (a se bate in cuie; a fixa, a imobiliza); atinti (var. tinti, atinta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita tinta).

GAJ, gajuri, s. n. Garantie depusa in contul unei datorii sau al executarii unei lucrari; bun care se depune drept garantie; amanet, zalog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de catre cel care a facut o greseala si care se rascumpara prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garantie morala data cuiva. – Din fr. gage.

TINTAR, (1) tintare, s. n. (2) tintari, s. m. 1. S. n. joc de societate la care se foloseste un carton cu un desen special pe care jucatorii misca piese dupa anumite reguli; moara. 2. S. m. (Ornit.) Inarita. – Tinta + suf. -ar.

LOTO, lotouri, s. n. 1. joc de societate la care participantii au in fata cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acopera treptat cu jetoanele corespunzatoare, pe masura ce acestea sunt scoase, la intamplare, dintr-o gramada (sau dintr-un saculet); cartoanele si jetoanele folosite la acest joc. 2. Loterie. [Var.: (1) loton s. n.] – Din fr. loto.

RUMMY s. n. joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice de piatra, de lemn, material plastic etc., marcate cu cifre de diferite culori; pietre. [Pr.: romi] – Cuv.engl.

DOMINO ~uri n. 1) Costum de bal mascat, constand dintr-o mantie lunga cu gluga. 2) Persoana imbracata in asemenea costum. 3) joc de societate, la care se folosesc 28 de piese plate dreptunghiulare, impartite in doua si avand insemnate un numar de puncte (de la 0 la 6). /<fr. domino

GAJ ~uri n. 1) Obiect de valoare lasat sau luat drept garantie; amanet; zalog. 2) (in jocurile de societate) Obiect depus de un jucator care pierde cu drept de a fi rascumparat prin executarea unei pedepse. 3) fig. Fapt care reprezinta o garantie; asigurare. ~ de fidelitate. /<fr. gage

ROL ~uri n. 1) Parte dintr-o reprezentatie, interpretata de un artist. ~ principal. 2) Prezentare pe scena a unui personaj dintr-o opera artistica (teatrala, cinematografica etc.). Actorul a interpretat un ~ generos. 3) Atributie pe care o are cineva sau ceva in cadrul unui intreg (sistem); functie. ~ul omului in societate. ◊ A juca un ~ a avea o anumita influenta. A-si juca ~ul pana la capat a-si indeplini misiunea in toate privintele. /<fr. role, germ. Rolle

TINTAR¹ ~e n. joc de societate in care participantii muta piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /tinta + suf. ~ar

DOMINO s.n. I. joc de societate format din cel putin 28 de piese plate, dreptunghiulare, insemnate cu puncte (de la 0 pana la 6). II. Costumatie de bal mascat, compusa dintr-o mantie neagra cu gluga. ♦ Persoana costumata in acest fel. [Acc. si domino. / < fr., it., sp. domino].

LOTO s.n. 1. joc de societate cu cartoane imprimate cu diferite numere, pe care participantii le acopera cu fise cu numerele corespunzatoare pe masura ce acestea sunt scoase, la intamplare dintr-un saculet; cartoanele, fisele acestui joc. 2. Loterie. [Var. loton s.n. / cf. fr. loto, it. lotto].

RUMMY s.n. joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice de piatra, de lemn etc., marcate cu cifre de diferite culori. [Pron. romi. / < engl. rummy, germ. Rummy].

domino s. n. – 1. Imbracaminte de bal mascat. – 2. joc de societate cu piese plate, dreptunghiulare. – Mr. domina. It. domino, in parte prin intermediul fr. (direct in mr.), cf. ngr. δόμινο, tc. domino, sp. domino.

jucaTOR, -OARE, jucatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care practica un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) jucaus, zglobiu. – juca + suf. -ator.

PERSONAJ ~e n. 1) Persoana care joaca un rol important in viata sau in societate. 2) Persoana care figureaza intr-o opera literara. 3) Erou al unei opere literare, muzicale, teatrale sau cinematografice. 4) Figura umana reprezentata intr-o opera plastica. /<fr. personnagge, it. personaggio

joc ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

ROMANESCU, Aristizza (1854-1918, n. Craiova), actrita romana. Profesoara de declamatie la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. A debutat in 1872 la teatrul din Craiova, apoi a jucat pe scena Teatrului National din Iasi. Din 1877 a fost angajata la Bucuresti de „societatea dramatica”. A studiat, ca bursiera la Paris, impreuna cu actorul Grigore Manolescu, partenerul ei. Revenita in Romania, R. a jucat pe scena Teatrului National din Bucuresti si din Iasi, in piesele „Ovidiu” de V. Alecsandri, „O scrisoare pierduta”, „O noapte furtunoasa” si „Napasta” de I.L. Caragiale, in „Romeo si Julieta”, „Othello” si „Macbeth” de W. Shakespeare, „Tartuffe” de Moliere s.a. jocul ei s-a caracterizat printr-o plastica desavarsita a miscarii, armonizata cu o voce cristalina si o dictiune impecabila. Mimica ei sugestiva exterioriza puternic emotiile pe care sensibilitatea ei le traia. A aparut in primul film romanesc „Razboiul Independentei”. Memorialistica.

PARTENER, -A, parteneri, -e, s. m. si f. Fiecare dintre participantii la o competitie sportiva, la un joc etc., considerat in raport cu ceilalti participanti. ♦ Fiecare dintre persoanele care formeaza impreuna un cuplu, un grup, o societate, o asociatie etc., considerata in raport cu celelalte persoane din cuplu, grup etc. ♦ Cel care interpreteaza pe scena, in film etc., impreuna cu altul, un numar de program, o scena dintr-o piesa etc., considerat in raport cu celalalt interpret. – Din fr. partenaire.

FORMATIE ~i f. 1) Mod de aranjare, de organizare a unor fiinte sau a unor obiecte. 2) Mod de dispunere a unei unitati militare. ~ de mars. 3) Ansamblu artistic. ~ de dansuri. 4) Combinatie de cifre sau de figuri la unele jocuri. 5) Imbinare de elemente genetic legate intre ele (prin comunitatea conditiilor de aparitie). ◊ ~ social-economica treapta istorica a dezvoltarii societatii. ~ geologica complex de roci alcatuite intr-o anumita perioada geologica. [Art. formatia; G.-D. formatiei; Sil. -ti-e] /<fr. formation, lat. formatio, ~onis

FORMATIE s.f. 1. Intocmire, alcatuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica. 2. Formatie social-economica = categorie ce desemneaza o treapta istorica determinata a dezvoltarii societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestora si o suprastructura generata de aceste relatii. 3. Asezare, dispozitiv al unei unitati militare in vederea unei actiuni. 4. Ansamblu, echipa. 5. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formatiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].

JETON s. n. 1. fisa. ♦ ~ de prezenta = a) fisa cu care se marcheaza prezenta la un consiliu de administratie al unei societati si pe baza careia se incaseaza o suma ca remuneratie; (p. ext.) suma incasata; b) fisa, placa de metal care se asaza la tabloul de pontaj de la poarta intreprinderii. 2. piesa mica de carton, lemn sau plastic, patrata, pe care sunt desenate imagini diferite, in jocurile didactice de cunoastere a mediului inconjurator. (< fr. jeton)

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus